DREPT COMERCIAL. CARACTERUL IMPRESCRIPTIBIL
AL ACTIUNII IN CONSTATAREA NULITATII UNEI
HOTARARI AGA PRIN INVOCAREA DISPOZITIILOR
ART. 117 ALIN. 4 DIN LEGEA NR. 31/1990.
INTERPRETAREA DISPOZITIILOR ART. 117 ALIN. 4 DIN
L.S.C. IN REDACTAREA INITIALA SI CEA REZULTATA
DUPA MODIFICAREA PRIN LEGEA NR. 441/2006.
Art. 117 alin. 4 din legea nr. 31/1991, in redactarea initiala si
cea rezultata dupa modificarea prin Legea nr. 441/2006, art.
132 alin. 3 din L.S.C.
Actiunea privind constatarea nulitatii absolute a unei
hotarari AGA, intemeiata pe prevederile art. 117 alin. 4 din
L.S.C. are un caracter imprescriptibil, in virtutea disp. art. 132
alin. 3 din aceeasi lege.
Regula generala consacrata de art. 117 pentru convocarea
adunarii generale a unei societati comerciale cu actiuni nominative
consta, potrivit redactarii initiale, in convocarea prin publicitate si
numai cu titlu de exceptie prin scrisoare recomandata, dar numai
in masura in care statutul societatii permitea acest lucru. Legea a
lasat la latitudinea societati stabilirea modalitatii de convocare a
AGA, realizabila potrivit statutului, iar introducerea
ulterioara, prin Legea nr. 441/2006 a conjunctiei "si" se
interpreteaza in sensul crearii dreptului de optiune pentru legala
convocare, fie prin publicitate, fie prin scrisoare recomandata,
daca nu se interzice acest drept prin statut, fara ca vreuna dintre
partile interesate sa poata contesta calea aleasa pentru
instiintarea actionarilor.
(Decizia nr. 25/A-C din 22 Februarie 2008,
pronuntata de Curtea de Apel pitesti - s.c.c.a.f. )
Constata ca prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului
Caras -Severin sub nr. 6097 din 07 septembrie 2005, reclamanta A.V.A.S.
Bucuresti a chemat in judecata pe parata S.C. A.C S.A., solicitand
instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna: constatarea
nulitatii absolute a hotararile A.G.A. de la S.C. A.C. S.A. din datele de 22-
23.10.2004 si 30-31.12.2004, precum si constatarea nulitatii absolute a
actelor subsecvente hotararilor atacate.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca societatea parata
este o societate pe actiuni, la care detine un pachet semnificativ de actiuni
si in urma controlului efectuat de organele abilitate ale statului, cu
atributii de control, s-au constatat o serie de nereguli referitoare la
adunarile generale ale societatii comerciale parate. S-a precizat ca
actionarul majoritar nu a fost instiintat in scris asupra convocarii A.G.A.,
nu a participat la nici una dintre sedintele adunarii generale si nici nu i-au
fost comunicate hotararile emise cu aceasta ocazie.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea
actiunii, motivat de faptul ca s-a procedat la convocarea adunarii generale
atat prin publicarea intr-un ziar local cat si in Monitorul Oficial, partea a
IV-a, nr. 3835 din 13 decembrie 2005, iar hotararile au fost, de asemenea,
publicate.
In cauza s-a formulat de catre C.S., cerere de interventie
principala, respinsa in principiu de instanta si cerere de interventie
accesorie, admisa in principiu (f. 165).
Prin sentinta nr. 389 din 16 februarie 2006, pronuntata de
Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 6097/COM/2005, s-a respins
exceptia tardivitatii actiunii invocata de parata, s-a admis actiunea
reclamantei, s-a constatat nulitatea absoluta a hotararilor A.G.A. a paratei
S.C. A.C. S.A. din datele de 22-23.10.2004 si 30-31.12.2004, respectiv
actele aditionale la Statutul societatii, admitand si cererea de interventie in
favoarea AVAS Bucuresti.
