Drept procesual penal. Masurile preventive. Arestare preventiva. Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului.
C.proc.pen., art. 1491 alin. 1 lit. f) si art. 143
Din probele dosarului rezulta ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 143 C.proc.pen. in sensul ca sunt indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. In ceea ce priveste indeplinirea conditiilor prevazute de art. 148 alin. 1 lit. f) C.proc.pen., instanta apreciaza ca doar conditia privind pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 4 ani, prevazuta de lege pentru fapta retinuta pe seama inculpatului, este indeplinita, iar nu si cea de-a doua conditie referitoare la existenta unor probe certe ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol pentru ordinea publica.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, decizia penala nr. 847/R din 29 august 2007
Prin incheierea nr. 35 din 27 iunie 2007, pronuntata in dosar nr. 2337/115/2007, Tribunalul Caras-Severin in baza art. 1491 alin. (9) C.proc.pen., a respins propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin, de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpatul S.I., cetatean roman, studii 9 clase, stagiul militar partial satisfacut, ocupatie - lacatus, fara antecedente penale, cercetat pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, prevazuta de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. a), i) C.pen.
A respins cererea formulata de inculpatul S.I., prin aparator, de aplicare a masurii obligarii de a nu parasi localitatea.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul Caras-Severin a retinut urmatoarele:
Prin cererea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin, inregistrata la Tribunalul Caras-Severin sub nr. 2337/27.06.2007, s-a propus luarea masurii arestarii preventive pe o perioada de 29 zile a inculpatului S.I., pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, prevazuta de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. a), i) C.pen., constand in aceea ca, in seara zilei de 14.04.2007, in spatele blocului, in apropiere de parcarea auto, a lovit victima H.M.F. cu o lama metalica in zona capului, cauzandu-i leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare un numar de 65 zile ingrijiri medicale, care i-au pus viata in primejdie.
In motivarea cererii s-a aratat ca sunt intrunite prevederile legale ale art. 136 si art. 148 lit. f) C.proc.pen., inculpatul savarsind o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea sa in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, fapta acestuia fiind cu pericol deosebit.
La dosar s-a acvirat dosarul de urmarire penala nr. 305/P/2007 al Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin si s-a procedat la audierea inculpatului, conform art. 70 alin. (1), (2), art. 150 alin. (1) C.proc.pen.
Din analiza actelor si lucrarilor de la dosar, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
Prin ordonanta din 27.06.2007 a Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin, s-a pus in miscare actiunea penala fata de inculpatul S.I., sub aspectul savarsirii infractiunii de tentativa la omor calificat, prevazuta de art. 20 C.pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. a), i) C.pen., intrucat in data de 14.04.2007, in spatele blocului, in apropiere de parcarea auto, a lovit victima H.M.F. cu o lama metalica in zona capului, cauzandu-i leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare un numar de 65 zile ingrijiri medicale, care i-au pus viata in primejdie.
Prin ordonanta de retinere din 16.06.2007 a Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin s-a dispus retinerea pe o durata de 24 ore, incepand cu 26.06.2007, ora 13,00, a invinuitului S.I., pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, prevazuta de art. 20 C.pen. raportat la art. 174, 175 lit. a), i) C.pen.
Prima instanta a constatat ca, potrivit dispozitiilor art. 1491 alin. (1) C.proc.pen., art. 150 alin. (1) C.proc.pen., propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului, se intocmeste de catre procuror numai dupa ascultarea inculpatului in prezenta aparatorului sau. Aceste prevederi legale nu au fost respectate in cauza, intrucat s-a luat la data de 26.06.2007 doar declaratie de invinuit, s-a dispus retinerea pe 24 ore a invinuitului Sarpe Ion si, ulterior, la data de 27.06.2007, prin ordonanta s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de invinuitul S.I., acesta avand in continuare calitatea de inculpat, si s-a formulat la 27.06.2007 propunere de arestare preventiva pentru 29 zile a inculpatului S.I., fara ca acesta sa fi fost ascultat, conform dispozitiilor procedurale mentionate - in calitate de inculpat, inainte de intocmirea propunerii de arestare preventiva.
