Recurs. Arestarea preventiva. Revocarea masurii arestarii preventive a inculpatului. Omisiunea instantei de fond de a se pronunta prin sentinta de condamnare, asupra mentinerii sau revocarii masurii arestarii preventive a inculpatului. Durata arestarii preventive. ART. 149^1
Arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale
Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin.1, judecatorul dispune, prin incheiere motivata, arestarea preventiva a inculpatului pe o durata care nu poate depasi 30 de zile.
ART. 160^b
Verificari privind arestarea inculpatului in cursul judecatii
In cursul judecatii, instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Termenul de 60 de zile, prevazut de art.160b alin.1 din Codul de procedura penala, nu se refera nicidecum la durata maxima a arestarii preventive, ca masura procesuala ce "poate" fi luata in cursul judecatii, ci la un act procesual obligatoriu pentru instanta (verificarea din oficiu a legalitatii si temeiniciei unei asemenea masuri, deja dispusa in prealabil pe o anumita durata determinata). (Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia penala 1642/R/ 25.10.2010) Prin incheierea din data de 08 octombrie 2010, pronuntata in Dosarul nr.15250/303/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala (instanta de apel), conform art.3002 rap. la art.160b alin.1 si 3 din Codul de procedura penala, a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului A.D.G. (fiul lui G. si N., nascut la data de 08 iunie 1970 in localitatea Medgidia, judetul Constanta, CNP 1700..........) si a mentinut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, Tribunalul, facand referire la dispozitiile legale interne incidente si la jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a constatat ca, prin incheierea din data de 04 februarie 2010, pronuntata in Dosarul nr.15250/303/2009, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a dispus, in temeiul art.160a corob. cu art.143 si art.148 alin.1 lit.a din Codul de procedura penala, arestarea preventiva a inculpatului, impotriva caruia a emis MAP nr.1/J/04.02.2010.
In motivarea acestei solutii, s-a mentionat ca, prin rechizitoriul nr.10254/P/2006 din data de 20 octombrie 2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, sub aspectul savarsirii a trei infractiuni de viol, prevazute de art.197 alin.1 din Codul penal si a unei infractiuni de viol, prevazuta de art.197 alin.1 cu aplic. art.13 din Codul penal si trimiterea in judecata, in lipsa, a inculpatului A.D.G., pentru savarsirea celor patru infractiuni anterior mentionate, cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal si a unei infractiuni de talharie, prevazuta de art.211 alin.1 si alin.2 lit.b, d, e cu aplic. art.37 lit.b si art.13 din Codul penal, toate cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, precum si neinceperea urmaririi penale fata de acesta, sub aspectul savarsirii infractiunii de viol, prevazuta de art.197 alin.1 din Codul penal, asupra persoanei vatamate M.R.
In fapt, s-a retinut ca inculpatul ar fi savarsit urmatoarele fapte:
> in noaptea de 10/11 aprilie 2001, in jurul orei 0200, in timp ce se afla pe Bulevardul 1 Mai, a intretinut un raport sexual normal cu partea vatamata L.C., prin amenintarea acesteia cu un cutit;
> in noaptea de 11/12 aprilie 2001, in jurul orei 0115, in liftul blocului 18P din Bulevardul Iuliu Maniu nr.53A, a intretinut un raport sexual oral cu partea vatamata R. J., prin amenintarea acesteia cu un cutit, dupa care a deposedat-o de o haina din piele, in care se aflau acte de identitate, suma de 60 de lei si un telefon mobil;
> in data de 25 aprilie 2001, in jurul orei 1800, in liftul blocului TI2 din Strada Sibiu nr.35, a intretinut raporturi sexuale normale si orale cu partea vatamata S.F prin amenintarea acesteia;
> in noaptea de 28/29 aprilie 2001, in jurul orei 0400, in liftul blocului M24 din Aleea Cetatuia nr.6, a intretinut un raport sexual normal cu partea vatamata C.I., prin amenintarea acesteia cu un cutit.
