Arestarea preventiva a inculpatului. Ascultarea inculpatului de catre procuror, in vederea formularii propunerii de arestare preventiva, este obligatorie. Aceasta conditie nu este indeplinita daca persoana a fost ascultata ca invinuit in ziua in care a fost pusa in miscare actiunea penala si s-a formulat propunerea de arestare, fara a-l mai asculta in calitate de inculpat
Prin incheierea nr. 48/25 octombrie 2006, pronuntata in dosarul penal nr.3121/62/2006, judecatorul din cadrul Tribunalului Brasov a respins propunerea de arestare preventiva a inculpatului P.M.G. formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Brasov, pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri, prevazuta de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul a retinut ca propunerea de arestare s-a facut fara respectarea de catre procuror a obligatiei de ascultare a inculpatului, prevazuta in art.150 alin.1 Cod procedura penala.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs procurorul, motivarea fiind facuta oral de procurorul de sedinta din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov. S-a aratat ca, in realitate, dupa punerea in miscare a actiunii penale, procurorul l-a ascultat pe inculpat la data de 25 octombrie 2006, desi antetul de pe declaratia respectiva se refera la calitatea de "invinuit". S-a sustinut ca, si in situatia in care s-ar retine ca inculpatul nu a fost ascultat mai inainte de formularea propunerii de arestare preventiva, aceasta obligatie a fost indeplinita ulterior, in ziua de 26 octombrie 2006, astfel cum rezulta din declaratia depusa la dosar. In subsidiar, s-a solicitat analizarea propunerii de arestare preventiva ca vizandu-l pe invinuitul Popa Marius Gelu, pentru care sunt indeplinite toate conditiile cerute de lege, atat cu privire la savarsirea infractiunii, cat si cu privire la cazul de arestare prevazut in art.148 lit.f Cod procedura penala.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.149/1 alin.1 Cod procedura penala, ca o garantie a dreptului la aparare si a libertatii persoanei, propunerea de arestare preventiva a inculpatului poate fi facuta de procuror numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului. Aceeasi obligatie este prevazuta si in art.150 alin.1 Cod procedura penala, care adauga ca masura arestarii poate fi luata fara ascultarea inculpatului numai in cazurile in care acesta este disparut, se afla in strainatate, se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla in una din situatiile prevazute in art.149/1 alin.6 Cod procedura penala, respectiv inculpatul se afla in stare de retinere sau de arestare ca invinuit si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
Imprejurarea ca persoana a fost ascultata ca invinuit in aceeasi zi in care a fost pusa in miscare actiunea penala nu echivaleaza cu indeplinirea de catre procuror a obligatiei instituite in sarcina sa de textele de lege citate intrucat, in functie de pozitia adoptata de inculpat, de a da sau nu declaratie, ori de informatiile furnizate de acesta, procurorul intocmeste sau nu propunerea de arestare preventiva. Rezulta astfel ca inculpatul trebuie informat ca ascultarea sa este facuta in scopul intocmirii propunerii de arestare preventiva, indicandu-se si temeiurile de drept prevazute in art.148 Cod procedura penala, pentru ca acesta sa fie in masura a se apara in concret si a combate lipsa de temeinicie a acestora.
Or, in speta, dupa punerea in miscare a actiunii penale, procurorul nu si-a indeplinit obligatia impusa de art.149/1 alin.1 Cod procedura penala.
Faptul ca, dupa pronuntarea incheierii atacate, procurorul i-a luat declaratie inculpatului, nu este de natura a asana nulitatea propunerii respinse de judecator pe acest motiv ci, eventual, se poate formula o noua propunere de arestare preventiva.
In ce priveste cererea subsidiara, de arestare preventiva ca invinuit a unei persoane care are calitatea de inculpat, curtea constata ca, aceasta nu are nici un fundament in dispozitiile legale privind arestarea preventiva, nefiind posibila luarea masurii arestarii invinuitului fata de inculpat.
(Incheierea nr. 85 din 27 octombrie 2006)