Deschiderea procedurii insolventei la cererea creditorilor. Conditii. Data la care se analizeaza existenta acestora
Legea nr. 85/2006, art. 31 raportat la art. 3 pct. 1, pct. 6 si pct. 12
In mod corect prima instanta a retinut ca prin achitarea partiala creanta ramasa este sub valoarea-prag prevazuta pentru declansarea procedurii colective, intrucat data la care se analizeaza indeplinirea cerintelor impuse de legiuitor, inclusiv a pragului de 10.000 lei, este cea a pronuntarii hotararii de catre judecatorul-sindic si nu data introducerii actiunii, si instanta de recurs fiind tinuta sa verifice, in limitele motivelor invocate de partea recurenta, daca la momentul pronuntarii hotararii atacate, in speta au fost sau nu indeplinite conditiile cerute de lege pentru ca tribunalul sa poata admite cererea creditorului si sa dispuna declansarea procedurii concursuale.
Pentru recuperarea unei sume sub valoarea-prag pretinsa de Legea insolventei creditorul declansator are deschisa calea dreptului comun.
Chiar daca debitorul nu formuleaza contestatie la cererea creditorilor sau contestatia sa este anulata fara ca tribunalul sa o analizeze pe fond, judecatorul-sindic este obligat sa verifice indeplinirea conditiilor legale de admisibilitate ale actiunii introductive, astfel cum sunt ele prevazute de art. 31, coroborat cu art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, raportat la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, modificata, deoarece legiuitorul nu a inteles sa reglementeze conditiile declansarii procedurii colective numai pentru a fi invocata nerespectarea lor in contestatia debitorului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 371 din 10 martie 2009
Prin sentinta comerciala nr. 899/J.S. din 20 noiembrie 2008 pronuntata in dosarul nr. 316/115/2008 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin a respins cererile formulate de creditorii S.C. E S.A. Bucuresti si Consiliul Local al municipiului Resita - Serviciul Public Directia Impozite si Taxe pentru deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei S.C. A S.A. Resita.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea S.C. E S.A. Bucuresti, solicitand casarea hotararii atacate si declansarea procedurii colective, considerand ca in speta este incident pct. 9 al art. 304 din Codul de procedura civila, tribunalul in mod gresit respingand cererea de deschidere a procedurii insolventei cata vreme debitoarea nu a contestat starea vadita de insolventa, nu a formulat contestatie si nici nu a facut dovada achitarii intregului debit in suma de 32.057,07 lei. Judecatorul-sindic a fost foarte ingaduitor cu societatea debitoare acordandu-i sase termene de judecata, iar dupa o achitare partiala a luat act ca aceasta nu se afla in stare vadita de solventa, respingand in mod nejustificat actiunea reclamantei. Este adevarat ca intimata a achitat suma de 22.107 lei, ramanand o diferenta de 9.950,07 lei, insa in baza aceleiasi reguli de pana la pronuntare (amanarea cauzei pana cand s-a facut plata partiala) prima instanta avea obligatia sa impuna debitoarei sa achite si diferenta ramasa de plata, iar dupa aceea sa constate ca cererea introductiva a ramas fara obiect si sa oblige debitoarea la cheltuieli de judecata. Retinerea de catre tribunal a faptului ca prin achitarea partiala creanta ramasa de 9.950,07 lei este sub valoarea-prag prevazuta pentru declansarea procedurii este nelegala intrucat data la care cererea se analizeaza sub aspectul pragului de 10.000 lei este cea a introducerii actiunii, si nu ulterior, acesta neputand constitui un motiv care sa justifice respingerea cererii de chemare in judecata.
Prin decizia civila nr. 371 din 10 martie 2009 pronuntata in dosarul nr. 316/115/2008 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul creditoarei.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca este fara putinta de tagada ca societatea intimata, la momentul inregistrarii cererii introductive avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei, datora recurentei suma totala de 32.057,07 lei, care se compunea din 29.911,11 lei rate de leasing si costuri accesorii neachitate la scadenta si 2.145,96 lei penalitati de intarziere calculate pentru perioada 15.04.2007-09.11.2007 la contractul de leasing financiar nr. 2227/03.09.2004. De asemenea, este de necontestat faptul ca la data de 22 octombrie 2008 debitoarea a facut o plata partiala in cuantum de 22.107 lei catre creditoare, aspect recunoscut de altfel si de catre reprezentantii societatii recurente atat prin notele transmise tribunalului la 19 noiembrie 2008, cat si prin cererea de recurs, ramanand un rest de plata de 9.950,07 lei.
Potrivit dispozitiilor Legii privind procedura insolventei, printre conditiile cerute a fi intrunite pentru a se putea deschide aceasta procedura speciala fata de debitorii aflati in stare de insolventa sau de insolventa iminenta se numara si aceea ca creanta datorata sa atinga valoarea-prag ceruta de respectivul act normativ.
In conformitate cu art. 3 pct. 12 din lege, valoarea-prag reprezinta cuantumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului, acesta fiind de 10.000 lei, iar pentru salariati de 6 salarii medii pe economie.
Articolul 31 statueaza ca "orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva (_)", prin creditor indreptatit intelegandu-se "creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile" (art. 3 pct. 6). Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumata ca vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori (art. 3 pct. 1 lit. a).
