Competenta de solutionare a litigiilor dintre functionarii publici si autoritatile sau institutiile publice la care sunt incadrati, in ipoteza in care fost formulate anterior introducerii art. 911 al Legii nr. 188/1999.
OUG nr. 92/2004, art. 30
Constitutia Romaniei, art.126 alin. 6
Legea nr.188/1999, art. 20 alin. 3, art. 93
Toate litigiile dintre functionarii publici si autoritatile sau institutiile publice la care sunt incadrati, trebuie solutionate de instantele de contencios administrativ, chiar daca au fost formulate anterior introducerii art.91 ind.1 al Legii nr.188/1999, conform caruia toate litigiile privitoare la raporturile de serviciu ale functionarilor publici sunt de competenta instantei de contencios administrativ.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, complet
specializat pentru litigii de munca si asigurari sociale,
decizia civila nr. 1869 din 17 octombrie 2006
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 308/C/2006, din data de 20.12.2005, reclamantii D. L., N. M., I. A., S. L., B. S. si S. H. au chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Timisoara, Ministerul Finantelor Publice si Tribunalul Arad, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa oblige paratii ca, incepand cu data de 01.01.2005, sa le calculeze si sa le plateasca spor de fidelitate, conform art. 18 alin. 3 din O.U.G. nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti; asimilarea vechimii in specialitate si perioadei lucrate in acelasi domeniu in alte unitati, conform art. 93 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea; majorarea salariului de baza cu 5%, conform art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti; salariul de merit sa fie in procent de pana la 20 % aplicat la salariul brut pentru 25% din numarul de posturi prevazute in statul de functii aferent functionarilor publici, conform art. 31 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti; asistenta medicala, medicamente si proteze gratuite, conform art. 41 alin. 2 din O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti; decontarea contravalorii transportului in perioada concediului de odihna, conform art.411 alin. 2 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti; concediul de odihna platit de 30 de zile lucratoare, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea; pensie de serviciu in cuantum de 80% din venitul brut realizat in ultima luna de activitate inainte de data pensionarii conform art.68 alin.1, 2, 3 ,5, 6 si 7 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea; indemnizatia egala cu trei salarii de baza de incadrare lunare brute care se impoziteaza potrivit legii, conform art. 69 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca solicita drepturile enumerate mai sus in baza art. 40 din O.U.G. nr. 92/10.11.2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici, potrivit careia functionarii publici beneficiaza de sporurile sau alte drepturi salariale prevazute de legislatia specifica autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
Prin sentinta civila nr. 595/4.05.2006, pronuntata in dosarul nr. 308/C/2006, Tribunalul Arad a admis in parte actiunea si a obligat paratii sa achite reclamantilor diferentele drepturilor salariale pe anul 2005, conform expertizei contabile efectuate in cauza, astfel: D.L. - suma de 3.211 RON, N.M. - suma de 1.563 RON; I.A. - suma de 2.466 RON; S.L. - suma de 961 RON; B.S. - suma de 415 RON; S.H. - suma de 181 RON.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, in temeiul art. 40 din O.U.G. nr. 92/2004, reclamantii sunt indreptatiti sa beneficieze de aceleasi drepturi salariale de care beneficiaza personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti.
Prima instanta a respins exceptia necompetentei materiale a sectiei civile a Tribunalului Arad, invocata de parati, apreciind ca, fata de obiectul cauzei dedusa judecatii, sunt aplicabile dispozitiile Codului muncii.
Ministerul Justitiei a formulat recurs impotriva acestei hotarari, solicitand admiterea recursului si casarea sentintei atacate.
In motivarea recursului se invoca dispozitiile art. 304 pct. 3 C. pr. civ., sustinandu-se ca, in mod gresit, instanta de fond a respins exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Arad - sectia civila, intrucat drepturile, solicitate prin cererea de chemare in judecata, nu sunt mentionate expres in decizia de incadrare a fiecarui reclamant si , pe cale de consecinta, competenta de solutionare a cauzei apartine instantei contencios administrativ, conform art. 30 alin. 4 din OUG nr. 92/2004.
Totodata, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., aratandu-se ca, fata de prevederile art. 35 si art. 44 din Legea nr. 304/2004 si ale H.G. nr. 33/2005, in mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Justitiei, doar datorita calitatii sale de ordonator principal de credite, in conditiile in care Ministerul Justitiei a asigurat fondurile necesare salarizarii reclamantilor conform incadrarii acestora.
Pe de alta parte, se sustine ca este incident, in cauza, motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 4 C. pr. civ., deoarece instanta de fond a concluzionat ca reclamantilor, incadrati ca functionari publici, le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 50/1996, care nu se refera in dispozitiile ei la functionarii publici, astfel incat s-au acordat drepturi care nu au nici un suport legal, ceea ce echivaleaza cu o imixtiune a autoritatii judecatoresti in activitatea altei autoritati.
Impotriva hotararii judecatoresti sus-mentionate a formulat recurs si paratul Ministerul Finantelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P Arad, solicitand, in principal, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta competenta , iar, in subsidiar, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii.
