Masurile preventive si alte masuri procesuale. Obligarea de a nu parasi tara.
- art.145 Cod procedura penala
Masura obligarii de a nu parasi tar consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator , in cursul urmaririi penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii,de a nu parasi tara fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA I-A PENALA, DECIZIA PENALA NR.1003/24.06.2010)
Prin incheierea de sedinta din 19 iunie 2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I-a Penala, in dosarul nr.29556/3/2010, in baza art. 145 Cod procedura penala, s-a luat masura obligarii de a nu parasi tara, respectiv teritoriul Romaniei, incepand din data de 21.06.2010 si pana la data ramanerii definitive a hotararii ce se va pronunta in speta, fata de inculpatii: F.A si M. R.
In baza art. 1451 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 145 al. 11 Cod procedura penala, sau stabilit in sarcina inculpatilor urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori sunt chemati;
- sa se prezinte la organul de politie din raza teritoriala unde au domiciliul, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori sunt chemati;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei de judecata;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
In baza art. 1451 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 145 alin. 12 Cod procedura penala, s-a impus inculpatilor ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, sa nu intre in contact cu martorii si sa nu comunice cu acestia, direct sau indirect.
In baza art. 1451 alin. 2 Cod procedura penala, reportat la art. 145 al.22 Cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatilor ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii si a obligatiilor stabilite se va lua fata de acestia masura arestarii preventive.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a retinut ca, prin ordonanta din data de 22.05.2010, fata de inculpatii F. A. si M. R., a fost dispusa de catre procuror luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, pe o durata de 30 zile, incepand cu data de 22.05.2010, pana la data de 20.06.2010, inclusiv.
A aratat Tribunalul ca, potrivit deciziei nr. 76 din 5 noiembrie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, s-a stabilit ca dispozitiile art. 145 si art. 1451 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca masurile preventive referitoare la obligarea de a nu parasi localitatea sau tara dispuse sau prelungite fie de procuror, fie de judecator, in cursul urmaririi penale, dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau mentinute de catre instanta de judecata, urmand a fi discutata luarea acestora, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 alin.1 Cod procedura penala.
Tribunalul a constatat ca in privinta inculpatilor sunt intrunite la acest moment procesual exigentele art. 143 al. 1 Cod procedura penala si s-a aratat ca luarea fata de inculpati a masurii obligarii de a nu parasi tara se justifica din prisma dispozitiilor art. 136 C.proc.pen., corespunzand scopului procesului penal si asigurand conditiile bunei administrari a cauzei.
S-a apreciat de catre Tribunal ca luarea acestei masuri urmareste - de asemenea - ocrotirea ordinii publice si, avand in vedere natura acesteia, faptul ca nu are un caracter privativ de libertate, limitand inculpatilor posibilitatea de a parasi tara, astfel incat ingerinta adusa dreptului de deplasare al acestora este intrutotul justificata si proportionala cu scopul urmarit.
Impotriva incheierii Tribunalului, au declarat recurs, in termenul legal (la data pronuntarii incheierii - 19.06.2010) inculpatii F. A. si M.R, niciunul dintre acestia nemotivandu-si in scris calea de atac exercitata.
Recursurile inculpatilor au fost inaintate de Tribunal si inregistrate pe rolul acestei Curti la data de 22 iunie 2010.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astazi, 24 iunie 2010, ambii inculpati, care au beneficiat de asistenta juridica a unui avocat ales, au sustinut - in esenta - ca nu sunt intrunite dispozitiile art.143 raportat la art.136 Cod procedura penala, apreciind ca nu se impunea luarea acestei masuri fata de inculpatii recurenti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport cu motivele astfel invocate, precum si din oficiu, conform dispozitiilor art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele cauzei, Curtea constata ca recursurile cu care a fost sesizata sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arata in cele ce urmeaza:
Prin rechizitoriul nr.146/P/2010 din 16.06.2010 al Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie, au fost trimisi in judecata inculpatii F.A si M. R., fata de care in cauza a fost dispusa masura obligarii de a nu parasi tara, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma prev. si ped. de art.254 alin.2 Cod penal rap.la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000;
In actul de sesizare s-a retinut, printre altele, ca inculpatii, la data de 20.05.2010, fiind in indeplinirea atributiunilor de serviciu, dupa ce au oprit in trafic pe denuntatorul Dimitriu Marius Lucian, au pretins de la acesta suma de 500 lei, pentru a nu-i aplica o sanctiune contraventionala la regimul circulatiei, fiind surprinsi in flagrant la data de 21.05.2010, cu ocazia primirii sumei mentionate.
In fapt, s-a retinut ca, la data de 20.05.2010, in jurul orei 1630, in timp ce se afla la volanul autoturismului BMW 320d, cu nr. de inmatriculare XXX in apropiere de Academia de Studii Economice, denuntatorul D M a fost oprit in trafic de un echipaj de politie, format din inculpatii, subinspector de politie F. A si agent principal M. R, pentru depasirea liniei continue de demarcatie a sensurilor de deplasare.
Pentru aceasta fapta, politistul care se afla la volanul autospecialei de politie, respectiv agentul de politie M.R, i-a comunicat denuntatorului ca urmeaza sa i se aplice o amenda contraventionala in suma de 540 de lei, precum si sa i se retina permisul de conducere pentru doua luni.
