Prelungirea duratei masurii arestarii preventive. Legalitatea dispozitiei de arestare preventiva. Competenta dupa materie a organului de urmarire penala.
C. pr. Pen., art. 155 si urm.
Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 5 par. 1
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cauza Calmanovici contra Romaniei
Obiect al unei propuneri de prelungire a masurii arestarii preventive nu-l poate constitui decat o arestare preventiva de inculpat, arestare care sa fie in fiinta si care sa fi fost luata cu respectarea stricta a formelor si conditiilor prescrise de art. 1491 Cod procedura penala.
Daca masura arestarii preventive nu a fost luata cu respectarea stricta a formelor si conditiilor legale, privarea de libertate este lovita de nulitate si, in consecinta, nu poate fi prelungita. Prin incheierea penala nr. 65/C/9 iulie 2010, judecatorul delegat de la Tribunalul Mures in temeiul art. 155 raportat la art. 159 alin. 7 Cod procedura penala, a respins propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, avand ca obiect prelungirea duratei masurii arestarii preventive a inculpatilor V.K. si G.L.
In temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedura penala, a respins cererile formulate de aparatorul inculpatului G.L. si personal de acuzatul V.K. referitoare la inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura restrictiva de libertate a obligarii inculpatilor de a nu parasi localitatea de domiciliu, iar in baza art.192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a hotari in acest mod, judecatorul delegat a retinut urmatoarele:
Prin ordonantele emise de Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures la data de 27 mai 2010, a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva fiecarui inculpat, pentru savarsirea infractiunilor de:
- asociere in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune in forma continuata cu consecinte deosebit de grave (trei acte materiale) si proxenetism fapte prev. de art. 323 alin.1 C.pen., art. 215 alin.1, 3 si 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art.3 29 alin.1 C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., in cazul inculpatului V.K. si
- asociere in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune in forma continuata cu consecinte deosebit de grave (doua acte materiale) si instigare la proxenetism fapte prev. de art. 323 alin.1 C. pen., art. 215 alin.1, 3 si 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 25 raportat la art. 329 alin.1 C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., in situatia inculpatului G.L.
Anterior acestui moment, prin rezolutia emisa la data de 11 decembrie 2009 si confirmata de Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures, la aceeasi data s-a dispus inceperea urmaririi penale, fata de cei doi inculpati, urmarire penala care ulterior a fost extinsa si pentru alte fapte, in cazul acestora.
Asa cum a rezultat din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, prin ordonanta din 29 iunie 2010, emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures, in dosarul nr. 6.232/P/2009, s-a dispus declinarea competentei solutionarii cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Mures.
Prin ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Mures din data de 8 iulie 2010 s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor, retinute in sarcina inculpatilor V.K. si G.L., din infractiunile de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune in forma continuata si instigare la proxenetism fapte prev. de art. 323 alin.1 C.pen., art. 215 alin.1 si 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 25 raportat la art. 329 alin.1 C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. in infractiunile de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune in forma continuata cu consecinte deosebit de grave si instigare la proxenetism fapte prev. de art. 323 alin.1 C.pen., art. 215 alin. 1, 3 si 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 25 raportat la art. 329 alin.1 C.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
Prin incheierea penala nr. 55/R din 14 iunie 2010, pronuntata de Tribunalul Mures, in urma admiterii recursului declarat de procuror, impotriva incheierii penale nr. 34 din 28 mai 2010, pronuntata de judecatorul delegat de la Judecatoria Targu-Mures, instanta a admis, in parte, propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Mures si a dispus arestarea preventiva a inculpatilor V.K. si G.L. pe o durata de 29 zile, temeiul de drept al luarii masurii privative de libertate fiind reprezentat de prevederile art.148 lit. f Cod procedura penala.