S-a apreciat ca, in cauza, exista indicii temeinice (in sensul prevederilor art.143 rap. la art.681 din Codul de procedura penala si art.5 parag.1 lit.c din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale) cu privire la savarsirea de catre inculpat a infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata, ce rezulta din declaratiile partilor vatamate, care l-au recunoscut din grup pe acesta ca autor al faptelor, declaratia martorei I. A., procesele verbale de cercetare la fata locului si plansele foto aferente, listing-urile convorbirilor telefonice comunicate de Connex si Orange si rapoartele de expertiza medico-legala.
De asemenea, s-a apreciat ca, in privinta inculpatului, este incident cazul de arestare preventiva prevazut de art.148 lit.a din Codul de procedura penala, in sensul ca acesta s-a sustras de la judecata, concluzie desprinsa din imprejurarea ca, dupa ce s-a prezentat la primul termen, iar pentru urmatorul a transmis un inscris prin care a invederat imposibilitatea de prezentare, ulterior nu s-a mai infatisat la niciun termen. In plus, la termenul cand s-a prezentat, inculpatul a invederat ca locuieste in fapt la o alta adresa decat cea la care figureaza ca avand domiciliul legal (Medgidia, Strada ...... nr.15, judetul Constanta), respectiv in Oradea, Strada ..... nr.30, judetul Bihor, insa, potrivit proceselor verbale referitoare la modul de executare a mandatelor de aducere emise pe numele sau la adresa respectiva, acesta nu locuia la acea adresa, ceea ce demonstreaza ca inculpatul a indicat instantei o adresa fictiva, tocmai pentru a impiedica aducerea lui la judecata. In acelasi timp, conform proceselor verbale referitoare la modul de executare a mandatelor de aducere emise pe numele inculpatului la celelalte adrese cunoscute, din localitatile Medgidia si Romanesti, acesta nu mai locuia efectiv nici acolo, iar fratele sau a declarat ca el ar locui efectiv pe raza municipiului Bucuresti, la o adresa necunoscuta, ceea ce dovedeste ca inculpatul s-a ascuns, in scopul sustragerii de la judecata.
Tribunalul, analizand actele si lucrarile dosarului, a constatat ca, in mod corect, s-a retinut de catre instanta de fond ca, in privinta inculpatului, este incident cazul de arestare preventiva prevazut de art.148 lit.a din Codul de procedura penala, in speta existand intr-adevar probe ca acesta a urmarit sa se sustraga de la judecata. Astfel, a constatat ca, dupa ce s-a prezentat personal la termenul din data de 12 noiembrie 2009 si a invederat instantei ca locuieste efectiv in municipiul Oradea, Strada ..... nr.30, judetul Bihor, obtinand amanarea judecarii cauzei in vederea angajarii unui aparator, inculpatul nu s-a mai infatisat la termenul urmator, din data de 03 decembrie 2009, cand a invocat motive medicale de impiedicare si nici la celelalte termene, cand nu a mai invocat alte motive de amanare. In acelasi timp, din verificarile efectuate in datele de 17 decembrie 2009 si 14 ianuarie 2010, cu ocazia punerii in executare a mandatelor de aducere emise pentru adresa anterior mentionata, a rezultat ca, la adresa respectiva, nu locuieste nicio persoana cu numele inculpatului. Totodata, potrivit procesului verbal intocmit cu ocazia punerii in executare a mandatului de aducere emis pentru adresa cu care inculpatul figureaza in evidentele oficiale, din municipiul Medgidia, Strada ....... nr.15, judetul Constanta, la adresa respectiva a fost gasit numitul C.P.D. ruda a acestuia, care a mentionat ca el locuieste in municipiul Bucuresti.
In privinta actelor medicale in limba italiana prezentate de inculpat, Tribunalul a constatat ca acestea se refera la o operatie ce prezinta o urgenta redusa, suferita in data de 28 ianuarie 2010 si care nu constituie o justificare a neprezentarii acestuia in fata instantei de fond la termenele din datele de 17 decembrie 2009, 14 ianuarie 2010 si 04 februarie 2010.
Pentru toate aceste motive, Tribunalul a concluzionat ca temeiurile avute in vedere la luarea fata de inculpat a masurii arestarii preventive subzista si in prezent, existand in continuare riscul ca, lasat in libertate, acesta sa se sustraga de la judecarea cauzei.