Prin decizia civila nr. 151 din 19.06.2006, Curtea de Apel
Timisoara a admis apelurile declarate de parata S.C. A.C. S.A. si de
intervenientul C.S. impotriva sentintei susmentionate, care a fost
desfiintata, iar cauza trimisa spre rejudecare aceleeasi instante -
Tribunalul Caras-Severin, cu motivarea de esenta ca la toate termenele,
cauza a fost solutionata in sedinta publica, contrar prevederilor
imperative ale art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, care prevad ca
actiunile in nulitatea hotararilor adunarii generale a actionarilor se judeca
in camera de consiliu.
Dupa desfiintarea sentintei, cauza a fost reinregistrata pe rolul
Tribunalului Caras-Severin, sub nr. 6360/115/2006.
Dupa inceperea judecatii, s-a formulat cerere de interventie in
interes propriu de I.N. (f.26); s-au mai formulat si cereri de interventie
accesorie in interesul paratei de catre intervenientele F.R.T.D. (f.36) si
I.E. (f.40), cereri admise in principiu de instanta (f. 56).
Dupa examinarea cauzei, Tribunalul Caras - Severin a
pronuntat sentinta nr. 167 din 24 aprilie 2007, prin care a respins
exceptia de tardivitate a actiunii, invocata de parata, a respins cererea de
interventie accesorie in interesul reclamantei, formulata de intervenientul
C.S., ca si cererea de interventie in interes propriu formulata de
intervenientul I.N. Prin aceeasi sentinta, a admis cererile de interventie
accesorie in favoarea paratei, formulate de intervenientele F.R.T.D. si
I.E. si a respins actiunea formulata de reclamanta A.V.A.S. Bucuresti
impotriva paratei S.C. A.C. S.A. pentru constatarea nulitatii absolute a
hotararilor A.G.A. din datele de 22-23.10.2004 si 30-31.12.2004 si a
tuturor actelor subsecvente acestora.
Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus, instanta a
retinut ca pentru data de 22.10.2004 a fost convocata AGA prin
publicarea unui anunt in cotidianul "Sud - Vestul" din Resita in data de
01.10.2004 si in Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 3060 din aceeasi
data, anuntul fiind afisat si la sediul societatii.
Pentru ca la data de 22.10.2004 s-a constatat neindeplinita
conditia privind prezenta actionarilor, s-a amanat sedinta AGA in
23.10.2004, cand s-a dispus revocarea consiliului de administratie,
numirea altui consiliu si elaborarea unui act aditional la statutul societatii
conform hotararii din aceea zi.
Ulterior, pentru data din 30.12.2004 a fost convocata o noua
AGA prin publicarea unui anunt in cotidianul "Sud - Vest" din
14.12.2004 si in Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 3835 din
13.12.2004, anuntul fiind afisat si la sediul societatii.
Ca efect al neindeplinirii conditiei prezentei actionarilor,
sedinta AGA a fost amanata la 31.12.2004, cand s-a dispus modificarea
consiliului de administratie, majorarea capitalului social si elaborarea unui
act aditional la statutul societatii, conform celor hotarate.
La nici una dintre aceste sedinte AVAS Bucuresti nu a fost
prezenta, fapt ce rezulta si din declaratia autentificata data de G.M.
Exceptia de tardivitate a actiunii a fost apreciata ca
neintemeiata, pentru ca reclamanta a invocat ca temei legal incalcarea
unei norme imperative, art. 117 alin.4 din Legea nr. 31/1990, fapt ce
determina nulitatea absoluta, dreptul la actiune fiind imprescriptibil.
In schimb, s-a retinut ca, pe fond, actiunea nu este intemeiata,
deoarece convocarea celor doua adunari generale a actionarilor s-a
realizat prin publicarea intr-un cotidian local si in Monitorul Oficial, in
conditiile legii si ale statutului paratei. Art. 117 alin. 4 din Legea nr.
