Deschiderea procedurii insolventei la cererea creditorilor. Blocaj financiar. Irelevanta
Legea nr. 85/2006, art. 31, raportat la art. 3 pct. 1, 6 si 12
Insolventa nu se caracterizeaza prin starea de fond generala proasta a afacerilor comerciantului in cauza sau existenta unui pasiv mai mare decat activul patrimonial al debitorului chemat in judecata, adica insolvabilitatea sa, ci printr-o lipsa a fondurilor banesti necesare pentru acoperirea datoriilor exigibile. Incetarea platilor trebuie sa aiba un caracter de generalitate si sa constituie indiciul exterior si manifestarea dezordinei si neputintei comerciantului de a executa obligatiile scadente asumate, de unde rezulta ca aceasta trebuie privita ca un fapt complex supus interpretarii si aprecierii judecatorului-sindic.
Insolventa este strans legata de incapacitatea de plata, privita ca incetare efectiva a platilor. Atunci cand, indiferent din ce motiv, debitorul nu reuseste sa produca lichiditati intr-un ritm adaptat obligatiilor asumate, el se gaseste in insolventa ca urmare a incapacitatii sale de a plati, adica de a-si onora creditorii cu sumele pe care le datoreaza, aceasta stare subzistand si atunci cand lipsa lichiditatilor isi are sorgintea in blocajul financiar, respectiv in faptul ca la randul sau debitorul are de incasat diferite creante de la proprii debitori, atata vreme cat legiuitorul nu prevede o asemenea imprejurare ca fiind de natura sa inlature aplicarea dispozitiilor care reglementeaza procedura de executare colectiva.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 534 din 7 aprilie 2009
Prin sentinta comerciala nr. 38 din 14 ianuarie 2009 pronuntata in dosarul nr. 4936/108/2008 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis cererea creditoarei S.C. I S.R.L. Cluj-Napoca si, in temeiul art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a deschis procedura insolventei impotriva debitoarei S.C. M S.R.L. Arad, in calitate de administrator judiciar provizoriu desemnand Casa de Insolventa R I.P.U.R.L. Arad. Totodata, instanta a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor si oficiului registrului comertului, prin Buletinul procedurilor de insolventa, in vederea efectuarii mentiunii, stabilind, totodata, la 60 de zile termenul maxim al perioadei de observatie si un termen de 15 zile de la data comunicarii notificarii pentru formularea eventualelor obiectiuni, precum si celelalte masuri prevazute de lege.
Impotriva sentintei de mai sus a declarat recurs debitoarea S.C. M S.R.L. Arad, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, sustinand ca neplata sumei de 28.647,25 lei catre intimata S.C. I S.R.L. Cluj-Napoca se datoreaza neincasarii, pana la 18 noiembrie 2008, a sumei de 126.532,29 lei de la propria debitoare - S.C. T S.R.L. Arad, data la care a actionat-o in instanta pentru obtinerea unei somatii de plata, in dosarul nr. 11572/55/2008 al Judecatoriei Arad fiind pronuntata sentinta nr. 371/20.01.2008 prin care cererea i-a fost admisa, aceasta fiind obligata la plata sumei de 26.532,29 lei, diferenta pana la valoarea debitului, respectiv suma de 100.000 lei, regasindu-se intr-un bilet la ordin neonorat de banca datorita lipsei de lichiditati, titlu care va fi investit cu formula executorie. Recurenta a mai aratat ca inaintea sedintei de judecata a formulat o cerere de amanare pentru angajarea unui aparator, solicitare care nu i-a fost aprobata, nefiindu-i respectat dreptul de a fi reprezentat de un avocat, astfel ca in opinia sa se impune admiterea recursului pentru a fi in masura sa recupereze creantele de la propriul debitor si a avea astfel posibilitatea sa achite debitul catre intimata S.C. I S.R.L. Cluj-Napoca.
Prin decizia civila nr. 534 din 7 aprilie 2009 pronuntata in dosarul nr. 4936/108/2008 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul debitoarei.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca prin recursul formulat societatea debitoare a sustinut, in esenta, ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala intrucat cererea creditoarei in mod gresit a fost admisa de tribunal, in speta nefiind indeplinite conditiile necesare deschiderii procedurii insolventei, in sensul ca neplata creantei fata de intimata S.C. I S.R.L. Cluj-Napoca se datoreaza faptului ca debitoarea are, la randul sau, de incasat de la proprii debitori diferite sume de bani care totalizeaza 126.532,29 lei, pentru care a si inceput demersurile in vederea executarii silite.
Este de necontestat ca recurenta, atat la momentul inregistrarii cererii introductive, cat si la data pronuntarii hotararii tribunalului datora creditoarei intimate suma de 28.647,25 lei cu titlu de debit principal, ca urmare a neachitarii integrale a facturilor fiscale nr. 107107736/02.04.2008, nr. 107107841/07.04.2008 si nr. 107107888/09.04.2008 emise in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr. 315/27.03.2008 incheiat intre parti, garantarea platii fiind facuta cu fila cec BA 313 0 2433346, aceasta suma nefiind achitata nici pana la solutionarea caii de atac.
Potrivit dispozitiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, modificata, prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se intelege creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile, iar conform pct. 1 al aceluiasi articol, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori. Articolul 31 din acelasi act normativ statueaza ca orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii colective impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva, in care va preciza: a) cuantumul si temeiul creantei; b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii; c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului; d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare, anexand, totodata, documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii. Nu in ultimul rand, potrivit pct. 12 al art. 3, valoarea-prag reprezinta cuantumul minim al creantei necesara pentru a putea fi introdusa cererea creditorului, ea fiind de 10.000 lei, iar pentru salariati, de 6 salarii medii pe economie.