In motivarea recursului se arata ca Tribunalul Arad nu era competent sa solutioneze cauza. Fata de prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, Curtea de Apel Bucuresti era competenta sa solutioneze litigiul.
Totodata, se sustine: ca Ministerul Finantelor Publice nu are calitatea procesuala pasiva in cauza, intrucat Ministerul Finantelor Publice nu poate fi obligat la plata pentru salariatii altor institutii, ca intre Ministerul Finantelor Publice si reclamanti nu exista nici o obligatie de despagubire, precum si ca o modificare in structura bugetelor ordonatorilor principali de credite se poate face doar prin Hotararea de Guvern.
Examinand recursurile prin prisma motivului de recurs prevazut de art.304 pct. 3 C. pr. civ., Curtea apreciaza ca sunt intemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Obiectul actiunii il constituie neacordarea unor drepturi salariale de catre parati. Reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul Tribunalului Arad, fiindu-le aplicabile prevederile art. 29 din Legea nr. 188/1999.
Procedura de solutionare a contestatiilor formulate de functionarii publici referitor la stabilirea salariilor de baza, a sporurilor, premiilor si a altor drepturi salariale este prevazuta de art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si ale altor drepturi ale functionarilor publici pe anul 2005, in vigoare la data introducerii actiunii pendinte.
Potrivit art. 30 alin. 4 din ordonanta, "impotriva masurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ sau, dupa caz, instantei judecatoresti competente, potrivit legii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii solutionarii contestatiei"
Pe de alta parte, enumerarea din Legea nr. 188/1999 privitoare la litigiile ce sunt de competenta instantei de contencios administrativ nu este exhaustiva, prevaland natura juridica a raportului de functie publica. Totodata, trebuie avute in vedere prevederile art. 20 alin. 3 si art. 93 din Legea nr. 188/1999 si ale art. 126 alin. 6 din Constitutia Romaniei.
Astfel, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, in vigoare la data introducerii actiunii pendinte, dispune ca: "Agentia Nationala a Functionarilor Publici are legitimare procesuala activa si poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta cu privire la:
a) actele prin care autoritatile sau institutiile publice incalca legislatia referitoare la functia publica si functionarii publici, constatate ca urmare a activitatii proprii de control;
b) refuzul autoritatilor si institutiilor publice de a aplica prevederile legale in domeniul functiei publice si al functionarilor publici".
Prin urmare, dispozitiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, fara a distinge intre categoriile actelor de autoritate privindu-i pe functionarii publici, dau in competenta instantelor de contencios administrativ solutionarea tuturor litigiilor initiate de Agentia Nationala de Functionarilor Publici, care in activitatea directa de control constata incalcari ale legislatiei referitoare la functia publica si functionarii publici sau refuzul autoritatilor sau institutiilor publice de a aplica prevederile legale in acelasi domeniu. Fata de aceasta norma de competenta a instantei de contencios administrativ, nu se poate justifica logico-juridic competenta sectiei completului specializat in solutionarea litigiilor de munca, atunci cand litigiul este declansat de catre functionarul public, victima a incalcarii sau a refuzului aplicarii de catre o autoritate sau institutie publica a prevederilor legale referitoare la functia publica si functionarul public.
Pe de alta parte, art. 93 din Legea nr. 188/1999 trimite nu doar la prevederile legislatiei muncii, ci si la reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, cu conditia ca acestea sa nu contravina legislatiei specifice functiei publice.
In acelasi timp, potrivit art. 126 alin. 3 din Constitutia Romaniei, unica forma de control judiciar a actelor administrative este contenciosul administrativ.
Pe cale de consecinta, toate litigiile dintre functionarii publici si autoritatile sau institutiile publice la care sunt incadrati, trebuie solutionate de instantele de contencios administrativ.
In acelasi sens, sunt deciziile nr.890/14.03.2000, nr.1683/2004 si nr.4930/14.10.2005, pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta civila nr. 4930/14.10.2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a solutionat un conflict negativ de competenta si a stabilit competenta de solutionare a unui litigiu referitor la drepturi salariale neacordate unor functionari publici angajati ai Parchetelor de pe langa Tribunalul Arad, Iasi si ai Parchetului de pe langa Curtea de Apel Iasi in favoarea Tribunalului Vaslui - Sectia de contencios administrativ.
Avand in vedere considerentele expuse anterior, in temeiul art. 2 pct. 1 lit. d C. pr. civ., Curtea apreciaza ca litigiul trebuie solutionat potrivit procedurii speciale a contenciosului administrativ de catre Tribunalul Arad, care urmeaza a stabili daca paratii Curtea de Apel Timisoara si Tribunalul Arad au refuzat justificat sau nu acordarea drepturilor salariale pretinse de reclamanti.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.1, alin. 2, alin. 3 si alin. 6 Cod procedura civila raportate la cele ale art. 304 pct. 3 Cod procedura civila, Curtea a admis recursurile ca fiind intemeiate, intrucat hotararea recurata a fost pronuntata de un complet specializat in solutionarea litigiilor de munca, desi una din parti avea calitatea de functionar public, a casat hotararea recurata si a dispus trimiterea dosarului spre competenta solutionare, in fond, Sectiei comerciale si de contencios administrativ a Tribunalului Arad.