Din actele si probele dosarului rezulta ca exista indicii temeinice ca in seara zilei de 14.04.2007, inculpatul a lovit victima cu o lama metalica in zona capului, cauzandu-i leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare un numar de 65 zile ingrijiri medicale, care i-au pus viata in primejdie, imprejurare fata de care fapta a fost incadrata in dispozitiile art. 20 C.pen. raportat la art. 174, 175 lit. a), i) C. pen.
S-a constatat ca initial in cauza s-au facut cercetari de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Resita pentru infractiunea de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 C.pen., insa s-a declinat competenta prin ordonanta din 10 mai 2007, in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin, pentru infractiunea prevazuta de art. 20 C.pen., art. 174, 175 lit. a), i) C.pen.
Instanta a mai retinut ca din probele administrate pana in prezent in dosar, rezulta ca la data mentionata, intre inculpat si victima, initial a avut loc un incident in barul situat la parterul blocului in care locuieste inculpatul, in sensul ca victima i-a cerut inculpatului sa vorbeasca mai incet, apoi l-a scos pe inculpat afara din bar, s-au certat (ambii fiind sub influenta alcoolului), iar inculpatul a fost lovit cu piciorul de catre victima si a cazut, dupa care victima a reintrat in bar, iar inculpatul a plecat spre casa. Ulterior, dupa un scurt interval de timp, inculpatul a revenit in bar, avand asupra sa sub haina lama metalica (pe care sustine ca a gasit-o) si pe care partea vatamata si prietenii sai (care se aflau la o masa in bar), au vazut-o. Apoi, inculpatul a parasit barul (cu intentia de a merge la un prieten al sau intr-un bloc apropiat, conform sustinerilor inculpatului), insa partea vatamata care avea asupra sa un mop cu o coada, s-a dus dupa inculpat si in momentul in care a ajuns in apropierea acestuia, avand mopul cu coada ridicata si indreptata spre inculpat, acesta a scos lama metalica pe care o avea sub brat, si i-a aplicat o lovitura cu lama respectiva partii vatamate in zona capului, dupa care partea vatamata a cazut.
Inculpatul a sustinut ca l-a lovit pe partea vatamata cu lama metalica, in momentul in care l-a observat pe partea vatamata ca se indrepta spre el si intentiona sa il loveasca cu coada mopului, iar in acel moment el a reactionat, si pentru a se apara, l-a lovit pe partea vatamata cu lama metalica in zona capului, intrucat asa s-a nimerit, fara sa gandeasca in acele momente in ce zona a corpului sa aplice lovitura.
Imprejurarea ca inainte de a fi lovit de inculpat, partea vatamata se indrepta spre inculpat avand asupra sa coada de mop ridicata spre acesta, a rezultat si din declaratia martorilor A.B.L. si S.R.C.
S-a mai retinut ca ulterior comiterii acestei fapte, inculpatul nu a avut vreun alt incident cu partea vatamata, si nici cu alte persoane.
Potrivit art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., pentru a se putea dispune luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, este necesar a fi intrunite conditiile prevazute de art. 143 C.proc.pen. si inculpatul sa fi savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiei pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Desi in cauza s-a dovedit ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 143 C.proc.pen., in sensul ca exista indicii temeinice ca inculpatul a savarsit fapta mai sus mentionata, prevazuta de legea penala, fapta care este sanctionata cu inchisoarea mai mare de 4 ani, s-a apreciat ca nu este indeplinita si conditia ca lasarea in libertate a inculpatului sa prezinte pericol concret pentru ordinea publica.
Astfel, s-a constatat ca la dosar nu exista nici un fel de probe de natura a dovedi existenta pericolului concret pentru ordinea publica, in cazul cercetarii inculpatului in stare de libertate, intrucat doar savarsirea faptei pentru care este cercetat inculpatul, fapta care intr-adevar a fost savarsita cu violenta si prezinta un pericol social ridicat, nu justifica arestarea sa.
S-a mai retinut ca la luarea masurii arestarii preventive se tine seama de indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. si de criteriile complementare in cadrul carora gradul de pericol social al infractiunii trebuie analizat prin prisma unor circumstante concrete ale cauzei, si rezonantele ulterioare ale comiterii infractiunii.
