Deschiderea procedurii insolventei la cererea creditorilor. Creanta in litigiu. Consecinte
Legea nr. 85/2006 - art. 31, raportat la art. 3 pct. 1, 6 si 12
Potrivit Legii insolventei creditorul nu poate declansa procedura decat pentru creante certe, lichide si exigibile. Caracterul cert al creantei vizeaza atat existenta acesteia, cat si cuantumul sau, iar caracterul lichid al creantei presupune ca intinderea acesteia, avand ca obiect o suma de bani, sa fie determinata sau determinabila. In plus, creanta trebuie sa fie exigibila, adica sa fie ajunsa la scadenta.
Dovada caracterului cert al creantei se poate face atat prin titlu executoriu, cat si prin act sub semnatura privata sau orice alt inscris necontestat de debitor nici in privinta existentei sale, nici in ceea ce priveste cuantumul creantei solicitate in baza acestuia.
O creanta aflata in litigiu nu poate constitui temei pentru deschiderea procedurii de executare colectiva.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 736 din 19 mai 2009
Prin sentinta civila nr. 2122 din 27 noiembrie 2008 pronuntata in dosarul nr. 6824/30/2008 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a admis cererea formulata de creditoarea S.C. H S.R.L. Timisoara in contradictoriu cu debitoarea S.C. W S.R.L. Timisoara si, in temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, a deschis procedura generala de insolventa impotriva societatii debitoare, cu toate consecintele care rezulta din aceasta.
Pentru a hotari astfel judecatorul-sindic a retinut ca cererea creditoarei avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei, desi a fost comunicata societatii debitoare la data de 5 septembrie 2008, aceasta nu a formulat contestatie potrivit art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, astfel ca ea se afla in incetare de plati, stare de fapt dovedita cu factura fiscala nr. 3864947/01.09.2006, reclamanta avand o creanta comerciala certa, lichida si exigibila a carei valoare depaseste suma de 10.000 lei, astfel cum prevede art. 3 pct. 12 din lege, si de la a carei scadenta au trecut mai mult de 30 de zile.
Impotriva sentintei civile de mai sus a declarat recurs debitoarea S.C. W S.R.L. Timisoara, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand modificarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii cererii creditoarei avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei.
In motivare recurenta a aratat ca a achizitionat de la intimata un aspirator cu jet de abur Billy B si un utilaj de spalat cu abur CL 1700 uzat, discutiile purtate intre reprezentantii celor doua societati fiind in sensul ca pretul aspiratorului este de 3.500 euro, suma inscrisa in oferta prezentata, iar al utilajului de spalat cu aburi uzat 4.000 euro. Ulterior, cand debitoarea a receptionat marfa si a primit factura fiscala a constatat ca preturile sunt mult mai mari, ele necorespunzand intelegerii anterioare. Dupa ce a atras atentia creditoarei factura a fost refacuta, in sensul ca in locul sumei de 36.997,32 lei a fost trecuta valoarea de 34.736,13 lei. Reprezentantul debitoarei, dupa refacerea facturii, nu a mai verificat daca in document a fost inscrisa suma corecta, semnand aceasta factura, urmand sa aplice ulterior si stampila societatii. Abia dupa cateva zile a constatat ca suma inscrisa in factura fiscala nu reprezinta pretul negociat de parti, refuzand sa mai aplice stampila, luand legatura cu administratorul creditoarei, care l-a asigurat ca va verifica suma mentionata si ca va reface factura in cazul in care aceasta nu corespunde intelegerii lor. Cu toate acestea, factura nu a fost refacuta, desi din suma mentionata debitoarea a achitat 1.500 lei reprezentantului vanzatorului in prezenta mai multor persoane, fara sa-i fie remisa vreo chitanta in acest sens. Dupa aproximativ doua saptamani atat aspiratorul, cat si utilajul de spalat cu aburi s-au defectat, iar reprezentantii vanzatorului au constatat doar ca aparatele nu functioneaza, fara a proceda la repararea lor nici pana in prezent, motiv pentru care nu a mai achitat contravaloarea facturii fiscale in temeiul exceptiei de neexecutare a contractului, ca urmare a neindeplinirii de catre creditoare a obligatiilor sale.
Prin decizia civila nr. 736 din 19 mai 2009 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul societatii debitoare si a modificat in tot hotararea atacata in sensul ca a respins cererea creditoarei avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei, obligand intimata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca potrivit art. 31 din Legea nr. 85/2006, modificata, orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazuta de prezenta lege impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva, in care va preciza: a) cuantumul si temeiul creantei; b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii; c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului; d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare, anexand, totodata, documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.