In acest context, denuntatorul i-ar fi inmanat politistului certificatul de inmatriculare, asigurarea auto, permisul de conducere si buletinul, rugandu-l totodata pe politist, daca se poate sa se inteleaga.
Politistul a fost de acord cu aceasta propunere, initial solicitandu-i "sa dea o masa", insa ulterior i-ar fi pretins suma de 500 lei.
Avand aceasta intelegere, politistul i-a restituit denuntatorului permisul de conducere si asigurarea obligatorie RCA, urmand ca in jurul orei 2100, cand politistul urma sa iasa din tura, sa-l contacteze telefonic pe denuntator pentru a stabili ora si locul intalnirii.
Ulterior, dupa doua convorbiri telefonice (la orele 19 si 21) dintre ofiterul de politie Floricica Adrian si denuntatorul Dimitriu Marius Lucian, in care acesta din urma a justificat ca nu a facut rost de bani, intalnirea a fost amanata pentru a doua zi.
La data de 21.05.2010, in jurul orei 11, denuntatorul D. M. s-a intalnit in cartierul Floreasca Bucuresti cu cei doi lucratori ai politiei rutiere, ocazie cu care, dupa o discutie prealabila si dupa ce acestuia i-au fost restituite actele retinute, denuntatorul a dat ofiterului de politie F. A, aflat pe scaunul din dreapta al autospecialei de politie suma de 500 lei, cei doi fiind surprinsi in flagrant de catre organele de urmarire penala ale Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti si ofiterii Directiei Generale Anticoruptie.
Prin ordonanta din data de 22.05.2010 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie (dosar nr.146/P/2010, fata de inculpatii F.A si M.R, a fost dispusa de catre procuror luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, pe o durata de 30 zile, incepand cu data de 22.05.2010, pana la data de 20.06.2010, inclusiv.
La data de 16 iunie 2010, inculpatii recurenti au fost trimisi in judecata, prin rechizitoriul intocmit in dosarul nr.147/P/2010.
Din analiza actelor efectuate pana la acest moment procesual, se constata ca, in mod legal, s-a apreciat ca luarea masurii preventive a obligarii inculpatilor de a nu parasi tara se impune pentru o mai buna desfasurare a procesului penal, fiind indeplinite conditiile prevazute de lege. Astfel, in sensul art. 143 alin. 1 Cod procedura penala - exista probe si indicii temeinice care formeaza presupunerea rezonabila ca inculpatii au comis infractiunea de luare de mita - pentru care au fost trimisi in judecata, relevante fiind declaratiile si denuntul lui DM, ce se coroboreaza cu procesul-verbal de prindere in flagrant a inculpatilor, imprejurare cu ocazia careia s-a gasit asupra acestora suma ce formeaza obiectul infractiunii de coruptie. De asemenea, Curtea are in vedere procesul-verbal de inseriere a bancnotelor, inregistrarea ambientala efectuata cu ocazia intalnirii denuntatorului cu cei doi recurenti, precum si declaratiile acestora din data de 22 mai 2010, dar si pe cele ale martorilor audiati in cauza.
Sustinerile invocate de apararea inculpatilor privind aspectele de ordin procedural, cat si acelea ce tin de inexistenta indiciilor temeinice pentru a justifica luarea masurii obligarii de a nu parasi tara, nu pot fi primite, in cauza constatandu-se ca interceptarile convorbirilor telefonice s-au efectuat cu autorizatie de la judecator, cum cere art.911 Cod procedura penala, la dosar exista procesul verbal de prindere in flagrant, iar incheierea instantei de fond a fost temeinic motivata.
Chiar articolul 681 Cod procedura penala, cand defineste indiciile temeinice din care sa rezulte presupunerea rezonabila in sensul comiterii unei infractiuni, are in vedere atat faza actelor premergatoare cat si momentul ulterior inceperii urmaririi penale.
Articolul 143 Cod procedura penala prevede ca masura preventiva poate fi dispusa daca sunt probe sau indicii temeinice ca persoana cercetata a comis o fapta prevazuta de legea penala.
Trebuie mentionat ca, la acest moment, nu se verifica vinovatia sau nevinovatia inculpatilor, ci doar daca din dovezile administrate rezulta indicii temeinice care sa justifice luarea unei masuri preventive.
Infractiunea de luare de mita este o fapta ce se consuma odata cu realizarea oricareia dintre cele patru modalitati normative ale elementului material. In cauza, rezulta explicit si necontestat ca intre inculpati - ca aparatori ai respectarii legii, si denuntator au existat intalniri si convorbiri, ca denuntatorul a fost oprit in trafic, dar si imprejurarea ca fata de acesta nu s-a luat nicio sanctiune.
Toate aceste considerente conduc la constatarea ca, in raport de probele administrate pana la acest moment, este justificata luarea unei masuri preventive.
In plus, Curtea arata ca masura obligarii de a nu parasi tara, ca alternativa legala la arestarea preventiva, ofera suficiente garantii, prin obligatiile care pot fi impuse pe durata ei, pentru a asigura supravegherea eficienta a comportamentului social viitor al inculpatilor recurenti, prezenta lor in fata instantei de judecata si corecta administrare a probatoriului cauzei, eventuala incalcare a obligatiilor respective expunandu-i pe acestia riscului de a fi arestati preventiv, in conditiile legii.
Astfel fiind, Curtea, in temeiul prevazut de art.38515 pct.1, lit.b Cod procedura penala, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpati si constatand ca acestia se afla in culpa procesuala, va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedura penala.