Arestarea preventiva. Respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatului pentru ca nu exista probe sau indicii privind savarsirea faptei. Temeiurile de drept ale masurii preventive.
Prin incheierea de sedinta nr 7 din 14.02.2006 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr 392/2006 a fost respinsa propunerea Ministerului Public de arestare preventiva a inculpatului LIR, retinandu-se in esenta ca in speta nu exista probe temeinice ca inculpatul ar fi autorul faptei, depozitiile martorilor audiati in cauza fiind contradictorii si relevand ca la agresiunea asupra partii vatamate au participat mai multe persoane si ca exista un puternic dubiu cu privire la identitatea agresorului care a provocat leziunile in zona cervicala, dubiu care profita inculpatului, urmand a fi audiati si alti martori oculari.
Tribunalul a mai retinut ca nu pot fi retinute nici temeiurile prev de art 148 lit c, h Cod procedura penala, deoarece la data cand inculpatul a parasit tara nu era inceputa urmarirea penala impotriva sa, iar ulterior la data de 9.02.2006 cand organele de politie s-au deplasat la domiciliu sau, tatal inculpatului le-a comunicat ca fiul sau este in oras si a doua zi se va prezenta la politie, si, desi, nu exista nici o dovada ca acesta s-ar sustrage de la urmarirea penala, in aceeasi zi, organele de politie au solicitat darea in urmarire locala si generala a acestuia.
S-a mai retinut ca la data de 10.02.2006 tatal inculpatului s-a prezentat la parchet si a solicitat un termen pentru angajare aparator ales, luandu-si angajamentul ca inculpatul se va prezenta la parchet in data de 13.02.2006, data la care aparatorul ales al inculpatului a solicitat un termen pentru a doua zi, motivat de imprejurarea ca era necesara prezenta sa intr-o alta cauza penala, iar la data de 14.02.2006 procurorul a formulat propunere de arestare preventiva.
Tribunalul a constatat ca inculpatul nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica avand in vedere ca este o persoana tanara, are 18 ani, are domiciliul stabil impreuna cu parintii sai si nu este cunoscut cu antecedente penale.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov, care a solicitat casarea incheierii atacate si admiterea propunerii de luare a masurii arestarii preventive, aratand ca inculpatul s-a sustras o mare parte de timp de la urmarirea penala, ca au fost facute demersuri pentru depistarea sa, fiind gasit in luna februarie si ca sunt indicii temeinice cu privire la savarsirea faptei de catre inculpat, plangerea partii vatamate se coroboreaza cu declaratiile martorilor audiati, ale caror declaratii sunt concludente si reprezinta probe cu privire la savarsirea faptei de catre inculpat.
Verificand incheierea atacata pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, Curtea constata ca recursul Ministerului Public este nefondat.
In mod corect prima instanta a constatat ca in speta nu sunt indeplinite cerintele prev de art.136, 143 si 148 lit c, h Cod procedura penala.
Astfel, se constata ca dosarul de urmarire penala contine plangerea partii vatamate, care, initial, a relatat ca a fost agresat de doua persoane necunoscute si numai in luna ianuarie a facut vorbire de inculpat si prietenul acestuia HA, iar martorii AGI si RM, fratele vitreg si respectiv prietenul partii vatamate, au sustinut ca inculpatul pe care il cunosteau ca fiind cumnatul lui Pacala este cel care a sarit spontan la bataie si ca a intervenit si Pacala care ar fi taiat pe partea vatamata in zona retroauriculara, moment in care partea vatamata a cazut in stare de inconstienta si a chemat salvarea.
De asemenea, ceilalti doi martori audiati si anume, CI si SR, au relatat ca nu au vazut incidentul insa cand au vrut sa iasa din discoteca au fost avertizati de barman ca Artur, zis Pacala, se bate cu niste persoane si ca ulterior a auzit de la ceilalti baieti ca Pacala ar fi fost agresorul.
