Arestare preventiva. Respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatului, pentru ca temeiul de fapt al masurii prepuse a se lua este diferita de cel aratat de parchet.
Prin incheierea nr.13, pronuntata de Tribunalul Brasov in dos penal nr. 505/2006 la 26.02.2006, s-a dispus admiterea propunerii formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov si arestarea preventiva a inc. LIM, in baza art. 136, 143, 148 lit.d si h si art. 149 ind.1 Cod procedura penala.
Pentru a se dispune astfel, prima instanta a retinut ca sunt indicii temeinice si motive de banuiala legitima ca inculpatul a aplicat victimei DF lovituri cu pumnul si sticle de bautura, cauzand decesul acesteia, fapta constituie infractiunea de omor, a incercat sa-si modifice infatisarea si sa stearga din urme prin spalarea hainelor, iar luarea masurii preventive este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal.
Impotriva incheierii a declarat recurs inculpatul, solicitand respingerea propunerii de arestare si cercetarea sa in stare de libertate, date fiind circumstantele in care s-a comis fapta, precum si datele personale care il caracterizeaza.
Recursul este fondat, pentru motivele care se vor arata in continuare.
Este adevarat ca, in prezent, in cauza exista indicii temeinice care conduc la presupunerea ca inculpatul este cel care a cauzat decesul victimei, prin loviturile pe care i le-a aplicat, insa circumstantele deosebite in care a avut loc conflictul dintre victima si inculpat constituie o realitate care nu poate fi ignorata si care trebuie suspusa unei atente examinari.
Chiar prima instanta retine ca, la acest moment, singurul element probatoriu prin care se poate reconstitui starea de fapt il constituie declaratia inculpatului, coroborata cu constatarile de la fata locului si o sumara examinare medico-legala. In lipsa unor probe care sa conduca la concluzii diferite, sustinerile inculpatului nu pot fi inlaturate sub rezerva verificarii declaratiei, data fiind prezenta prezumtiei de nevinovatie si obligatia organelor judiciare de a proba orice acuzatie.
Examinarea medico-legala a victimei si a inculpatului conduce la concluzia ca intre acestia a existat o lupta, chiar inculpatul purtand urme specifice unei strangulari.
Pe de alta parte, victima era cunoscuta ca o persoana cu certe inclinatii homosexuale, existand si dovezi la dosar si, chiar daca era mai in varsta, era o persoana corpolenta, cu o constitutie fizica destul de consistenta.
Modul in care victima a creat relatia sa amicala cu inculpatul demonstreaza o anume abilitate in atragerea persoanelor de acelasi sex.
Prezent in locuinta victimei din alte motive, inculpatul s-a trezit la un moment dat in situatia de a fi incuiat in garsoniera, din initiativa victimei, care a inceput sa-i faca avansuri cu conotatie sexuala din ce in ce mai insistente si la un moment dat chiar violente.
Starea de repulsie si de panica, imposibilitatea de a se opune si mai ales de a iesi din spatiul respectiv, cu perspectiva de a fi fortat la relatii sexuale homosexuale au declansat o reactie de aparare din partea inculpatului, care in aceste circumstanta a lovit victima de mai multe ori, cu pumnii si cu o sticla plina cu bautura. Modul incoerent al acestor actiuni, precum si a celor care au urmat lovirii victimei, demonstreaza, cel putin in acest moment, o deosebita stare de tulburare si de temere in care se afla inculpatul, stare sub imperiul careia se pare ca a actionat. Comportamentul sau ulterior, cel putin din cele declarate de inculpat, inclusiv vopsirea parului si spalarea hainelor, s-a datorat temerii de razbunare din partea victimei si nu scopului de a ascunde probe sau de a le distruge, inculpatul ne realizand in acel moment posibilitatea de a fi cauzat moartea victimei, asa cum a retinut si prima instanta.
Exista, asadar, mai multe elemente de fapt cu implicatie directa asupra retinerii vinovatiei, si ele trebuie retinute pentru o corecta apreciere asupra pericolului cert pe care il poate reprezenta inculpatul pentru ordinea publica.
In plus, pentru a respecta in intregime cerintele art. 136 Cod procedura penala , trebuie avute in vedere si datele care caracterizeaza pe inculpat, varsta si gradul de maturitate psihica, asociate unui intelect limitat al acestuia, situatia personala si familiala, conduita buna si lipsa antecedentelor penale.
Se constata astfel ca nu sunt intrunite cerintele art. 148 lit d, si h Cod procedura penala, inculpatul ne avand intentia de a distruge probe ci de a scapa de o posibila razbunare si ne existand la dosar probe concrete cu privire la existenta unui pericol pentru ordinea publica.
Arestarea preventiva constituie o masura cu caracter de exceptie prin care o persoana prezumata nevinovata este lipsita de libertate, asa incat dispunerea ei nu se justifica decat in conditiile in care sunt indeplinite toate cerintele legale si numai daca luarea masurii este absolut necesara in cauza, ceea ce nu este cazul in ceea ce priveste pe inculpatul LI, cel putin in acest moment.