Impotriva acestei incheieri, a declarat recurs in termenul legal (la data de 12 octombrie 2010) inculpatul A.D.G.
Recursul inculpatului (nemotivat in scris) a fost inaintat de Tribunal si inregistrat pe rolul acestei Curti la data de 20 octombrie 2010.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astazi, inculpatul, care a beneficiat de asistenta juridica a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat punerea in libertate, sustinand ca nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive si nici nu au aparut temeiuri noi care sa justifice aceasta masura, intrucat, in raport cu circumstantele sale personale, nu exista riscul sa comita alte infractiuni. In ultimul cuvant, inculpatul a aratat ca nu s-a sustras de la judecata, nefiind citat la adresa pe care a indicat-o instantei. De asemenea, a precizat ca are o stare precara de sanatate, iar, in penitenciar, nu beneficiaza de un tratament corespunzator.
Analizand incheierea atacata, in raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele anterior mentionate, precum si din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele cauzei, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizata este fondat, pentru considerentele ce se vor arata in cele ce urmeaza:
In fapt, prin incheierea din data de 04 februarie 2010, pronuntata in Dosarul nr.15250/303/2009, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, in cursul judecatii in prima instanta, a dispus din oficiu, in lipsa inculpatului, conform art.160a corob. cu art.143 si art.148 alin.1 lit.a din Codul de procedura penala, arestarea preventiva a acestuia, pe motiv ca se sustrage de la judecata, fara a indica perioada masurii astfel dispuse (filele 143-145, d.f.).
In baza incheierii anterior mentionate, la aceeasi data, a fost emis pe numele inculpatului MAP nr.1/J (fila 148, d.f.).
Prin Sentinta penala nr.168/F din data de 04 martie 2010, pronuntata in acelasi dosar, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a hotarat, pe fondul cauzei, condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultanta de 30 de ani inchisoare, in urma contopirii pedepselor aplicate pentru cele cinci infractiuni ce fac obiectul judecatii (patru infractiuni de viol si o infractiune de talharie) cu pedepsele aplicate pentru alte infractiuni concurente prin Sentinta penala nr.654/F din data de 03 iulie 2003 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a Penala, deducand din pedeapsa respectiva perioada deja executata in detentie de catre acesta, incepand cu data de 02 iulie 2001 si pana la data de 22 septembrie 2009.
Prin doua cereri succesive, una expediata prin posta la data de 15 martie 2010, iar cealalta transmisa prin fax la data de 16 martie 2010, inculpatul a declarat apel impotriva sentintei de condamnare (filele 2-4, d.a.).
Prin incheierea din Camera de Consiliu de la data de 01 aprilie 2010, pronuntata in acelasi dosar, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, realizand ascultarea inculpatului (fila 170, d.f.), a constatat indeplinita, in privinta acestuia, procedura prevazuta de art.150 alin.2 din Codul de procedura penala si, de asemenea, a constatat punerea in executare, la data de 31 martie 2010, a mandatului de arestare preventiva emis pe numele inculpatului (fila 172, d.f.).
La pronuntarea dispozitivului aceste incheieri, inculpatul a precizat ca declara recurs impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea lui preventiva (incheierea din data de 04 februarie 2010).
La data de 02 aprilie 2010, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a inaintat Tribunalului Bucuresti, spre competenta solutionare, cele doua cai de atac exercitate de inculpat (fila 1, d.a.), respectiv apelul declarat impotriva sentintei de condamnare (aflat in prezent in curs de judecare) si recursul declarat impotriva incheierii de arestare preventiva (neinregistrat in mod separat si nejudecat pana in prezent).