31/1990 este un text supletiv, posibilitatea efectuarii convocarii intr-o
forma simplificata, prin scrisoare recomandata, fiind permisa doar daca
nu este interzisa prin actul constitutiv sau alte dispozitii legale. Or,
statutul paratei, in art.9 lit. b alin. 2 reglementeaza imperativ modalitatea
de convocare, prin instiintare publica. Interpretarea data de reclamanta,
in sensul ca legea ar fi impus necesitatea instiintarii doar prin scrisoare
recomandata, contravine statutului societatii, iar dispozitiile art. 117 alin.
6 din aceeasi lege conduc la concluzia ca modalitatile de convocare
prevazute la alin. 4 nu pot fi folosite daca sunt interzise prin lege sau
statut. Intelesul sintagmei " a putea" este acela de a da permisiunea,
dreptul de a face ceva si nu obligatia de a face ceva.
Cererea de interventie in interesul propriu formulata de I.N. a
fost respinsa, cu argumentul ca, fiind presedintele CA si directorul
general al societatii la data convocarii sedintelor AGA, nu si-ar fi putut
invoca propria culpa.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au exercitat calea
de atac intervenientii C.S. si I.N. ( cerere intitulata de acestia "recurs" ),
care au criticat-o sub urmatoarele aspecte:
1. instanta a ignorat existenta probelor la dosar, care demonstrau ca
sedinta din 22-23.10.2004 era lovita de nulitate, pentru ca fusese
publicata revocarea ei de catre administrator, in cotidianul "Sud-
Vest" din data de 16.10.2004 si la sediul societatii;
2. este netemeinica retinerea instantei in sensul ca actele constitutive
ale societatii prevedeau forma de convocare prin instiintare publica.
Aceasta regula a fost introdusa la 27.05.2006, si nu era operanta la
data tinerii celor doua sedinte din 2004;
3. gresit a fost respinsa cererea de interventie a lui I.N., cu motivarea
ca nu isi poate invoca propria culpa. Intervenientul invoca si un
drept subiectiv, pentru ca a fost demis ilegal din consiliul de
administratie, printr-o sedinta care nu a fost convocata legal si dupa
revocarea convocarii initiale;
4. respingerea cererii de interventie in interesul reclamantei, formulata
de C.S. este nemotivata;
5. admiterea cererii de interventie a F.R.T.D. si a lui I.E. este, de
asemenea, nemotivata;
6. interpretarea art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 este ilegala,
deoarece adunarea din 22-23.10.2004 a fost revocata prin
publicitate, iar instanta aplica un act constitutiv din 2006 unor acte
si fapte juridice din 2004, neprecizandu-se despre care forma a art.
9 lit. b, alin.2 din statut este vorba.
S-a formulat apel si de catre reclamanta AV.A.S. Bucuresti,
tot in termen legal, in dezvoltarea motivelor de apel sustinandu-se ca:
Hotararea este nemotivata in drept si nu reflecta situatia de
fapt. La data de 22.10.2004 nu s-a putut tine sedinta AGA, fiind amanata
pentru 23.10.2004, cand comisia de cenzori a constatat ca au fost
prezenti actionarii detinand 58,577% din capitalul social, fara ca AVAS sa
participe. La sedinta din 31.12.2004, cu participarea a 58,44% din
capitalul social, AVAS nu a fost prezenta, pentru ca nu a fost instiintata,
desi s-a publicat in Monitorul Oficial convocarea, iar majorarea de capital
social s-a facut nelegal, cu modificarea structurii de participare a FRPT
Dacia in detrimentul AVAS. Cum parata este o societate pe actiuni, cu
actiuni nominative, art.117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, in forma in
vigoare la acea data, impunea obligativitatea convocarii numai prin
scrisoare recomandata. Intrucat in statutul societatii nu era interzisa
convocarea prin scrisoare recomandata, rezulta obligatia pentru parata de
a proceda doar in aceasta modalitate, ci nu prin publicitate.
S-a mai sustinut ca, potrivit art. 131 alin. 2 ind. 1 din Legea
nr. 31/1990, modificata si completata prin Legea nr. 161/2003, dreptul la
actiune este imprescriptibil, cand se invoca motive de nulitate absoluta a
hotararilor AGA, ca in speta.
