Notiunea de "acte doveditoare" prevazuta de art.23 din Legea nr.10/2001 face trimitere la orice inscris constatator al unui act juridic civil, jurisdictional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care genereaza o prezumtie relativa de proprietate in favoarea persoanei care il invoca.
Pe de alta parte, art.24 din lege prevede ca, in absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta de actul normativ sau de autoritate prin care
s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive.
Prezumtia prevazuta de art.24 alin.(1) nu opereaza atata timp cat, in actul de preluare invocat, bunul in litigiu nu este mentionat, in aceasta situatie existenta dreptului de proprietate urmand a fi analizata in raport de prevederile art.23, respectiv a inscrisurilor in masura a face dovada dreptului, in conditiile impuse de art.3 din lege.
Reclamanta D.R.E. a chemat in judecata pe paratul Primarul Municipiului Tg.Jiu solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa dispuna restituirea in echivalent valoric a terenului in suprafata de 5242 mp. si a constructiilor ce au existat pe acest teren, preluate in mod abuziv in baza Decretului nr.92/1950 de la autoarea sa C.A.
Prin sentinta nr.71 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Gorj - sectia civila a admis in parte actiunea, a constatat ca reclamanta este indreptatita la masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele constructii si a respins cererea referitoare la masurile reparatorii pentru terenul in suprafata de 5242 situat in Tg.Jiu.
Prin decizia nr.255 din 2 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova - sectia civila a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei.
Curtea de Apel a retinut ca sustinerea reclamantei potrivit careia autoarea sa a detinut si dreptul de proprietate asupra unei suprafete de 5242 mp. teren pe care s-ar fi situat constructiile nationalizate in baza Decretului nr.92/1950, nu este dovedita cu nici unul din inscrisurile depuse la dosar.
Prin invocarea actelor detinute de numita D.O.C. cu privire la terenul situat pe aceeasi strada, invecinat cu cel solicitat de reclamanta, aceasta nu a facut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra terenului solicitat.
Identificarea de catre expert a unei suprafete de 5300 mp., conform planului cadastral editia 1975 pe care s-au aflat 8 apartamente prevazute in Decretul nr.92/1950, in raport de care s-a calculat suprafata de 1325 mp. corespunzatoare celor doua apartamente nationalizate de la autoarea reclamantei, nu conduc la concluzia ca autoarea ar fi detinut in proprietate si suprafata de teren in litigiu.
In ceea ce priveste cuantumul masurilor reparatorii, Curtea de Apel a confirmat solutia tribunalului, conform careia acesta poate fi stabilit de catre Comisia Centrala constituita pentru stabilirea despagubirilor, actiunea fiind formulata la 26 iunie 2007, ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.247/2005, nefiind emisa vreo dispozitie anterior intrarii in vigoare a acestei legi.
Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta invocand in drept dispozitiile art.304 pct.9 Cod pr.civila.
Prin decizia nr.4845 din 10 aprilie 2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti, s-a admis recursul declarat de reclamanta D. R. E. impotriva deciziei nr.255 din 2 septembrie 2008 a Curtii de Apel Craiova, s-a casat decizia si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi Curte de Apel.
S-a retinut ca, refuzand recunoasterea dreptului reclamantei la masuri reparatorii pentru teren, instanta nu a lamurit situatia juridica a acestuia. Faptul ca terenul nu este mentionat in anexa la decretul de nationalizare nu este suficient pentru a se stabili ca acesta nu a fost preluat de la autoarea reclamantei. O astfel de mentiune ar fi facut ca, in temeiul dispozitiilor art.24 din Legea nr.10/2001, in favoarea autoarei reclamantei sa opereze o prezumtie de proprietate, dar lipsa acestei mentiuni nu creeaza o prezumtie contrara.
Neacordarea masurilor reparatorii pentru teren se justifica in situatia in care se dovedeste ca la data nationalizarii numai constructia se afla in proprietatea numitei C.A, nu si terenul aferent care, fie se afla deja in proprietatea statului, fie ca apartinea unei alte persoane fizice sau juridice.
Actul nou, depus in recurs, trebuie analizat in cadrul ansamblului probator, pentru a se stabili daca autoarea reclamantei a avut in proprietate si o suprafata de teren aferenta celor doua apartamente nationalizate, si respectiv, daca aceasta este cea mentionata in notificare, adica 5242 mp., sau doar o parte din suprafata solicitata.
S-a mai retinut ca nu s-a analizat motivul de apel referitor la cheltuielile de judecata.
In rejudecare, reclamanta a formulat precizari, aratand ca a facut dovada proprietatii asupra terenului, cu fisa matricola depusa la dosar, fiind in sarcina paratului sa depuna acte din care sa rezulte eventualul titlu de proprietate al statului asupra bunului, sau ca exista notificari formulate de alte persoane pentru aceeasi suprafata de teren.
Cu privire la constructie, a pretins ca instanta avea obligatia de a se pronunta asupra cuantumului echivalentului valoric, reactualizat cu indicele de inflatie pe perioada de la pronuntarea deciziei si pana la plata efectiva a despagubirilor.