La primul termen de judecata in apel (cale de atac ce face obiectul Dosarului nr.15250/303/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a Penala), fixat pentru data de 16 aprilie 2010, inculpatul a fost prezent personal, in stare de arest preventiv, insa instanta de control judiciar nu s-a pronuntat in vreun fel asupra masurii arestarii preventive a acestuia (fila 19, d.a.), amanand judecata, pentru a da posibilitatea avocatului din oficiu sa pregateasca apararea pe fondul cauzei, pentru termenul din data de 14 mai 2010, cand, pentru prima data, conform art.3002 rap. la art.160b alin.1 si 3 din Codul de procedura penala, a constatat legalitatea si temeinicia acelei masuri si a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului (filele 33-35, d.a.).
Ulterior, masura arestarii preventive a inculpatului a fost mentinuta, in mod succesiv, prin incheierile definitive din datele de 30 iunie 2010 si 16 august 2010.
In drept, raportat la aspectele anterior mentionate, Curtea constata ca dispozitia din incheierea in prezent recurata, de mentinere a masurii arestarii preventive a inculpatului (retinuta de catre Tribunal a fi legala), este contrara legii, impunandu-se in consecinta revocarea acestei masuri, potrivit art.3002 rap. la art.160b alin.2 teza I din Codul de procedura penala.
Astfel, Curtea constata, in primul rand, ca, incalcand dispozitiile imperative ale art.350 alin.1 teza I din Codul de procedura penala, instanta de fond a omis sa se pronunte, prin sentinta de condamnare, asupra mentinerii sau revocarii masurii arestarii preventive a inculpatului.
Sub acest aspect, Curtea mentioneaza ca dispozitiile respective, care obliga instanta de fond la o asemenea pronuntare, nu fac distinctie dupa cum masura in discutie a fost sau nu pusa in executare pana la data sentintei.
In al doilea rand, Curtea constata ca, in pofida acestui fapt si cu toate ca, prin pronuntarea sentintei de condamnare (intre timp apelata de catre inculpat), se realizase dezinvestirea sa de cauza, instanta de fond a procedat ulterior, in mod nelegal, prin depasirea competentei sale, la indeplinirea procedurii prevazute de art.150 alin.2 din Codul de procedura penala, care ar fi trebuit realizata, prin ascultarea inculpatului arestat preventiv in lipsa, de catre instanta de apel, aceasta insa, desi singura competenta, neefectuand nici pana in prezent actul procesual respectiv (obligatoriu, conform art.160a alin.1 rap. la art.143 alin.1 din Codul de procedura penala).
Sub acest aspect, Curtea mentioneaza ca dispozitiile art.152 alin.2, 3 si 4 din Codul de procedura penala, care se refera la aducerea inculpatului arestat preventiv in lipsa in fata judecatorului care a emis mandatul de arestare preventiva si la ascultarea acestuia de catre judecatorul respectiv, sunt aplicabile numai in faza de urmarire penala, iar nu si in faza de judecata. In acest sens, Curtea retine, pe de o parte, ca, reglementand institutia arestarii preventive a inculpatului in cursul judecatii, art.160a din Codul de procedura penala nu face trimitere la dispozitiile anterior mentionate. Pe de alta parte, Curtea are in vedere ca, potrivit art.1491 din Codul de procedura penala, numai in faza de urmarire penala, arestarea preventiva se dispune de catre "judecator", de fiecare data unul singur, pe cand, din economia textului art.160a din Codul de procedura penala, rezulta ca, in faza de judecata, o astfel de masura se dispune de catre "instanta", in compunerea corespunzatoare gradului de jurisdictie in care se afla cauza.
In al treilea rand, Curtea constata ca instanta de fond, dispunand arestarea preventiva a inculpatului, nu a indicat durata acestei masuri, opinia instantei respective, ce a fost exprimata in continutul unei adrese fara data, pe care a expediat-o catre Arestul Sectiei nr.7 de Politie din Bucuresti (fila 173, d.f.) si, din cate se pare, a fost insusita, ca atare, si de catre instanta de apel, fiind aceea ca "masura arestarii preventive fiind luata in cursul judecatii, nu se impune precizarea duratei acesteia, legalitatea si temeinicia masurii preventive urmand a fi verificata de instanta de control judiciar periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, respectiv nu mai tarziu de 29.05.2010, conform art.3002 rap. la art.160b Cpp".