Prin intampinarile depuse la f. 31-36, intimata-parata a
solicitat respingerea apelului si recursului (denumire data de
intervenienti) ca nefondate, cu motivarea de esenta ca sedintele AGA au
fost legal convocate, in conditiile legii si ale statutului, iar interpretarea
data de reclamanta si intervenienta dispozitiilor art. 117 alin. 4 din Legea
nr. 31/1990 este contrara spiritului si sensului ei. S-a mai aratat ca
intervenientul I.N., nefiind actionar, nu are interes legal in cauza, iar
cererea lui C.S. este inadmisibila, potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr.
31/1990, pentru ca a participat la sedinte si nu a votat impotriva.
Aceleasi considerente sunt reluate si in intampinarile formulate de
intervenientii I.E. si F.R.T.D, care, in plus, au mai sustinut ca
intervenientii nu pot ataca in justitie hotararile prin care au fost revocati
din functia de administrator.
S-au depus la data de 28.11.2007 concluzii scrise de catre
intervenientii C.S. si I.N., prin care se solicita admiterea caii de atac
formulata de acestia si de AVAS Bucuresti, cu consecinta admiterii
actiunii si a cererilor lor de interventie, pentru ca trebuiau convocate cele
doua adunari prin scrisoare recomandata, ci nu prin publicitate,
justificand si interes in cauza, in calitatea avuta, de a respecta dispozitiile
imperative ale art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, in forma in vigoare
la acea data.
S-a mai cerut de catre parata calificarea caii de atac ca fiind
apelul (f.83) - concluzie impartasita si de catre reclamanta - , parata
formuland si concluzii de respingere a apelurilor ca nefondate,
interpretarea data de instanta fiind cea legala, in consonanta cu actele
constitutive ce s-au depus la dosar.
Ulterior, prin incheierea nr.3 din 17 ianuarie 2008, Curtea de
Apel Timisoara, investita cu solutionarea caii de atac, a inaintat dosarul
sau cu nr. unic de inregistrare 6360/115/2006 Curtii de Apel Pitesti,
avandu-se in vedere incheierea nr. 3959 din 04.12.2007, prin care Inalta
Curte de Casatie si Justitie Bucuresti a dispus stramutarea cauzei.
Investita fiind cu solutionarea cauzei, curtea a calificat calea
de atac formulata impotriva sentintei nr. 167/24.04.2007, pronuntata de
Tribunalul Caras- Severin, ca fiind apel (ci nu recurs, cum gresit si-au
intitulat intervenientii cererea), in temeiul art. 84 Cod proc. civila,
coroborat cu art. 720 ind. 8 Cod proc. civila. Pentru calificarea cererii
drept apel, curtea a avut in vedere faptul ca legea speciala aplicabila in
materie (Legea nr. 31/1990 ) nu prevede calea de atac a recursului
impotriva sentintelor pronuntate in actiuni avand ca obiect constatarea
nulitatii absolute a hotararilor adunarii generale a actionarilor si, astfel,
devin incidente dispozitiile codului de procedura civila, care prevad, ca
regula generala pentru litigiile cu caracter comercial (cum este si cauza de
fata), exercitarea caii de atac a apelului impotriva hotararilor pronuntate
in materie.
La dosar s-au depus alte concluzii scrise, de catre parata, prin
care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, pentru ca au fost
respectate prevederile statutare si legale privind convocarea, iar actiunea
este tardiva, in raport de prevederile art. 132 alin. 2 din Legea nr.
31/1990, dupa expirarea celor 15 zile de la publicarea hotararii adunarilor
generale in Monitorul Oficial. S-a mai precizat ca I.N. nu putea sa isi
invoce propria culpa, ca intervenientul C.S. a participat la sedinte si nu a
votat contra, ca administratorii nu pot ataca hotararile de revocare din
functie, iar hotararile atacate nu au schimbat cu nimic participarea AVAS
la administrarea societatii.