Articolul 3 pct. 6 din acelasi act normativ defineste notiunea de creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei ca fiind creditorul a carui creanta, impotriva patrimoniului debitorului, este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile. Textul acestui articol stabileste, asadar, conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca creanta detinuta de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind declansarea procedurii de executare colectiva sa poata fi admisa. Creanta trebuie sa fie certa, in sensul existentei sale neindoielnice si a cuantumului cert, avand expunere monetara, lichida si exigibila - asupra careia se pot ridica pretentii - si sa se incadreze in valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12 din acelasi act normativ, respectiv minim 10.000 lei, iar pentru salariati, 6 salarii medii pe economie.
Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumata ca vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori [art. 3 pct. 1 lit. a)], cum in mod corect a aratat si societatea intimata. Dispozitiile legale privind procedura insolventei se aplica daca sunt indeplinite cele doua conditii de fond prevazute de art. 1 din actul normativ amintit, respectiv debitorul sa aiba calitatea de comerciant, sa fie o societate cooperatista, o organizatie cooperatista, o societate agricola, un grup de interes economic sau orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice, si debitorul sa se afle in insolventa.
Recurenta este o societate comerciala cu raspundere limitata avand stabilita o durata de functionare nelimitata, si este stiut faptul ca societatile constituite cu respectarea formalitatilor prevazute de Legea nr. 31/1990, republicata, au calitate de comerciant de la data inmatricularii in registrul comertului.
Insolventa debitorului, fiind o conditie a aplicarii procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicita declansarea acestei proceduri trebuie sa administreze dovezi din care sa rezulte: neplata la scadenta a datoriilor si lipsa lichiditatilor.
Fata de dovezile anexate de creditoare cererii introductive, precum si lipsa oricarei contestatii din partea debitoarei, in mod just prima instanta a apreciat ca este relevant inscrisul existent la dosarul de fond, care atesta neachitarea de catre recurenta a unei facturi fiscale in valoare de 34.736,13 lei, care depaseste, deci, valoarea-prag impusa de pct. 12 al art. 3 din lege.
Potrivit Legii insolventei creditorul nu poate declansa procedura decat pentru creante certe, lichide si exigibile. Caracterul cert al creantei vizeaza atat existenta acesteia, cat si cuantumul sau, iar caracterul lichid al creantei presupune ca intinderea acesteia, avand ca obiect o suma de bani, sa fie determinata sau determinabila. In plus, creanta trebuie sa fie exigibila, adica sa fie ajunsa la scadenta.
Dovada caracterului cert al creantei se poate face atat prin titlu executoriu, cat si prin act sub semnatura privata sau orice alt inscris necontestat de debitor nici in privinta existentei sale, nici in ceea ce priveste cuantumul creantei solicitate in baza acestuia. Sub acest din urma aspect, Curtea retine ca din inscrisurile depuse de catre recurenta cu ocazia solutionarii caii de atac, in conditiile art. 305 din Codul de procedura civila, respectiv copia cererii de chemare in judecata a societatii intimate pentru rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare avand ca obiect aspiratorul cu jet de abur Billz B si un utilaj de spalat cu abur CL 1700 perfectat intre cele doua societati, in conformitate cu factura fiscala seria HV-TM 1009/22.04.2008 in valoare de 34.736,13 lei, adica exact factura anexata de creditoare cererii introductive si in temeiul careia a fost declansata procedura insolventei fata de debitoare, rezulta fara putinta de tagada ca creanta reclamata de intimata este in litigiu.
In aceste conditii este evident faptul ca creanta de 34.736,13 lei (nemaiavand nicio relevanta juridica pretinsa plata partiala de 1.500 lei, nerecunoscuta de creditoare) nu mai indeplineste conditia de a fi certa, in sensul ca daca sustinerile recurentei referitoare la pretinsa neexecutare culpabila a obligatiilor legal asumate de catre societatea vanzatoare vor fi primite de catre tribunal se va dispune rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare, intemeiat pe reciprocitatea si interdependenta obligatiilor din contractele sinalagmatice, pe imprejurarea ca fiecare dintre obligatiile reciproce este cauza juridica a celeilalte, neindeplinirea culpabila a uneia dintre obligatii lipsind de suport juridic obligatia reciproca, astfel incat desfiintarea - rezolvirea - intregului contract trebuie dispusa si, ca atare, respectiva creanta nu mai poate constitui temei pentru deschiderea procedurii de executare colectiva, impunandu-se modificarea sentintei tribunalului prin care judecatorul-sindic a declansat procedura concursuala si a stabilit toate masurile adiacente care rezulta din adoptarea unei asemenea solutii.
Vazand ca recurenta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu de avocat, retinand culpa procesuala a acesteia din urma, in baza art. 274 din Codul de procedura civila, potrivit caruia partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata, Curtea a obligat creditoarea la plata sumei de 700 lei catre debitoare cu acest titlu, potrivit chitantei nr. 44/28.04.2009 emisa de Cabinet Individual de Avocat B.M. din Baroul Timis.