Prin sentinta civila nr.384/3 aprilie 2007 a Tribunalului Botosani - sectia civila - s-a admis in parte contestatia formulata de C.C. impotriva dispozitiei nr.343/11 mai 2006 emisa de primarul Municipiului Dorohoi. Drept urmare, s-a anulat dispozitia contestata, cu obligarea paratului la emiterea unei decizii cu propunerea acordarii de masuri reparatorii in echivalent in favoarea reclamantului pentru imobilul teren.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca potrivit actului de vanzare cumparare din 27 martie 1913 numitul A. M. C. a cumparat de la N. R. o casa cu doua etaje si dependinte, cat si terenul aferent, situate in municipiul Dorohoi, , ca potrivit ordinului testamentar din 13 martie 1973, C. S., fiul lui A. C., a decedat la 4 decembrie 1972, mostenitoare fiind C. J. La data de 21 august 2002, K. J., fosta C., si C. C. notifica Primaria Municipiului Dorohoi, solicitand restituirea imobilelor din municipiul Dorohoi. La data de 13 octombrie 2002, K.J. decedeaza, iar conform ordinului testamentar din 28 octombrie 2004, mostenitori fiind C. C. si S. K. Prima persoana a continuat procedura pornita de mama sa, astfel ca in intelesul art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001 aceasta are calitatea de persoana indreptatita.
A retinut prima instanta ca nu a fost administrata nici o proba din care sa rezulte ca la 6 martie 1945 casa solicitata a fi restituita ar fi existat si nu a fost distrusa in timpul celui de al doilea razboi mondial, precum si aspectul ca din raportul de expertiza efectuat in cauza rezulta ca pe suprafata de teren in litigiu sunt edificate blocuri, conchizandu-se ca suprafata a trecut in proprietatea Statului Roman fara titlu, in sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001, conditii in care reclamantul este indreptatit la masuri reparatorii in echivalent doar pentru suprafata de teren mentionata.
Cu privire la terenul cu vegetatie forestiera prima instanta a retinut ca acesta nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, intrucat potrivit art. 8 din actul normativ mentionat nu intra sub incidenta legii indicate terenurile agricole sau forestiere situate in extravilanul localitatilor.
Retinandu-se ca primarul unitatii administrativ teritoriale a actionat in calitate de reprezentant al acesteia, s-a conchis de catre prima instanta ca acesta nu are calitate procesuala pasiva.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel reclamantul C. C. si paratul Municipiul Dorohoi, prin primar, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Reclamantul C. C., in dezvoltarea motivelor de apel, a aratat ca in mod gresit a fost respins capatul de cerere vizand restituirea casei compusa din doua etaje si dependinte. Precizeaza ca existenta acestui imobil a fost dovedita prin contractul de vanzare cumparare din 27 martie 1913, prin care C. A. M. a cumparat de la N. R. o casa cu doua etaje si dependinte, cat si terenul aferent, situate in municipiul Dorohoi. Din acel moment, C. A. M. a devenit proprietar, calitate ce a fost confirmata la data de 28 aprilie 1942, cand Tribunalul Dorohoi a legalizat copia actului de vanzare cumparare. Precizeaza ca imobilul casa nu a fost distrus in timpul celui de al doilea razboi mondial.
In motivarea apelului, paratul Municipiul Dorohoi, prin primar, a aratat ca sentinta primei instante nu poate fi dusa la indeplinire deoarece nu s-a stabilit pentru ce suprafata de teren se acorda masuri in echivalent. Arata ca inscrisurile depuse la dosar nu dovedesc faptul ca reclamantul este mostenitorul lui A. M. C.
Prin decizia nr.76 din 1 iulie 2008, Curtea de Apel Suceava - sectia civila - a admis apelurile si a schimbat partial sentinta atacata, dispunand propunerea acordarii de masuri reparatorii atat pentru teren, cat si pentru casa cu anexe,in prezent demolate.
Reclamantul a criticat sentinta primei instante pentru neacordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul casa, situat in municipiul Dorohoi, fosta proprietate a autorului sau, C. A. M.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 ( in prezent art. 23 din lege ), actele doveditoare ale dreptului de proprietate si, in cazul mostenitorilor, actele ce le atesta aceasta calitate vor fi depuse, ca anexa la notificare, intr-un anumit termen, prelungit apoi prin lege.
La pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, se prevede ca prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se intelege orice inscrisuri translative de proprietate, acte juridice care atesta calitatea de mostenitor, orice acte juridice sau sustineri care permit incadrarea preluarii ca fiind abuziva ( art. 2 alin. 1 din lege ), orice acte juridice care atesta detinerea proprietatii (extras carte funciara, istoric de rol fiscal _, orice act emanand de la o autoritate din perioada respectiva, care atesta direct sau indirect faptul ca bunul respectiv apartinea persoanei respective ) etc.