S-au depus concluzii scrise si de catre intervenientii I.N. si
C.S., care au reiterat sustinerile initiale, in sensul ca legea prevedea in
mod imperativ, la cea data, convocarea prin scrisoare recomandata ci nu
prin publicitate, sens in care este si statutul societatii, iar intervenientii
justifica interes si prin aceea ca au fost revocati din functie prin hotarari
AGA lovite de nulitate , cu atat mai mult cu cat sedinta din 22-
23.10.2004 fusese revocata prin publicarea acesteia in ziarul "Sud - Vest"
din 16.10.2004 si sedinta s-a tinut de alte persoane, iar invocarea unei
cauze de nulitate absoluta inlatura aplicabilitatea principiului retinut de
instanta, pentru ca se urmareste protejarea unui interes obstesc, nu
particular. Lipsa de motivare a solutiei de respingere a cererii de
interventie a lui C.S. si de admitere a cererilor de interventie in interesul
paratei este de natura a conduce la nulitatea sentintei.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate, cat si in
raport de ansamblul probatoriului administrat in cauza si de apararile
intimatilor, curtea constata urmatoarele:
Apelurile reclamantei si intervenientilor I.N. si C.S. sunt
nefondate.
In legatura cu apelul reclamantei A.V.A.S. Bucuresti, se
observa ca actiunea sa, privind constatarea nulitatii absolute a celor doua
hotarari AGA din 22-23.10.2004 si 30-31.12.2004, s-a intemeiat pe
dispozitiile art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, a caror pretinsa
nerespectare este de natura a atrage sanctiunea nulitatii absolute, intrucat
ar contraveni unei dispozitii legale imperative. Fiind invocate motive de
nulitate absoluta, devin incidente dispozitiile art. 132 alin. 3 din Legea nr.
31/1990, care statueaza asupra caracterului imprescriptibil al dreptului la
actiune, ce apartine oricarei persoane interesate, ca, de exemplu,
detinatorului unui pachet de actiuni la societatea comerciala parata.
Apararile formulate de intimati privind tardivitatea formularii actiunii
urmeaza a fi inlaturate, data fiind cauza de nulitate invocata, concluzie
retinuta, de altfel, si de catre prima instanta, care a respins exceptia
invocata de reprezentantul paratei, legata de acest aspect.
Insa, sustinerile sale, privind nemotivarea hotararii de catre
instanta de fond sunt nefondate, avandu-se in vedere faptul ca in
considerentele sentintei au fost redate temeiurile juridice care au stat la
baza adoptarii solutiei, respectiv dispozitiile Legii nr. 31/1990, art. 132,
care declara caracterul imprescriptibil al actiunii in constatarea nulitatii
absolute, precum si prevederile art. 117 alin. 4 din acelasi act normativ, al
carui continut a fost interpretat in sensul aprecierii caracterului permisiv,
supletiv al normei analizate, raportat la prevederile actului constitutiv. S-
au facut aprecieri si asupra legitimarii procesuale active, reclamanta
incadrandu-se in ipoteza prevazuta de lege pentru promovarea actiunii,
instanta aratand, pe fond, care sunt argumentele care conduc la
inlaturarea interpretarii data de AVAS Bucuresti textului de sub art. 117
alin. 4 din Legea nr. 31/1990.
Si in apel s-a reiterat de catre reclamanta aceeasi pozitie
privind interpretarea dispozitiilor art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990,
in redactarea in vigoare la data convocarii celor doua sedinte AGA, care
prevedea ca "daca toate actiunile societatii sunt nominative, convocarea
poate fi facuta numai prin scrisoare recomandata...", apreciata ca avand
un caracter imperativ, in sensul reglementarii convocarii doar prin
scrisoare recomandata, nu prin publicitate, indiferent de reglementarea
statutara. S-a mai sustinut ca aceasta apreciere se impune si in raport de
faptul ca prin modificarile ulterioare s-a reglementat caracterul facultativ
al instiintarii prin scrisoare recomandata, legiuitorul introducand si
sintagma "si numai prin scrisoare recomandata".
