LITIGIU DE MUNCA. COMPETENTA DE SOLUTIONARE
A LITIGIILOR AVAND CA OBIECT RAPORTURI DE
SERVICIU PRIVIND FUNCTIONARII PUBLICI.
SOLUTIONAREA CAUZEI IN PRIMA INSTANTA DE
O ALTA SECTIE DECAT CEA COMPETENTA.
STABILIREA COMPETENTEI.
Art.911 din Legea nr.188/1999
Art.725 alin.1 Cod procedura civila
Dupa modificarea si completarea Legii nr.188/1999 la
19 iulie 2006, reclamantii gresit au sesizat completul specializat
pentru solutionarea conflictelor de munca de la Tribunalul Valcea,
care tot gresit, cu incalcarea competentei sale materiale, a
pronuntat hotararea recurata.
Fata de situatia creata, completul specializat in
solutionarea conflictelor de munca din cadrul curtii de apel nu
poate solutiona pe fond in nici un caz recursul, competenta fiind
instanta de contencios administrativ.
Casarea cu trimitere spre rejudecare nu este permisa
decat atunci cand au fost incalcate dispozitiile legale referitoare la
competenta si atunci cand judecata in fond a avut loc in lipsa partii
care nu a fost legal citata.
(Decizia civila nr.290/R-CM/22 mai 2007, pronuntata de
Curtea de Apel Pitesti - Sectia civila, pentru cauze privind Conflicte de
Munca si Asigurari Sociale si pentru cauze cu Minori si de Familie)
Constata ca, prin actiunea civila inregistrata la data de
08 noiembrie 2006, reclamantii A.G. si R.C.C. au chemat in judecata pe
parata Casa Judeteana de Pensii Valcea pentru a fi obligata sa le plateasca
sumele reprezentand prima de concediu pe anii 2001-2005, actualizata cu
indicele de inflatie pana la data platii efective.
Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr.1036/20 noiembrie
2006 a admis in parte actiunea si a obligat pe parata sa plateasca
reclamantilor prima de concediu pe anii 2003-2005, actualizata pana la
data platii efective.
Reclamantii si parata au declarat recurs impotriva sentintei
de mai sus, pe care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru
motivele prezentate in continutul cererilor depuse la dosar.
Curtea de Apel Pitesti - Sectia Civila, Conflicte de Munca si
Asigurari Sociale, prin incheierea din data de 06 februarie 2007 a scos
cauza de pe rol si a trimis dosarul la Sectia Comerciala si de Contencios
Administrativ din cadrul aceleiasi instante, retinand ca potrivit art.911 din
Legea nr.188/1999, asa cum a fost modificata si completata prin Legea
nr.251/2006, cauzele avand ca obiect raporturile de serviciu ale
functionarului public sunt de competenta instantei de contencios
administrativ, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin
lege competenta altei instante.
Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
din cadrul Curtii de Apel Pitesti, prin incheierea din data de 06 aprilie
2007 a scos de asemenea cauza de pe rol si a retrimis-o instantei sesizate
initial cu solutionarea recursurilor, respectiv completului specializat cu
solutionarea conflictelor de munca si asigurari sociale ce functioneaza in
Sectia Civila a Curtii de Apel Pitesti.
S-a motivat ca, intr-adevar, potrivit art.911 din Legea
nr.188/1999, ii revine competenta de solutionare a litigiilor avand ca
obiect raporturile de serviciu privind pe functionarii publici, insa in cauza
prima instanta care a solutionat litigiul a fost instanta specializata in
solutionarea litigiilor de munca in componenta careia au intrat asistentii
judiciari.
Functie de aceasta observatie a apreciat ca instanta de
contencios administrativ nu poate cenzura in recurs hotararea
pronuntata de completul alcatuit in modul aratat, ci tot o instanta
specializata cu solutionarea unor asemenea litigii.
