Arestarea preventiva. Respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatului pentru neefectuarea vreunui act de urmarire penala de la luarea masurii preventive pana la sesizarea instantei cu prelungirea masurii preventive.
Prin incheierea din data de 9 februarie 2006 pronuntata de Tribunalul Covasna in dosarul nr 140/2006 a fost admisa propunerea Ministerului Public de prelungire a arestarii preventive a inculpatului GP cu 30 de zile, retinandu-se ca inculpatul este cercetat in stare de arest preventiv pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor calificat prev de art 20 rap la rt 174, 175 lit c si i Cod penal.
Tribunalul a constatat ca in speta sunt indeplinite cerintele art.136, 143, 146 si 148 lit f, h Cod procedura penala, in sensul ca subzista temeiurile de fapt si de drept ale masurii preventive, inculpatul este recidivist postcondamnatoriu si a comis o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea lui in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul.
Verificand hotararea atacata, in raport cu motivele de recurs, s-a constatat ca acesta este fondat.
Din actele aflate la dosarul cauzei se constata ca impotriva inculpatului a fost inceputa urmarirea penala la data de 12 ianuarie 2006, iar la 13 ianuarie 2006 a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.
Toate actele de urmarire penala au fost efectuate in zilele de 12 si 13 ianuarie 2006. Dupa data de 13 ianuarie 2006 in cauza nu a fost efectuat nici un act, nu s-au audiat martori si nici partea vatamata care a iesit din spital la 1 februarie 2006, data de la care pana la propunerea de prelungire formulata de Ministerul Public la 6 februarie 2006 exista timp suficient ca partea vatamata sa fie audiata.
S-a motivat de catre Ministerul Public in referatul de propunere de prelungire a masurii arestarii preventive ca in speta cercetarile nu se pot finaliza deoarece nu este definitivat raportul de constatare medico - legala si ca nu a fost posibila pana in prezent nici audierea procedurala a partii vatamate si a celorlalte persoane care au cunostinta de aspectele comiterii faptei.
Curtea a constatat ca de la 1 februarie 2006 cand partea vatamata a iesit din spital pana la 6 februarie 2006, aceasta putea fi audiata in conditii procedurale si pana la aceasta data se putea finaliza si raportul de constatare medico - legala, dar se puteau audia si celelalte persoane care ar fi avut cunostinta de savarsirea faptei, pentru audierea acestora din urma neexistand nici un impediment procedural.
In aceste conditii, nu se poate dispune prelungirea masurii arestarii preventive pentru administrarea probelor; chiar daca raportul de constatare medico - legala nu ar fi putut fi efectuat pana la aceasta data, celelalte acte si audieri puteau fi efectuate fara nici un impediment procedural.
Cum aceasta situatie nu este imputabila inculpatului, s-a constatat ca in speta nu sunt indeplinite conditiile impuse de art 156 si 159 Cod procedura penala, deoarece atat propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive a organului de urmarire penala, cat si incheierea instantei prin care se dispune prelungirea acestei masuri trebuie sa fie motivate; in speta se constata ca de la data de 13 ianuarie 2006 nu s-a efectuat nici un act de urmarire penala, nu s-a procedat la nici o audiere, astfel incat prelungirea masurii de preventie nu se impune.
O atare prelungire ar contraveni dispozitiilor art 136 Cod pr penala, dar si art 143 Cod pr penala, astfel ca, in afara de gravitatea determinata de natura faptei, nimic nu justifica existenta unui eventual pericol public pe care l-ar prezenta inculpatul aflat in stare de libertate, cu atat mai mult cu cat dispozitia prevazuta la lit h a art 148 Cod procedura penala impune existenta unor probe certe care sa demonstreze ca lasarea in libertate a acestuia prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Cata vreme in speta nu au fost determinate conditiile in care a fost savarsita fapta, nu se poate sustine ca exista un astfel de pericol concret pentru ordinea publica si, prin urmare, nu se poate acorda o prelungire a masurii de preventie.