Sub acest aspect, Curtea apreciaza ca, desi art.23 alin.5 din Constitutia Romaniei reglementeaza durata arestarii preventive a inculpatului ca fiind de cel mult 30 de zile numai pentru faza de urmarire penala, in acelasi sens fiind si dispozitiile art.149 alin.1 din Codul de procedura penala, iar art.160a din Codul de procedura penala, reglementand institutia arestarii preventive a inculpatului in cursul judecatii, nu prevede si o durata maxima a acestei masuri, in niciun caz, lipsa unei reglementari legale interne explicite nu poate conduce la concluzia ca masura arestarii preventive se poate dispune in faza de judecata pe o durata nedeterminata (astfel cum s-a procedat in cauza), intrucat o asemenea interpretare este in mod vadit contrara caracterului exceptional al masurii respective, care, prin insasi natura ei, trebuie sa fie limitata in timp.
In sprijinul acestei aprecieri, Curtea mentioneaza ca, nici pentru faza de urmarire penala, legea nu impune o durata anume a masurii arestarii preventive a inculpatului, ci prevede doar o durata maxima, inauntrul careia judecatorul, in functie de particularitatile fiecarei spete, are deplina libertate, dar si obligatia de a stabili, in concret, o anumita durata a masurii respective.
Sub acelasi aspect, cu referire la opinia exprimata de catre instanta de fond si aparent imbratisata de catre instanta de apel, Curtea constata ca termenul de 60 de zile, prevazut de art.160b alin.1 din Codul de procedura penala, nu se refera nicidecum la durata maxima a arestarii preventive, ca masura procesuala ce "poate" fi luata in cursul judecatii, ci la un act procesual obligatoriu pentru instanta (verificarea din oficiu a legalitatii si temeiniciei unei asemenea masuri, deja dispusa in prealabil pe o anumita durata determinata).
In aceste conditii, Curtea apreciaza ca, prin analogie cu faza de urmarire penala (procedeu care ii este favorabil inculpatului) si pentru identitate de ratiune in ceea ce priveste caracterul exceptional al masurii, durata arestarii preventive care poate fi dispusa de catre instanta in cursul judecatii nu poate depasi nici ea 30 de zile.
In consecinta, in speta, masura arestarii preventive a inculpatului, care a fost pusa in executare, prin prinderea acestuia, la data de 31 martie 2010 si, raportat la durata anterior mentionata, nu putea opera decat cel mult pana la data de 29 aprilie 2010, inclusiv, a incetat de drept la aceasta ultima data, mentinerea ei realizandu-se ulterior (mai intai, prin incheierea din data de 14 mai 2010, iar apoi si prin celelalte incheieri subsecvente, inclusiv cea in prezent recurata) in mod nelegal.
In acest context, Curtea remarca si faptul ca primul termen de judecata in apel a fost fixat mai inainte de expirarea duratei maxime de 30 de zile a masurii arestarii preventive, respectiv la data de 16 aprilie 2009, insa instanta de apel, in fata careia inculpatul s-a aflat personal, nu s-a pronuntat in niciun fel asupra acelei masuri, desi, conform celor anterior mentionate, era obligata sa procedeze, ca unica instanta competenta, si la realizarea procedurii prevazute de art.150 alin.2 din Codul de procedura penala.
Avand in vedere aspectele de nelegalitate anterior evidentiate, retinute din oficiu, Curtea constata ca nu mai este necesara analizarea motivelor de recurs invocate de inculpat, care se refera exclusiv la temeinicia masurii arestarii preventive.
Fata de aceste considerente, Curtea, in temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala, va admite recursul declarat de inculpatul A.D.G.,, va casa in parte incheierea atacata si, in fond, rejudecand, va revoca masura arestarii preventive a acestuia si va dispune punerea lui de indata in libertate, de sub puterea MAP nr.1/J din data de 04 februarie 2010, emis de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, daca nu este arestat in alta cauza.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale incheierii recurate, care nu au legatura cu masura arestarii preventive a inculpatului.
In temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare in recurs vor ramane in sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistenta juridica obligatorie a inculpatului, fiind suportat din fondul Ministerului Justitiei, potrivit art.189 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala.