Arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale. Admiterea propunerii de arestare preventiva Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute in art. 148, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului.
Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin incheiere motivata.
-art. 1491 alin. 9 Cod procedura penala
Prin incheierea din Camera de Consiliu de la data de 07 ianuarie 2009, pronuntata in Dosarul nr.449/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala, in baza art.136, art.143, art.146 alin.111 si art.145 din Codul de procedura penala, a respins, ca neintemeiata, propunerea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Bucuresti de arestare preventiva a inculpatilor T. F. C. si Z. C. si a dispus luarea fata de acestia a masurii obligarii de a nu parasi localitatea (municipiul Bucuresti) pe o durata de 30 de zile, incepand cu data de 07 ianuarie 2009 si pana la data de 04 februarie 2009.
In baza art.145 alin.11 din Codul de procedura penala, a dispus ca, pe durata masurii preventive astfel aplicate, inculpatii sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la organul judiciar ori de cate ori sunt chemati;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incunostintarea organului judiciar;
- sa nu se apropie de martorul A. M.;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art.145 alin.22 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatilor ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii dispuse sau a obligatiilor ce le revin, se va lua fata de acestia masura arestarii preventive.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, judecatorul de la Tribunal a retinut ca inculpatii sunt urmariti penal pentru savarsirea urmatoarelor infractiuni:
> inculpatul T. F. C., pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri de mare risc, prevazuta de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 si pedepsita cu inchisoare de la 10 la 20 de ani, constand in aceea ca, la data de 06 ianuarie 2009, a comercializat cantitatea de 3 doze de heroina, in schimbul sumei de 210 lei, catre martorul A. M.;
> inculpatul Z. C., pentru savarsirea infractiunilor de trafic de droguri de risc si respectiv de trafic de droguri de mare risc, prevazute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 si de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.b din Codul penal si pedepsite cu inchisoare de la 10 la 20 de ani, constand in aceea ca, la data de 06 ianuarie 2009, a comercializat, prin intermediul inculpatului T. F. C., cantitatea de 3 doze de heroina, in amestec cu diazepam si phenobarbital, in schimbul sumei de 150 lei, catre martorul A. M.si, la aceeasi data, a fost depistat detinand cantitatea de 2,28 grame de heroina, in amestec cu diazepam si phenobarbital.
Inculpatii au fost retinuti la data de 06 ianuarie 2009, pe o durata de 24 de ore, masura care a expirat, in cazul fiecaruia dintre ei, la data de 07 ianuarie 2009, ora 1700.
Judecatorul de la Tribunal a constatat ca savarsirea infractiunilor de catre inculpati rezulta din propriile declaratii de recunoastere, din declaratiile martorilor, din rapoartele de constatare tehnico-stiintifica, din procesele verbale de constatare a faptelor in flagrant si din procesul verbal de perchezitie domiciliara.
In drept, a retinut ca, potrivit art.136 din Codul de procedura penala, in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoarea, in vederea asigurarii bunei desfasurari a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre masurile preventive prevazute de lege, la alegerea careia se tine seama de scopul sau, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana inculpatului.
In acelasi timp, a retinut ca, in aprecierea caracterului privativ sau doar restrictiv de libertate al masurii preventive, trebuie avute in vedere, pe langa prevederile interne, si dispozitiile reglementarilor internationale ce garanteaza drepturile persoanei, intrucat, potrivit art.11 alin.2 din Constitutia Romaniei, tratatele ratificate de Parlament, conform legii, fac parte din dreptul intern, aplicandu-se cu prioritate in caz de neconcordanta, cu exceptia situatiilor in care reglementarile interne sunt mai favorabile, conform art.20 alin.2 din Constitutia Romaniei.
Din analiza reglementarilor interne si internationale incidente in materie, judecatorul de la Tribunal a constatat ca regula este aceea a urmaririi si judecarii inculpatului in stare de libertate, exceptia constituind-o privarea de libertate.
In acelasi timp, a constatat ca scopul masurii de preventie este fixat in raport cu o anumita persoana si cu imprejurarile concrete ale unei cauze penale, iar concluzia ca se impune privarea de libertate a inculpatului trebuie sa se intemeieze pe convingerea magistratului ca acesta ar putea comite noi fapte penale, ar putea fugi sau s-ar putea sustrage de la judecata ori va incerca zadarnicirea aflarii adevarului.
Or, in speta, avand in vedere conduita sincera a celor doi inculpati, lipsa antecedentelor penale, faptul ca acestia aveau un loc de munca si amandoi si-au exprimat acordul de a colabora cu organele de urmarire penala in vederea depistarii altor persoane care se ocupa cu activitati ilicite legate de traficul de droguri si tinand seama ca nu exista date care sa justifice temerea ca, aflati in libertate, inculpatii ar putea fugi sau s-ar putea ascunde, in scopul de a se sustrage cercetarilor ori ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, judecatorul de la Tribunal a conchis ca nu se impune luarea, in ceea ce ii priveste, a masurii arestarii preventive, ci numai a unei masuri preventive neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu parasi localitatea, apreciata ca suficienta pentru asigurarea bunei desfasurari a urmaririi penale.
Impotriva acestei incheieri, a declarat recurs in termenul legal (la data de 07 ianuarie 2009, dupa pronuntarea solutiei in sedinta publica) Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Bucuresti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul gresitei respingeri a propunerii de arestare preventiva, pentru o perioada de 29 de zile, a inculpatilor T. F. C. si Z. C., in pofida indeplinirii cerintelor art.1491 rap. la art.143 si art.148 lit.f din Codul de procedura penala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport cu motivul astfel invocat, precum si din oficiu, conform dispozitiilor art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele cauzei, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizata este fondat, pentru considerentele ce se vor arata in cele ce urmeaza:
Inculpatii T. F. C. si Z. C. sunt urmariti penal pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri de mare risc, prevazuta de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 (in cazul celui dintai) si respectiv pentru savarsirea infractiunilor concurente de trafic de droguri de risc si trafic de droguri de mare risc, prevazute de art.2 alin.1 si de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.b din Codul penal (in cazul celui de-al doilea), pedepsite cu inchisoare de pana la 20 de ani, ambii inculpati recunoscand in mod constant, inclusiv cu ocazia audierii lor nemijlocite de catre instanta de recurs, comiterea faptelor retinute in sarcina lor.
De altfel, si prin incheierea pronuntata de catre judecatorul de la instanta de fond, necontestata de catre vreunul dintre inculpati, s-a constatat ca fiind indeplinita conditia prevazuta de art.143 din Codul de procedura penala, existand intr-adevar la acest moment procesual suficiente indicii temeinice (in acceptiunea art.681 din Codul de procedura penala), dar si probe certe, care justifica presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit infractiunile pentru care sunt cercetati.
In ceea ce priveste conditiile cumulative prevazute in art.148 lit.f din Codul de procedura penala (invocate explicit, in propunerea procurorului, ca temei pentru arestarea preventiva a celor doi inculpati, dar total omise, in mod inexplicabil, in analiza sa, de catre judecatorul de la instanta de fond), Curtea constata ca si acestea sunt indeplinite, avand in vedere, pe de o parte, pedeapsa severa prevazuta de lege pentru infractiunile ce fac obiectul urmaririi penale, iar, pe de alta parte, existenta la dosar a unor probe convingatoare, ce dovedesc pericolul concret la care ar fi expusa ordinea publica in situatia lasarii in libertate a inculpatilor.
Astfel, retinand in prealabil ca judecatorul de la instanta de fond s-a limitat in mod nepermis la evaluarea numai a circumstantelor personale ale inculpatilor, ignorand total insa aspecte importante, privitoare la faptele comise si la contextul de savarsire a acestora, care se inscriu intre criteriile de alegere a masurii preventive prevazute in art.136 alin.8 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca relevante pentru conturarea pericolului social pe care l-ar determina pentru comunitate cercetarea in stare de libertate inculpatilor urmatoarele imprejurari, deja temeinic dovedite in cauza:
Actiunile inculpatilor de punere in circulatie, contra cost, a drogurilor nu au constituit fapte izolate, lipsite de importanta sau de efecte sociale majore, ci, dimpotriva, s-au inscris intr-o activitate ilicita mai ampla a acestora, derulata pe o perioada suficient de indelungata pentru a pune intr-un real pericol multi membri ai comunitatii.