Pentru ca art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu cuprinde prevederi speciale in privinta dovedirii dreptului de proprietate al autorului persoanelor indreptatite, inseamna ca aceste prevederi se intregesc cu cele cuprinse in normele de aplicare la care s-a facut referire. Ca urmare, practica judiciara a statuat in mod constant ca, in aceasta materie, ce vizeaza retrocedarea imobilelor preluate abuziv, in privinta dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate sa se faca potrivit dreptului comun, asa incat sunt admisibile si alte mijloace de dovada, astfel cum au fost redate mai sus, important fiind de stabilit daca bunul solicitat a apartinut autorului reclamantului.
Sintagma " acte doveditoare ale dreptului de proprietate " are, prin urmare, in acceptiunea legii de reparatii, asemenea celorlalte acte normative cu un caracter asemanator, un continut mai larg decat cel al notiunii similare corespunzatoare dreptului comun in materie, reglementare ce se inscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparatie, in spiritul si finalitatea acestei legi. Ceea ce este important in acceptiunea legii speciale este de a se stabili daca bunul solicitat s-a aflat in proprietatea persoanei indreptatite.
Ori, in speta, din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub din 27 martie 1913 ( fila 27 dosar fond ) rezulta ca autorul reclamantului, C. A. M., a cumparat pe langa teren si o casa cu doua etaje, situata in municipiul Dorohoi, str. I.C. B., cu vecinii mentionati in act, inclusiv casa nr. 37, proprietatea vanzatorului N.
Din inscrisurile depuse la dosar, emise de Directia Judeteana Botosani a Arhivelor Nationale ( filele 65-72, 100-102 dosar apel ) rezulta ca la data de 15 decembrie 1948, autorul reclamantului, C. A. M., apare evidentiat ca proprietar al imobilului casa cu doua nivele, din Municipiul Dorohoi, str. I.C. F nr 39.
Prin adresa nr. 9348 din 25 iunie 2008 emisa de Primaria municipiului Dorohoi ( fila nr. 123 dosar apel ) se confirma aspectul ca strada I.C. B. s-a mai numit si I.C. F.
Cum, din materialul probator mentionat, rezulta ca autorul reclamantului, C. A. M., a fost proprietarul casei solicitate a fi restituita, casa care la data de 6 martie 1945 exista si care a fost preluata fara titlu odata cu terenul, in sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001, iar in prezent acest imobil este demolat, in locul lui fiind edificate blocuri, se conchide ca reclamantul, in baza art. 10 raportat la art. 26 din Legea nr. 10/2001 este indreptatit la masuri reparatorii prin echivalent pentru aceasta constructie.
Critica formulata de paratul apelant, vizand neidentificarea suprafetei de teren pentru care s-a stabilit ca reclamantul este indreptatit la masuri reparatorii este intemeiata. Astfel, prin suplimentul la raportul de expertiza efectuat in apel ( fila 112) a fost identificat terenul in litigiu ca fiind cel cuprins intre reperele 1-2-3-4, suprafata acestuia fiind de 502 mp. Asa fiind, dispozitia primei instante vizand obligatia de acordare de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren va fi schimbata, in sensul trecerii intinderii acestei suprafete de teren, respectiv 502 mp.
Cealalta critica formulata de paratul apelant, vizand nedovedirea de catre reclamant a calitatii sale de mostenitor al lui C. A. M. nu este intemeiata.
Astfel, in art. 3 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul defineste persoanele indreptatite la restituire, categoriile respective fiind enumerate limitativ, prevazandu-se ca sunt indreptatite persoanele fizice, proprietare la data preluarii in mod abuziv a imobilelor.
Singura exceptie este prevazuta in art. 4 alin. (2) din lege, in sensul ca de ea beneficiaza si mostenitorii persoanei fizice indreptatite, prin succesiune legala sau testamentara.
Asadar, o prima obligatie care-i incumba mostenitorului pentru a putea succeda, este aceea ca el sa dovedeasca propria sa calitate, fie ca ne aflam in prezenta unei succesiuni legale, fie in prezenta unei succesiuni testamentare.
Prin aceasta, el dovedeste aptitudinea sa de a succede, si vocatia lui succesorala.
Vocatia succesorala consta, la randul ei, in faptul de a fi chemat sau de a fi indreptatit la mostenirea unei persoane.
Din punct de vedere probator, dovada calitatii de mostenitor se poate face prin certificatul de mostenitor, eliberat de notarul public, in temeiul Legii nr. 36/1995 referitoare la notarii publici si la activitatea notariala.
Alte acte juridice care dovedesc calitatea de mostenitor, pot fi testamentul, actele de stare civila care atesta rudenia sau filiatia cu titularul dreptului de proprietare.
In speta, potrivit inscrisurilor depuse la dosar ( filele nr. 43-48 dosar fond si nr. 20-32 dosar apel ) reclamantul a facut dovada calitatii de mostenitor dupa C. A. M., bunicul sau.