Reinvestita in recurs, instanta specializata in solutionarea
conflictelor de munca a retinut urmatoarele:
Este acceptat de ambele sectii aflate in diferend ca potrivit
reglementarii actuale din Legea nr.188/1999, art.911, solutionarea
litigiului de fata este de competenta in prima instanta a tribunalului -
sectia de contencios administrativ, iar in recurs a curtii de apel - sectia de
contencios administrativ.
Dupa modificarea si completarea Legii nr.188/1999 la 19
iulie 2006, reclamantii gresit au sesizat completul specializat pentru
solutionarea conflictelor de munca de la Tribunalul Valcea, care tot
gresit, cu incalcarea competentei sale materiale, a pronuntat hotararea
recurata.
Fata de situatia creata, completul specializat in solutionarea
conflictelor de munca din cadrul curtii de apel nu poate solutiona pe
fond in nici un caz recursul, competenta fiind instanta de contencios
administrativ.
Deosebit, fata de dispozitiile cu caracter special aplicabile
solutionarii litigiilor si conflictelor de munca, in mod corect nu poate nici
sa admita recursul si sa caseze cu trimitere la instanta de fond
competenta, intrucat, potrivit art.81 alin.2 din Legea nr.168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca, casarea cu trimitere spre rejudecare
nu este permisa decat atunci cand au fost incalcate dispozitiile legale
referitoare la competenta si atunci cand judecata in fond a avut loc in
lipsa partii care nu a fost legal citata.
Prin prisma deciziei nr.XXI/12 iunie 2006 a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, pronuntata in interesul legii, casarea cu trimitere spre
rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altor instante
de acelasi grad este permisa in prezent si in cazul in care prima instanta
nu s-a pronuntat asupra fondului cauzei.
In situatia analizata, in mod normal, corect, nici una dintre
cele trei situatii expuse rezultand din aplicarea art.81 alin.2 din Legea
nr.168/1999 si decizia instantei supreme prezentata nu sunt incidente,
intrucat competenta materiala presupune repartizarea pricinilor intre
instante de grad diferit, ori cauza a fost solutionata in prima instanta de
tribunal, care este competent in continuare, in discutie fiind sectia
competenta din cadrul tribunalului, deosebit nu s-au incalcat nici normele
privind citarea partilor, iar cauza a fost solutionata pe fond si nu pe
exceptie.
In concluzie, in actuala faza procesuala completul specializat
cu solutionarea conflictelor de munca in recurs nu are posibilitatea legala
pentru a casa cu trimitere, solutionarea cauzei in prima instanta de o alta
sectie decat cea care trebuia sa faca acest lucru legal antamand norme de
organizare judiciara si nu de competenta materiala.
Asa fiind, completul organizat in temeiul normelor de dreptul
muncii nu are latitudinea de a casa cu trimitere pentru situatia privind
nealcatuirea corecta a completului la care se refera eventual art.304 pct.1
din Codul de procedura civila daca incalcarea normelor de organizare
judiciara poate fi astfel incadrata.
Rezolvarea era una foarte simpla data de dispozitiile art.725
alin.1 Cod procedura civila, potrivit carora dispozitiile legii noi de
procedura se aplica din momentul intrarii ei in vigoare.
In acest context, instanta de contencios administrativ in
recurs, careia i-a fost trimis initial dosarul, era mai competenta sa
solutioneze cauza de indata in aplicarea acestei dispozitii legale decat
poate, legal, instanta de dreptul muncii in recurs sa caseze cu trimitere
instantei de fond competente, mai ales ca aceasta inseamna si
tergiversarea solutionarii cauzei si infrangerea principiului celeritatii.
Cum insa aceasta instanta a dispus irevocabil ca litigiul trebuie
solutionat in recurs de completul specializat in solutionarea conflictelor
de munca, iar pe de alta parte sirul dezinvestirii reciproce trebuie curmat
in interesul actului de justitie, urmeaza ca acest complet sa se pronunte.
Asa fiind, potrivit art.312 Cod procedura civila, au fost admise
recursurile si casata sentinta si trimisa cauza pentru solutionare in prima
instanta la Tribunalul Valcea - Sectia de Contencios Administrativ.