Arestare preventiva. Respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatului pentru ca temeiul de fapt al masurii propuse a se lua difera de cel aratat de parchet.
Prin incheierea de sedinta pronuntata de Tribunalul Covasna la 11.02.2006 in dosarul penal nr. 313/2006 s-a dispus, in baza art. 143, 146, 149/1, 148 lit. f si h Cod procedura penala, luarea masurii arestarii preventive a inculpatului MD pentru 29 zile pentru infractiunea de tentativa la talharie prevazuta de art. 20 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b si alin. 2/1 lit. c Cod procedura penala.
Impotriva hotararii a declarat recurs inculpatul si a solicitat judecarea lui in libertate intrucat nu este autorul faptei.
Examinand hotararea atacata, probele administrate pana in prezent in cauza, motivul de recurs invocat si prevazut de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 Cod procedura penala, se constata urmatoarele:
Inculpatul MD a fost arestat la 11.02.2006 de catre Tribunalul Covasna, astfel cum rezulta din incheierea nr. 2/11.02.2006, intrucat existau motive verosimile de a banui ca acesta a savarsit infractiunea de tentativa la talharie prevazuta de art. 20 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b si alin. 2/1 lit. c Cod procedura penala.
Temeiul de drept al arestarii l-au constituit dispozitiile art. 148 lit. f si h Cod procedura penala.
Se constata ca nu sunt intrunite toate conditiile cerute de dispozitiile procesul penale privind luarea acestei masuri preventive fata de inculpat, respectiv conditiile de fond: savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii, existenta unui caz prevazut de art. 148 Cod procedura penala, existenta unui inculpat in cauza, necesitatea privarii de libertate a inculpatului pentru buna desfasurare a procesului penal, si cele de forma: inceperea urmaririi penale, ascultarea inculpatului, precum si dispozitiile art. 5 paragraf 1 lit. c din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Starea de fapt care rezulta din probele administrate pana in prezent este diferita de cea propusa de parchet. Astfel, nu rezulta cu certitudine ca inculpatul este autorul faptei. Pe langa probele indicate de instanta de fond in acuzare se constata ca exista declaratii ale martorilor care arata ca inculpatul, la ora faptei, se afla la o petrecere. Urmeaza ca cercetarile penale sa lamureasca aceasta cauza sub toate aspectele.
De asemenea, nu este necesara privarea de libertate a inculpatului, chiar recidivist, pentru buna desfasurare a procesului penal tinand seama de obiectul cercetarilor penale, de probele administrate pana in prezent, de pozitia procesuala cooperanta a acestuia, de circumstantele sale personale.
Sunt incidente dispozitiile art. 136 Cod procedura penala intrucat, pentru a dispune astfel, se are in vedere atingerea scopului prevazut de lege, respectiv necesitatea bunei desfasurari a urmaririi penale, precum si gradul de pericol al infractiunii si circumstantele ce priveste acest inculpat.
Cazurile de drept ale acestei masuri preventive nu se mai examineaza intrucat nu sunt intrunite conditiile aratate mai sus, astfel incat nu se aplica dispozitiile art. 148 Cod procedura penala.