Punctul de vedere al apelantei-reclamante nu poate fi
impartasit, pornindu-se de la interpretarea gramaticala si logica a
intregului continut al art. 117 din Legea nr. 31/1990. Regula generala
consta in realizarea convocarii adunarii generale, prin publicitate si, cu
titlu de exceptie, prin scrisoare recomandata, dar numai daca statutul
societatii comerciale cu actiuni nominative o permite. Este de
necontestat faptul ca societatea comerciala parata se inscrie in categoria
avuta in vedere de alin. 4 al art. 117 din Legea nr. 31/1990, situatie in
care legea lasa la latitudinea sa posibilitatea convocarii si intr-o alta
maniera decat publicarea in Monitorul oficial al Romaniei, partea a IV-a
si intr-un ziar de larga raspandire din localitatea unde isi are sediul, insa
doar daca actul constitutiv permite acest lucru. Utilizarea sintagmei
"poate" conduce la concluzia ca era posibila convocarea printr-o forma
simplificata, dar numai in ipoteza reglementarii exprese a acestei
modalitati prin actul constitutiv. Legea a lasat la latitudinea actionarilor
unei societati comerciale cu actiuni nominative stabilirea regulilor
aplicabile convocarii sedintelor AGA, prin derogare de la regula
publicitatii. Cu alte cuvinte, avandu-se in vedere redactarea initiala a alin.
4 al art. 117, legalitatea convocarii era supusa strict modalitatii
reglementata prin statut: daca se prevedea realizarea prin scrisoare
recomandata, aceasta constituia singura posibilitate de instiintare a
actionarilor. Modificarea operata ulterior, prin Legea nr. 441/2006, in
sensul introducerii conjunctiei "si" in continutul textului de sub art. 117
alin. 4 din Legea nr. 31/1990 se interpreteaza in sensul ca, pentru
societatile cu actiuni nominative, s-a creat dreptul de optiune pentru
legala convocare, fie prin publicitate, fie prin scrisoare recomandata, daca
nu se interzice acest lucru prin statut, fara ca vreuna dintre persoanele
interesate sa poata contesta calea aleasa pentru instiintarea actionarilor.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar, rezulta ca la data tinerii celor
doua sedinte, din 22-23.10.2004 si 30-31.12.2004, in statutul societatii era
prevazuta ca unica modalitate de convocare ( art. 9 alin. 2 lit. b - f. 97
din dosarul Curtii de Apel Timisoara ) instiintarea prin publicitate,
aspect evidentiat si de judecatorul fondului. Redactarea ulterioara a
prevederilor art. 9 alin. 2 lit. b din statut, realizata ca efect al hotararii nr.
1 din 27 mai 2006 a AGA extraordinare a societatii parate, vine sa
intareasca interpretarea de mai sus si sa confirme, inca o data, ca singura
modalitate de convocare este cea publica, excluzandu-se expres,
posibilitatea optiunii.
Pentru toate considerentele redate anterior, apelul reclamantei
va fi respins ca nefondat, in temeiul art. 296 Cod proc. civila.
Nefondat este si apelul intervenientilor I.N. si C.S.
Prima critica adusa sentintei este lipsita de relevanta, in
contextul interpretarii prevederilor art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.
Data fiind realizarea convocarii prin publicitate, pentru sedinta AGA din
22-23.10.2004, revocarea nu putea sa fie decat simetrica, adica prin
respectarea acelorasi exigente referitoare la instiintarea publica,
prevazuta prin regula generala consacrata de art. 117 alin. 1 din lege si
prin statut, dovedita a fi fost indeplinita in cauza ( prin ziar si Monitorul
Oficial ). Or, publicarea doar intr-un cotidian din zona si afisarea la
sediul social, cu excluderea instiintarii prin Monitorul Oficial, nu
raspunde acestei cerinte si nu putea opera o veritabila revocare, cum
pretind intervenientii.
Si cea de a doua critica apare ca nefondata, argumentele fiind
deja redate cu prilejul examinarii apelului reclamantei. Asa cum s-a aratat,
legalitatea convocarii s-a raportat la prevederile statutare in vigoare in
2004 ci nu la forma rezultata in urma adoptarii hotararii AGA din 27 mai
2006 ( f. 42 din dosarul Tribunalului Caras-Severin , din rejudecare ).