A mai aratat ca nu a fost solutionata in conformitate cu dispozitiile art.274 Cod pr.civila cererea de cheltuieli de judecata formulata la fond.
Prin cererea depusa la dosar la data de 23.11.2009, Primaria municipiului Tg.Jiu a solicitat, in principal, respingerea cererii de acordare a masurilor reparatorii pentru teren, iar in subsidiar, admiterea in parte, pentru suprafata de 1539 mp., rezultata din actul nou depus in recurs.
In vederea lamuririi situatiei juridice a terenului, instanta a cerut Primariei municipiului Tg.Jiu relatii privind regimul juridic al acestuia la momentul preluarii imobilului, iar cu adresa inregistrata la instanta sub nr.8803/5.03.2010, parata a facut cunoscut ca nu detine acte din care sa rezulte titularul dreptului de proprietate, la data nationalizarii.
Examinand litigiul, in limita indrumarilor din decizia de casare, se constata urmatoarele:
In conformitate cu prevederile art.3 alin.1 lit.a si ale art.23 din Legea nr.10/2001, sarcina probei proprietatii, a detinerii legale a acesteia la momentul deposedarii abuzive si a calitatii de persoana indreptatita la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
Notiunea de "acte doveditoare" prevazuta de art.23 din lege face trimitere la orice inscris constatator al unui act juridic civil, jurisdictional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care genereaza o prezumtie relativa de proprietate in favoarea persoanei care il invoca.
Definind sintagma de "acte doveditoare", art.23.1 lit.d din HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001, enumera "orice acte juridice care atesta detinerea proprietatii de catre persoana indreptatita sau ascendentul/testatorul acesteia, la data preluarii abuzive (extras de carte funciara, istoric de rol fiscal, proces-verbal intocmit cu ocazia preluarii, orice act emanand de la o autoritate din perioada respectiva, care atesta direct sau indirect faptul ca bunul apartinea persoanei respective").
Pe de alta parte, art.24 din Legea nr.10/2001 prevede ca, in absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive.
Existenta dreptului de proprietate asupra terenului in patrimoniul autoarei reclamantei, trebuie analizata in raport de prevederile art.23 din Legea nr.10/2001, respectiv a inscrisurilor in masura a face dovada dreptului, in conditiile impuse de art.3 din lege, dat fiind ca, in speta, prezumtia prevazuta de art.24 alin.(1) nu opereaza, atata timp cat actul normativ de preluare - Decretul nr.92/1950 si anexele (depuse la filele 9-10 din dosarul Tribunalului Gorj ) - nu mentioneaza trecerea in proprietatea statului a terenului in litigiu, la pozitia nr.176 din anexele la decretul de nationalizare, figurand C.A. - autoarea reclamantei, cu 2 apartamente situate in Tg.Jiu, str.30 decembrie nr.24.
Desi reclamanta nu a depus acte juridice translative de proprietate, care sa ateste detinerea proprietatii asupra terenului de catre autoarea sa, cum ar fi act de vanzare cumparare, tranzactie, donatie, extras de carte funciara, etc., din inscrisul nou depus in recurs la filele 12-13 din dosarul ICCJ, respectiv declaratia globala pentru impunerea veniturilor proprietatilor cladite si asimilate lor, rezulta ca la data de 6.03.1950, aceasta detinea in Tg.Jiu, str. 30 Decembrie nr.24 suprafata de teren de 1539 mp., din care 471 mp. suprafata construita.
Coroborand mentiunile acestui inscris cu declaratiile martorilor audiati de prima instanta, si raspunsul Primariei, dat ca urmare a relatiilor solicitate de instanta de rejudecare, si potrivit caruia nu exista acte privind existenta unui eventual drept de proprietate dobandit de stat anterior decretului de nationalizare a constructiilor, ori de alte persoane juridice sau fizice, si nici a unor notificari pentru restituirea terenului in litigiu, se apreciaza ca reclamanta a facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute de art.3 alin.(1) si de art.23 din Legea nr.10/2001, pentru terenul de 1539 mp., dar pentru diferenta de pana la 5242 mp. Solicitati prin actiune, nu sunt probe care sa justifice acordarea masurilor reparatorii.
Cererea pentru stabilirea cuantumului masurilor prin echivalent nu este intemeiata, fata de modificarile aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, care a reglementat regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, in Titlul VII stabilind si procedura administrativa, speciala, aplicabila in cazul notificarilor care nu au fost solutionate pana la intrarea in vigoare a actului normativ mentionat. Astfel, potrivit art.16 din capitolul V, in cazul notificarilor nesolutionate, cuantumul despagubirilor se stabileste de Comisia Centrala pentru stabilirea despagubirilor, in acelasi sens pronuntandu-se si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia in interesul legii nr.LII/2007.
In consecinta, in baza art.296 Cod pr.civila se va admite apelul, se va schimba in parte sentinta si admitandu-se in parte actiunea se va constata ca reclamanta este indreptatita la acordarea masurilor reparatorii prin echivalent si pentru terenul de 1539 mp. din Tg.Jiu, str. 30 Decembrie nr.24, mentinandu-se restul dispozitiilor sentintei.
4