Dispozitiile legale privind procedura insolventei se aplica daca sunt indeplinite cele doua conditii de fond prevazut de art. 1 din actul normativ amintit, respectiv debitorul sa aiba calitatea de comerciant, sa fie o societate cooperatista, o organizatie cooperatista, o societate agricola, un grup de interes economic sau orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice, si debitorul sa se afle in insolventa. Debitoarea intimata este o societate comerciala pe actiuni avand stabilita o durata de functionare nelimitata, si este stiut faptul ca societatile constituite cu respectarea formalitatilor prevazute de Legea nr. 31/1990, republicata, au calitate de comerciant de la data inmatricularii in registrul comertului. Insolventa debitorului, fiind o conditie a aplicarii procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicita declansarea acestei proceduri trebuie sa administreze dovezi din care sa rezulte: neplata la scadenta a datoriilor si lipsa lichiditatilor.
Potrivit Legii insolventei creditorul nu poate declansa procedura decat pentru creante certe, lichide si exigibile. Articolul 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, modificata, defineste notiunea de creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei ca fiind creditorul a carui creanta, impotriva patrimoniului debitorului, este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile. Textul acestui articol stabileste, asadar, conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca creanta detinuta de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolventei sa poata fi admisa. Creanta trebuie sa fie certa, in sensul existentei sale neindoielnice si a cuantumului cert, avand expunere monetara, lichida si exigibila - asupra careia se pot ridica pretentii - si sa se incadreze in valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12 din acelasi act normativ.
In mod corect prima instanta a retinut ca prin achitarea partiala creanta ramasa este sub valoarea-prag prevazuta pentru declansarea procedurii colective intrucat data la care se analizeaza indeplinirea cerintelor impuse de legiuitor, inclusiv a pragului de 10.000 lei, este cea a pronuntarii hotararii de catre judecatorul-sindic si nu data introducerii actiunii, cum fara niciun temei sustine creditoarea, si instanta de recurs fiind tinuta sa verifice, in limitele motivelor invocate de partea recurenta, daca la momentul pronuntarii hotararii atacate, in speta au fost sau nu indeplinite conditiile cerute de lege pentru ca tribunalul sa poata admite cererea creditorului si sa dispuna declansarea procedurii concursuale.
Este adevarat ca prin cererea introductiva creanta pretinsa de creditoare a fost in cuantum de 32.057,07 lei si ca prin dovezile de plata depuse la dosar se atesta doar achitarea sumei de 22.107 lei, insa aceasta imprejurare nu poate duce la modificarea sentintei recurate si deschiderea procedurii de insolventa fata de intimata avand in vedere ca diferenta ramasa de plata (9.950,07 lei), in mod incontestabil, se situeaza sub nivelul valorii-prag, pentru recuperarea acestei sume creditoarea avand deschisa calea dreptului comun.
Chiar daca debitorul nu formuleaza contestatie la cererea creditorilor sau contestatia sa este anulata fara ca tribunalul sa o analizeze pe fond, judecatorul-sindic este obligat sa verifice indeplinirea conditiilor legale de admisibilitate ale actiunii introductive, astfel cum sunt ele prevazute de art. 31, coroborat cu art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, raportat la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, modificata, deoarece legiuitorul nu a inteles sa reglementeze conditiile declansarii procedurii insolventei numai pentru a fi invocata nerespectarea lor in contestatia debitorului. Cu alte cuvinte, normele care reglementeaza conditiile deschiderii procedurii concursuale sunt de ordine publica si ele nu ocrotesc doar interesele debitorului, astfel ca se impune examinarea indeplinirii lor chiar din oficiu de catre instanta de judecata.
In acest sens este de retinut ca legiuitorul roman a instituit prezumtia legala relativa de insolventa, care profita creditorului declansator prin aceea ca-l scuteste pe acesta de a mai dovedi starea de incetare de plati a debitorului parat, numai in scopul de a-i usura probatiunea sub acest aspect, instanta avand obligatia de a analiza existenta tuturor cerintelor pretinse de lege pentru a se putea declansa procedura colectiva, intrucat chiar art. 1 din lege statueaza expres ca procedura generala se aplica debitorilor "aflati in stare de insolventa sau de insolventa iminenta", iar cea simplificata "debitorilor aflati in stare de insolventa".
Nu in ultimul rand, criticile recurentei referitoare la nepermisa "ingaduinta a tribunalului", care in mod nejustificat ar fi acordat sase termene de judecata pana cand intimata a platit o parte din datorie, precum si la presupusa obligatie a judecatorului-sindic de a impune debitoarei sa achite si diferenta ramasa, respectiv 9.950,07 lei, iar dupa achitare sa constate ca cererea introductiva a ramas fara obiect sunt, de asemenea, neintemeiate intrucat, pe de o parte, gresita acordare a mai multor termene de judecata nu poate sa justifice prin ea insasi modificarea solutiei primei instante, iar pe de alta parte, o asemenea obligatie a primei instante nu rezulta din cuprinsul legii-cadru, nici creditoarea neprecizand care anume norma juridica ar fi fost incalcata de tribunal.