Inca de la adoptarea statutului paratei, s-a prevazut unica modalitate de
convocare prin instiintare publica, prevedere care exclude, de plano,
recurgerea la alte forme de convocare. Hotararea din 2006 nu a facut
altceva decat sa sublinieze acest aspect si sa excluda optiunea conferita de
lege ( prin introducerea conjunctiei "si" ), de a recurge la una dintre cele
doua modalitati. De altfel, nici judecatorul fondului nu si-a intemeiat
solutia pe prevederile statutului dupa precizarile din 2006, ci a avut in
vedere reglementarea din actul constitutiv, valabil la data convocarii celor
doua sedinte AGA.
In ceea ce priveste cea de-a treia critica, se constata ca
neinvocarea propriei culpe de catre intervenientul I.N. a privit strict
cererea sa de interventie in interes propriu, fata de care se apreciaza drept
corecta solutia instantei. In calitatea sa de administrator ii incumba
obligatia respectarii prevederilor statutare si raportat la revocarea
convocarii. Respingerea cererii de interventie accesorie s-a intemeiat pe
solutia adoptata in privinta actiunii principale; respingerea acesteia atrage
aceeasi solutie in privinta cererii de interventie facuta in interesul
reclamantei.
Acelasi rationament se impune si fata de pretinsa nemotivare
a solutiei asupra celorlalte cereri de interventie ( in interesul reclamantei,
promovata de C.S. si al paratei, formulata de F.R.T.D. si I.E. - motivele
4 si 5 de apel ), solutia asupra actiunii principale atragand rezolvarea
corelativa a cererilor de interventie accesorie. Considerentele respingerii
actiunii reclamantei au fost redate pe larg si faceau inutila reiterarea lor,
pe cale separata, pentru fiecare cerere de interventie. S-ar impune, totusi,
o subliniere, pentru a se raspunde apararilor intimatilor legata de
inadmisibilitatea formularii cererilor de interventie in interesul
reclamantei. Se va observa, astfel, caracterul accesoriu al acestora, si
temeiul actiunii - nulitatea absoluta a hotararilor pentru pretinsa
nelegalitate a convocarii - intervenientii inscriindu-se in categoria
persoanelor interesate avute in vedere de art. 132 alin. 3 din Legea nr.
31/1990. Pentru ipoteza formularii unei cereri in constatarea nulitatii
absolute, legea nu mai conditioneaza admisibilitatea cererii de calitatea de
actionar, care sa fi lipsit de la sedinta AGA sau care sa fi votat contra
hotararii, asa cum se cere pentru actiuni avand ca obiect anularea
hotararilor, intemeiate pe alin. 2 al aceluiasi text de lege. De remarcat si
faptul ca nu s-au atacat hotararile de catre administratori sub aspectul
revocarii lor din functie, ipoteza pentru care devenea incidenta interdictia
prevazuta de art.132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, cat si faptul ca prima
instanta nu a solutionat pricina prin prisma acestor exceptii, invocate in
apel.
Nefondata este si ultima critica adusa sentintei, interpretarea
data de judecatorul fondului asupra dispozitiilor art. 117 alin. 4, raportata
la data convocarii celor doua sedinte, fiind legala si temeinica.
Argumentele pentru mentinerea solutiei au fost redate pe larg cu prilejul
examinarii apelului reclamantei, in sensul aprecierii caracterului
obligatoriu al convocarii exclusiv prin instiintare publica, data fiind
prevederea expresa din actul constitutiv, inca din forma initiala,
redactarea din 2006 excluzand posibila optiune intre modalitatile de
convocare consacrata prin Legea nr. 441/2006. Publicitatea convocarii
atragea, prin simetrie, publicitatea revocarii tot printr-un ziar de larga
raspandire in zona si prin Monitorul Oficial, iar maniera aleasa de
administrator pentru sedinta din. 22-23.10.2004, fara respectarea
integrala a acestor cerinte conducand la ineficienta revocarii.
In concluzie, si apelul intervenientilor va fi respins ca
nefondat, in baza art. 296 Cod proc. civila.