In acest sens, martorul A. M. a declarat ca el a cumparat heroina de la inculpatul T. F.C., zis "Fata", timp de aproximativ 2 luni, perioada in care acesta i-a furnizat 2-3 doze pe zi, la randul sau inculpatul procurand drogurile de la alti vanzatori, intre care un vecin al sau (inculpatul Z. C.), dar si un anume "Chinezu".
In acelasi timp, inculpatul T.F.C. este el insusi consumator de droguri de aproximativ 8 ani, consumand, potrivit propriei declaratii, si 5-6 doze pe zi, fara ca, in aceasta perioada, sa fi intreprins vreun demers pentru dezintoxicare.
Mai mult, implicarea acestui inculpat in vanzarea drogurilor catre alte persoane a fost determinata, conform declaratiei sale, de imposibilitatea de a-si procura heroina pentru consumul propriu pe alte cai decat aceea de acceptare a comercializarii, la randul sau, a drogului respectiv, in schimbul oferirii, drept "bonus", a unor doze gratuite.
Inculpatul Z. C. a recunoscut, el insusi, ca, la propunerea unui anume "Marcel", a acceptat sa vanda drogurile furnizate de acesta (o data 10 grame de heroina, iar de alte trei ori cate 5 grame de heroina), pe care le portiona in domiciliul sau, obtinand din 5 grame cate 30 de doze, pe care le comercializa ulterior, prin intermediul inculpatului T.F. C.
Totodata, cu ocazia perchezitiei domiciliare, in locuinta inculpatului Z. C. au fost identificate 16 doze de heroina, destinate si ele vanzarii ilicite.
In acelasi timp, scopul urmarit de inculpatul Z. C. prin comiterea faptelor, astfel cum a fost recunoscut chiar de catre acesta, a fost acela de obtinere, drept "profit", a unor importante sume de bani, pretins folosite pentru achitarea unor datorii (imprejurare neprobata insa pana in prezent, putin credibila in contextul situatiei materiale bune a familiei sale, dovada fiind detinerea unui autoturism BMW si, oricum, nerelevanta din perspectiva gravitatii faptelor comise), scopul respectiv conturand periculozitatea sociala sporita a insesi persoanei inculpatului, usor dispus la comiterea repetata de actiuni ilicite grave, din interes material.
Aspectele anterior mentionate fac rezonabila aprecierea ca, aflati in libertate, inculpatii, desi lipsiti de antecedente penale, prezinta un risc ridicat de reluare a actiunilor infractionale de acelasi tip cu cele deja comise in mod repetat in lunile anterioare, ordinea publica fiind astfel in mod serios amenintata.
De asemenea, luarea fata de inculpati a masurii arestarii preventive raspunde si necesitatii de asigurare a unei bune desfasurari a urmaririi penale, conform art.136 alin.1 din Codul de procedura penala, in conditiile in care, pana in prezent, nu au fost identificati furnizorii de la care cei doi inculpati s-au aprovizionat cu drogurile ulterior comercializate si, in pofida proclamarii unei atitudini cooperante, acestia din urma nu au furnizat informatii utile pentru identificarea acelor furnizori, inculpatul Z. C. afirmand chiar ca nu cunoaste numele exact si nici adresa unde locuieste numitul "Marcel", desi el era un distribuitor important si de incredere pentru persoana respectiva, dovada fiind cantitatile importante de heroina pe care aceasta i le-a incredintat in mod repetat, in vederea vanzarii.
Fata de toate aceste considerente, Curtea constata, contrar celor retinute de catre judecatorul de la instanta de fond, ca fiind intemeiata propunerea de arestare preventiva a celor doi inculpati, impunandu-se in consecinta admiterea acesteia, conform art.1491 alin.9 din Codul de procedura penala.
Drept urmare, in temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala, Curtea va admite recursul cu care a fost sesizata, va casa in intregime incheierea atacata si, rejudecand cauza in fond, va dispune astfel:
Va admite propunerea formulata de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Bucuresti si va dispune arestarea preventiva a inculpatilor T. F. C. si Z. C. pe o perioada de cate 29 de zile, incepand cu data incarcerarii.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I-a Penala - Incheierea nr. 9/12 ianuarie 2009).