In solutionarea propunerii de prelungire a duratei masurii arestarii preventive, judecatorul a retinut, pentru inceput, ca obiect al unei propuneri de prelungire a masurii arestarii preventive nu-l poate constitui decat o arestare preventiva de inculpat, arestare care sa fie in fiinta si care sa fi fost luata cu respectarea stricta a formelor si conditiilor prescrise de art. 1491 Cod procedura penala.
In cauza de fata, de la momentul formularii propunerii de arestare preventiva de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures si pana in prezent, starea de fapt retinuta nu a suferit niciun fel de modificari.
Atat la acel moment, cat si la cel al sesizarii judecatorului delegat de la Tribunalul Mures, s-a pus problema cuantificarii prejudiciului cauzat in urma ilicitului penal desfasurat de cei doi acuzati si care s-ar circumscrie sferei infractiunii de inselaciune, pentru a se determina competenta materiala, atat a organelor de urmarire penala cat si, implicit, a instantei de judecata.
In speta, inculpatii V.K. si G.L. sunt cercetati, pe langa alte infractiuni, si pentru infractiunea de inselaciune in forma continuata, iar din cuprinsul inscrisurilor intocmite cu ocazia urmaririi penale, a rezultat ca sunt acuzati ca au cauzat un prejudiciu care, in dauna partii civile P.P., a reprezentat valoarea unui apartament. Potrivit contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1962/2009, valoarea acestui imobil ar reprezenta 40.000 de euro, din care s-ar scadea suma de 950 de lei. In dauna partilor civile C.E. si C.L. jr., paguba s-ar ridica la suma de 100.000 de euro, din care s-ar scadea de asemenea cateva sute de lei, iar in dauna partii civile S.A., prejudiciul s-ar ridica la 60.000 de lei, date care rezultau si la momentul formularii propunerii de arestare preventiva.
Adunand aceste sume, prejudiciul total depaseste 200.000 de lei, situatie in care competenta de a efectua urmarirea penala revenea Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, potrivit art. 146 C.pen., raportat la art. 27 pct.1 lit. a si coroborat cu art. 209 alin. 4 Cod procedura penala, iar, in acord cu dispozitiile art.1491 alin. 2 Cod procedura penala, propunerea de arestare trebuia solutionata de un judecator delegat din cadrul Tribunalului Mures.
Potrivit datelor dosarului de urmarire penala, aparea a fi adevarat ca Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures si-a declinat competenta materiala de solutionare a cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, prin ordonanta emisa la data de 29 iunie 2010, atunci cand s-a apreciat ca totalul prejudiciului cauzat depaseste 200.000 lei, insa contravaloarea totala a prejudiciului aratat rezulta cu aceeasi certitudine si la data de 27 mai 2010, data formularii propunerii de arestare preventiva. In aceeasi ordine de idei, intre data de 27 mai 2010 si 29 iunie 2010, nu s-a identificat nicio proba administrata si care sa duca la concluzia potrivit careia, doar la data de 29 iunie 2010 s-a putut stabili cu certitudine contravaloarea prejudiciului si ca aceasta la data de 27 mai 2010 era sub valoarea anterior indicata.
Asadar, propunerea de arestare preventiva formulata in cauza de Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures, era nula, fiind formulata de un organ necompetent material, si a fost solutionata de un judecator necompetent si prin urmare potrivit art.197 alin. 2 Cod procedura penala, nelegalitatea sesizarii si necompetenta dupa materie a instantei, respectiv a judecatorului delegat, erau motive de nulitate absoluta, iar potrivit alineatului 3 ele nu pot fi acoperite in niciun mod.
Faptul ca in cauza masura privativa de libertate a fost dispusa fata de cei doi inculpati de tribunal, in urma solutionarii caii de atac declarate de procuror, impotriva solutiei de respingere a luarii masurii arestarii preventive nu putea sa conduca la o alta concluzie si nici nu era in masura sa acopere nulitatea mai sus semnalata.
Tribunalul putea sa dispuna in mod legal arestarea, ca instanta competenta, doar in complet constituit dintr-un singur judecator delegat, a carui hotarare era atacabila in fata Curtii de Apel, in ipoteza in care Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures isi declina competenta, materiala de solutionare a cauzei, in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Mures si aceasta din urma institutie ar fi formulat propunerea de luare a masurii arestarii preventive.
Nelegalitatea propunerii de arestare si implicit a luarii masurii privative de libertate nu pot fi acoperite in nici un mod, deoarece prevederile art. 197 alin.3 Cod procedura penala, prevad in mod expres acest lucru.
Pe langa nerespectarea normelor procedurale interne, luarea masurii privative de libertate fata de inculpatii V.K. si G.L. nu satisface standardul de legalitate impus de art. 5 par.1 din Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ea fiind contrara jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea acestui text.
Curtea a aratat, spre exemplu in hotararile Khudoyorov contra Rusiei si Calmanovici contra Romaniei, ca scopul acestui standard este protejarea persoanei de a fi privata de libertate, in mod arbitrar, iar pentru respectarea lui, este, in mod special, important sa fie respectat principiul certitudinii juridice, ceea ce inseamna ca legea si aplicarea ei in practica sa fie suficient de predictibile. Curtea a facut o distinctie fundamentala intre dispozitiile de arestare care sunt anulabile, dar sunt prima facie valabile, si cele care sunt din principiu invalide, indicand, in mod expres, dispozitia unei instante luata prin depasirea competentei ca facand parte dintre acestea din urma si a aratat, in mod concret, ca validarea retroactiva a unei arestari preventive, dispusa de o instanta necompetenta, incalca nu doar dreptul intern roman, ci si principiul legalitatii care decurge potrivit celor de mai sus din Conventia europeana.
Asadar, in contextul aratat, masura arestarii preventive fata de cei doi inculpati nu a fost luata cu respectarea stricta a formelor si conditiilor legale, motiv pentru care este nula si in consecinta, nu putea fi prelungita o masura privativa de libertate lovita de aceasta sanctiune.
Un alt aspect semnalat de judecatorul delegat a vizat competenta materiala a organelor de urmarire penala, in ceea ce priveste instrumentarea acestei cauze, in conditiile in care cei doi acuzati sunt cercetati si pentru comiterea infractiunii de asocierea pentru savarsirea de infractiuni, prev. de art. 323 alin. 1 C. pen.
Art. 323 alin.1 C. pen. stipuleaza ca: "fapta de a se asocia sau de a initia constituirea unei asocieri in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni, altele decat cele aratate in art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea ce intra in scopul asocierii."
Potrivit art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 508/2004, sunt de competenta Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata infractiunile prevazute de art. 7 si 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate.
Art. 8 din Legea 39/2003 prevede ca: "initierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup, in vederea savarsirii de infractiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infractional organizat, se pedepseste, dupa caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal."
Se impune aceasta subliniere intrucat in continutul ordonantei de punere in miscare a actiunii penale in ceea ce-l priveste pe inculpatul V.K., procurorul, la descrierea faptei, a aratat ca "_impreuna cu ceilalti coinculpati a constituit o grupare infractionala, avand ca scop inselarea, unor batrani, pentru a le vinde locuintele in scopul obtineri de foloase materiale_" si in aceasta ipoteza, s-a opinat ca s-ar impune clarificarea cu exactitate daca nu cumva aceasta activitate ilicita ar atrage competenta Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, in instrumentarea prezentei pricini.
Sintetizand cele anterior expuse, in temeiul art. 155, raportat la art. 159 alin. 7 Cod procedura penala, judecatorul a respins propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, avand ca obiect prelungirea duratei masurii arestarii preventive a inculpatilor V.K. si G.L..
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures care a solicitat ca, in urma admiterii acestei cai de atac si reformarii integrale a hotararii judecatoresti criticate, rejudecandu-se cauza, sa fie admisa propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, in sensul prelungirii cu inca 30 de zile a masurii preventive a arestului initial dispuse fata de inculpatii V.K. si G.L.
S-a invederat faptul ca incheierea penala nr. 65/C/9 iulie 2010 a judecatorului din cadrul Tribunalului Mures este nelegala, iar nelegalitatea ei ar decurge din gresita apreciere cu privire la incidenta in cauza a nulitatii absolute rezultand din necompetenta celor doua organe judiciare.
Cauza fiind in faza de urmarire penala, incadrarea juridica a situatiei de fapt retinute in sarcina celor doi inculpati o face procurorul, in calitate de conducator al acestei faze procesuale. judecatorul sesizat in proceduri privind masurile preventive, in faza de urmarire penala, nu are atributii legate de incadrarea juridica.
In raport de aceasta incadrare, existenta la data formularii si solutionarii propunerii de luare a masuri arestarii preventive, competenta de formulare a propunerii apartinea Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Mures, cu excluderea oricarei alte unitati de parchet, iar cea de solutionare a ei apartinea judecatorului din cadrul Judecatoriei Targu Mures, cu excluderea oricarui alt organ de jurisdictie. Intr-adevar, nici inselaciunea in conventii, nici asocierea in vederea savarsirii de infractiuni, nici proxenetismul, prevazute de art. 215 alin. 1 si 3, art. 323 si art. 329 C. pen., nu atrag o alta competenta, in afara aceleia de drept comun.
Mai mult, nu ar fi lipsita de interes imprejurarea ca asupra chestiunii preliminare legate de competenta, invocata in acelasi mod si cu aceleasi argumente, s-au pronuntat anterior, cu caracter definitiv, atat instanta de recurs care a dispus luarea masurii arestarii preventive, cat si un alt judecator care a respins doua cereri ale inculpatilor, una de inlocuire iar alta de revocare a masurii procesuale in discutie. Este adevarat ca dispozitiile judecatorului sau ale instantei nu au, in materia masurilor preventive, autoritate de lucru judecat, dar o asemenea stare de lucruri s-ar referi numai la probleme legate de fond, care se modifica de la un moment la altul, modificare ce explica lipsa autoritatii de lucru judecat. Dar, chestiunile de procedura raman aceleasi, ele nu sufera schimbari, ceea ce inseamna ca inexistenta autoritatii de lucru judecat, strict cu privire la procedura, nu isi gaseste ratiune.
De aceea, s-a apreciat a fi gresita respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive, atat timp cat aceasta respingere se intemeia numai pe considerente care privesc procedura, considerente care, asa cum s-a aratat, au mai fost ridicate, solutionate si inlaturate, in mod definitiv.
Analizand recursul astfel declarat prin prisma prevederilor art. 3859 Cod procedura penala, se constata ca acesta este nefondat, pentru urm[toarele considerentele:
Judecatorul ]nvestit cu solutionarea propunerii de prelungire a arestului preventiv fata de inculpatii V.K. si G.L., a retinut in mod corect ca aceasta propunere nefiind formulata de un organ competent material, se impune a fi respinsa.
Pe baza unei temeinice argumentatii, judecatorului fondului a expus in mod explicit, clar care sunt temeiurile, reiesite dintr-o analiza temeinica a contextului real, in care se sustine ca inculpatii si-ar fi desfasurat activitatea infractionala imputata, context care impunea ca urmarirea penala in cauza sa fie desfasurata de o structura specializata, din cadrul Ministerului Public, in investigarea infractiunilor de crima organizata. Daca la data de 29 iunie a.c., dupa ce Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures si-a declinat competenta solutionarii dosarului nr. 6232/P/2009 in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, se observa carui organ de urmarire penala ii revenea competenta materiala sa efectueze urmarirea penala, atunci nu erau ignorate prevederile cu caracter imperativ ale art. 197 alin. 2 Cod procedura penala la momentul formularii propunerii de prelungire a masurii preventive a arestului, fata de inculpatii V.K. si G.L.