Avand in vedere ca inculpatul nu a mai savarsit anterior fapte de natura penala, ca este incadrat in munca, si tinand cont de imprejurarile concrete (probate pana in prezent) in care s-a comis fapta, de atitudinea inculpatului dupa savarsirea faptei, in sensul ca a recunoscut fapta, s-a prezentat la organul de urmarire penala si ca de la data savarsirii faptei (14.04.2007) a trecut o perioada de doua luni si jumatate, perioada in care nu s-a dovedit ca inculpatul ar fi fost implicat in vreun alt incident si, nedovedindu-se existenta vreunei temeri din partea colectivitatii in privinta persoanei inculpatului, s-a apreciat ca la dosar nu exista probe certe ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publica.
Asa fiind, prima instanta a retinut ca nefiind indeplinite cumulativ cerintele prevazute de art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., nu se poate dispune luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, urmarirea penala putandu-se efectua si cu inculpatul in stare de libertate, in conditiile in care nu sunt probe care sa dovedeasca existenta pericolului concret pentru ordinea publica, in cazul lasarii in libertate a inculpatului.
In ceea ce priveste cererea formulata de inculpat prin aparatorul sau, de aplicare a masurii obligarii de a nu parasi localitatea, s-a constatat ca aceasta cerere este nefondata, intrucat in prezent nu se justifica luarea acestei masuri de catre instanta, fata de dispozitiile art. 145 alin. (1) C.proc.pen., art. 136 alin. (1) lit. b), alin. 4 C.proc.pen.
Fata de aceste considerente, prima instanta a respins propunerea formulata de parchet privind luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul S.I., respingand totodata si cererea formulata de inculpat, prin aparator, de aplicare a masurii obligarii de a nu parasi localitatea.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin, aratand ca incheierea recurata este netemeinica si nelegala, in sensul gresitei respingeri a propunerii de arestare preventiva a inculpatului, sub aspectul comiterii infractiunii de tentativa de omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 20 C.pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) si i) C.pen.
S-a mai aratat ca Tribunalul Caras-Severin nu a apreciat in mod just pericolul social concret al faptei comise de inculpat, desi inculpatul a lovit victima intr-o zona vitala, in trei randuri, rezultand clar intentia de a curma viata acestuia.
S-a mai mentionat ca, concluziile raportului de constatare medico-legala stipuleaza clar ca leziunile de violenta au pus in primejdie viata victimei si s-au soldat cu o infirmitate fizica permanenta.
In motivarea recursului s-a mai aratat ca argumentele invocate in sensul ca nu s-au respectat normele de procedura prin lipsa luarii declaratiei de inculpat, nu au relevanta, neincalcandu-se nici o norma de procedura.
Mai mult decat atat, Tribunalul Caras-Severin nu a tinut cont de declaratiile martorilor audiati in cauza, care au cunostinta de producerea faptei, care au declarat ca la iesirea din bar, cu obiectul contondent asupra sa, inculpatul a insultat si a incitat victima, pentru a iesi afara sa se lupte cu inculpatul.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii recurate si admiterea propunerii de arestare preventiva a inculpatului.
Examinand incheierea penala recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispozitiilor art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., instanta constata ca recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin este nefondat, hotararea Tribunalului Caras-Severin fiind temeinica si legala.
Organul de urmarire penala a retinut in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii de tentativa de omor calificat, prevazuta de art. 20 C.pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) si i) C.pen., fapta constand in aceea ca la data de 14.04.2007, in spatele blocului, in apropiere de parcarea auto, a lovit victima cu o lama metalica in zona capului, cauzandu-i leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare un numar de 65 zile ingrijiri medicale, punandu-i viata in primejdie.
In speta de fata, din probele dosarului rezulta ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 143 C.proc.pen. in sensul ca sunt indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
In ceea ce priveste indeplinirea conditiilor prevazute de art. 148 lit. f) C.proc.pen., instanta apreciaza ca instanta de fond a apreciat in mod just ca doar o conditie prevazuta de acest text de lege este indeplinita, aceea ca fapta penala retinuta in sarcina inculpatului este pedepsita de legea penala cu inchisoare mai mare de 4 ani, neexistand probe certe ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publica, in conditiile in care acesta a recunoscut savarsirea faptei, s-a prezentat la organele de urmarire penala, iar propunerea de arestare preventiva s-a facut dupa trecerea unei perioade de aproximativ doua luni si jumatate, perioada in care acesta nu a mai fost implicat in vreun eveniment similar.