In cauza nu au mai fost audiati alti martori, desi de fata au fost mai multe persoane care au vazut incidentul si prin urmare au vazut si cine a fost agresorul, iar din probele administrate pana in prezent exista un dubiu ca inculpatul este cel care a provocat leziunile partii vatamate si acest dubiu profita acestuia.
In aceste conditii, in speta nu exista nici probe si nici indicii temeinice care sa contureze suspiciunea ca inculpatul ar fi savarsit aceasta fapta de tentativa la infractiunea de omor calificat, prev de art 20 rap la art 174, 175 lit i Cod penal.
Se constata ca in mod corect tribunalul a stabilit ca nu sunt indeplinite conditiile prev de art 148 lit c, h Cod pr penala.
Inculpatul a parasit Romania la mai mult de o luna de la savarsirea acestei fapte, timp in care nu a fost solicitat la organul de cercetare sau de urmarire penala pentru a da declaratii.
Ulterior, la data de 25.01.2006, cand inculpatul era deja plecat in strainatate, a fost inceputa urmarirea penala impotriva sa, sub aspectul savarsirii tentativei la infractiunea de omor calificat.
Cata vreme inculpatul era plecat la data inceperii urmaririi penale, nu avea de la ce sa se sustraga, acesta neavand cunostinta de inceperea urmaririi penale impotriva sa, afland acest lucru numai la data de 9 februarie 2006 cand a fost cautat la domiciliu de catre organele de politie, carora tatal sau le-a comunicat ca fiul sau este in oras si si-a luat angajamentul ca se va prezenta impreuna cu acesta a doua zi la politie.
Desi s-a incheiat un proces verbal in aceeasi zi cu cele sustinute de tatal inculpatului, in mod cu totul neintemeiat, organele de politie au solicitat darea in urmarire locala si generala a inculpatului, desi nu exista nici un indiciu care sa conduca la banuiala ca acesta s-ar sustrage de la urmarirea penala.
Cererea formulata de angajare a unui aparator ales si cererea acestuia din urma de a primi un nou termen, a doua zi, cerere justificata de necesitatea prezentei sale intr-un alt judet si intr-o alta cauza penala, reprezinta cereri legale si admisibile, potrivit art 6 Cod procedura penala, deoarece dreptul la aparare nu este un drept care s-ar putea realiza concret si efectiv fara ca aparatorul sa aiba posibilitatea sa studieze actele si lucrarile dosarului, iar in cazul in care aceste cereri nu sunt admise, atunci recunoasterea dreptului la aparare nu ar mai fi reala, ci pur demagogica.
Legea penala ofera persoanei acuzate dreptul de a i se aduce la cunostinta faptele de care este acuzat, dar si dreptul de a beneficia de asistenta juridica din partea unui avocat, iar a constata ca aceste cereri sunt de natura sa demonstreze ca inculpatul s-ar sustrage de la urmarirea penala inseamna a nu recunoaste dreptul acestuia la aparare si a nu i se oferi garantarea acestui drept, garantare pe care organul judiciar, fie ca este de urmarire penala, fie instanta de judecata, este obligat sa il respecte.
Mai este de observat ca in speta de la data formularii plangerii si pana in luna ianuarie 2006 nu s-a efectuat nici un act de urmarire penala, astfel ca sustinerea inculpatului in acest sens este corecta.
Asa fiind, se constata ca nu este indeplinita cerinta art 148 lit c Cod pr penala.
Referitor la cerinta prev de art.148 lit h Cod procedura penala se constata ca nici aceasta nu este indeplinita, asa cum corect a constatat si Tribunalul Brasov; inculpatul este o persoana tanara, locuieste impreuna cu parintii sai, nu este cunoscut cu antecedente penale, si-a luat angajamentul ca se va prezenta la toate solicitarile organului judiciar, astfel ca nu se poate sustine ca acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.