Ca atare, dispozitiile legale privind procedura insolventei se aplica daca sunt indeplinite cele doua conditii de fond prevazut de art. 1 si art. 3 pct. 1 din legea amintita, respectiv debitorul sa aiba calitatea de comerciant, sa fie o societate agricola, un grup de interes economic sau orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice, si debitorul sa se afle in insolventa.
Debitoarea recurenta este o societate comerciala cu raspundere limitata si este stiut faptul ca societatile constituite cu respectarea formalitatilor prevazute de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, au calitate de comerciant de la data inmatricularii in registrul comertului.
Insolventa debitorului fiind o conditie a aplicarii procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificata, cel care solicita declansarea acestei proceduri trebuie sa administreze dovezi din care sa rezulte: neplata la scadenta a datoriilor si lipsa lichiditatilor, iar pentru a veni in sprijinul creditorilor legiuitorul roman, prin art. 3 pct. 1 lit. a), a prezumat starea de insolventa a patrimoniului debitorilor in situatia in care acestia, dupa 30 de zile de la scadenta, nu au platit datoria fata de unul sau mai multi creditori. Sub acest aspect, in mod corect judecatorul-sindic a retinut ca din inscrisurile depuse la dosar de creditoarea intimata rezulta fara putinta de tagada ca ea detine o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile al carei cuantum este mai mare de 10.000 lei, imprejurare, de altfel, necontestata de catre debitoare nici in prima instanta si nici in recurs, ceea ce impune concluzia ca persoana juridica se afla in stare de insolventa, astfel cum este aceasta definita de litera a) pct. 1 al art. 3 din lege. Insolventa nu se caracterizeaza prin starea de fond generala proasta a afacerilor comerciantului in cauza sau existenta unui pasiv mai mare decat activul patrimonial al debitorului chemat in judecata, adica insolvabilitatea sa, ci printr-o lipsa a fondurilor banesti necesare pentru acoperirea datoriilor exigibile. Incetarea platilor trebuie sa aiba un caracter de generalitate si sa constituie indiciul exterior si manifestarea dezordinii si neputintei comerciantului de a executa obligatiile scadente asumate, de unde rezulta ca aceasta trebuie privita ca un fapt complex supus interpretarii si aprecierii judecatorului-sindic, impunandu-se o delimitare clara intre conceptul de "insolventa" si cel de "insolvabilitate", trasarea unei asemenea linii de demarcatie fiind necesara si datorita faptului ca nu putini dintre debitori contesta imprejurarea ca s-ar afla in stare de insolventa invocand existenta in patrimoniul lor a unor active prin a caror valorificare s-ar putea obtine acoperirea creantei reclamate de creditori (inclusiv incasarea in viitor a unor creante de la proprii lor debitori).
Insolventa este strans legata de incapacitatea de plata, privita ca incetare efectiva a platilor. Aceasta incapacitate exprima starea patrimoniului debitorului, care face imposibila plata datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. Asadar, insolventa semnifica insuficienta reala a lichiditatilor, absenta fondurilor banesti necesare platii obligatiilor scadente. Atunci cand, indiferent din ce motiv, debitorul nu reuseste sa produca lichiditati intr-un ritm adaptat obligatiilor asumate (pentru ca, spre exemplu, elementele active ale patrimoniului sau nu sunt lichide sau, fiind investite in operatii de lunga durata, nu pot fi afectate platii datoriilor), el se gaseste in insolventa ca urmare a incapacitatii sale de a plati, adica de a-si onora creditorii cu sumele pe care le datoreaza, aceasta stare subzistand si atunci cand lipsa lichiditatilor isi are sorgintea in blocajul financiar, respectiv in faptul ca la randul sau debitorul are de incasat diferite creante de la proprii debitori, atata vreme cat legiuitorul nu prevede o asemenea imprejurare ca fiind de natura sa inlature aplicarea dispozitiilor care reglementeaza procedura de executare colectiva.
Potrivit Legii nr. 85/2006, modificata, creditorul nu poate declansa procedura decat pentru creante certe, lichide si exigibile. Caracterul cert al creantei vizeaza atat existenta acesteia, cat si cuantumul sau, iar caracterul lichid al creantei presupune ca intinderea acesteia, avand ca obiect o suma de bani, sa fie determinata sau determinabila. In plus, creanta trebuie sa fie exigibila, adica sa fie ajunsa la scadenta, toate aceste conditii fiind, fara niciun dubiu, indeplinite in speta.
In mod just prima instanta a apreciat ca societatea debitoare se afla in incetare de plati, stare de fapt ce rezulta din aceea ca, in urma derularii relatiilor comerciale concretizate prin contractului de vanzare-cumparare nr. 315 din 27 martie 2008, creditoarea a vandut debitoarei marfa, sens in care a emis facturi fiscale in valoare totala de 33.647,25 lei, debit garantat cu fila cec BA 313 0 2433346, dar care nu a putut fi incasata de beneficiar ca urmare a lipsei provizionului din banca, aceasta creanta fiind mai veche de 30 de zile si in cuantum superior valorii minime de 10.000 lei impusa de art. 3 pct. 12 din lege.
Nu in ultimul rand, in dosarul de fond nu se regaseste cererea de amanare pentru pregatirea apararii de care debitoarea face vorbire in cuprinsul recursului, si nici in practicaua sentintei tribunalului nu se mentioneaza nimic cu privire la aceasta, astfel ca criticile referitoare la pretinsa incalcare a dreptului la aparare nu pot fi avute in vedere de Curte.