Aplicarea prevederilor art. 40 alin.4 din CCMUNN pe anii 2007-2010 personalului din invatamantul preuniversitar. Distinctia dintre salariul de baza minim brut pe tara si salariul de baza al functiei didactice prevazut de art.48 alin. 1 din Legea nr.1... Decizie nr. 545 din data de 16.09.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Aplicarea prevederilor art. 40 alin.4 din CCMUNN pe anii 2007-2010 personalului din invatamantul preuniversitar. Distinctia dintre salariul de baza minim brut pe tara si salariul de baza al functiei didactice prevazut de art.48 alin. 1 din Legea nr.128/1997
Prevederile Contractului Colectiv de Munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 referitoare la cuantumul salariului de baza minim pe economie pentru persoanele cu studii superioare nu sunt aplicabile personalului didactic din invatamant, modalitatea de calcul si acordarea drepturilor pentru aceasta ultima categorie fiind reglementata de legea speciala nr.128/1997.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 545 din 16 septembrie 2008
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Iasi sub numarul 744/99/2007 reclamanta U.S.L.I., in numele membrilor de sindicat, prin reprezentant legal, a chemat in judecata pe paratul Inspectoratul Scolar al Judetului Iasi, Consiliul Local al comunei G., reprezentat prin primar, Primaria comunei G. - Institutia Primarului si Scoala cu clasele I-VIII G., comuna G., solicitand obligarea paratilor la recalcularea si plata salariilor personalului didactic, didactic auxiliar si nedidactic in conformitate cu noile prevederi ale contractului colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 - 2010, care stabilesc coeficientii minimi de ierarhizare a salariului minim raportat la salariul minim brut pe tara si plata sporurilor de care acestia beneficiaza in raport cu noul salariu minim brut si in plus fata de acesta, precum si obligarea acestora la a nu include aceste sporuri in salariul minim considerat de baza, de incadrare.
Prin precizarile depuse la dosar, la primul termen reclamanta a declarat ca renunta la chemarea in judecata a Primariei si ca intelege sa se judece in contradictoriu doar cu ISJ Iasi, Consiliul Local, Institutia Primarului si unitatile scolare si solicita sa fie citat ca parte Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, motivat de discriminarea invocata prin actiune. Aceasta consta in faptul ca reclamantii sunt incadrati in prezent cu salarii sub salariul minim brut pe tara raportat la coeficientii de ierarhizare, iar persoanele angajate in baza Contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 beneficiaza de un salariu minim pe tara de 880 lei (in cazul debutantilor cu studii superioare); astfel, salariul unui cadru didactic debutant este in prezent de 762 lei, in timp ce orice angajat din mediul privat cu o pregatire similara are un salariu de minim 880 lei, iar in cazul personalului nedidactic, salariul minim al debutantilor este de 424 lei. In acest sens, reclamanta invoca disp.art.27 din OG nr.137/2000.
Prin sentinta civila 537/9.04.2008, Tribunalul Iasi a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, a respins actiunea formulata de reclamanta U.S.L.I..P. Iasi, in numele membrilor de sindicat in contradictoriu cu paratii Inspectoratul Scolar al Judetului Iasi, Consiliul Local al comunei G., Primarul comunei G., Scoala cu clasele I-VIII G. si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
U.S.L.I.P. Iasi, in calitate de reprezentant al membrilor de sindicat a solicitat obligarea paratilor la recalcularea si plata salariilor personalului didactic, didactic auxiliar si nedidactic cu respectarea intocmai a prevederilor Contractului colectiv de munca unic la nivel national, pentru anii 2007 - 2010, conform noilor coeficienti minimi de ierarhizare, raportat la salariul minim brut pe tara.
Potrivit contractului colectiv de munca unic la nivel national, valabil pentru anii 2007 - 2010, salariul de baza minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, in medie, este de 440 lei, adica 2,59 lei/ora incepand cu 1.01.2007.
Pentru personalul incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii superioare, salariul de baza minim brut negociat este de 880 lei.
Prin HG nr. 18825/2006, salariul de baza minim brut pe tara garantat a fost stabilit la nivelul de 390 lei lunar. Salarizarea cadrelor didactice a fost stabilita prin OG nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului didactic din invatamant, iar salarizarea personalului nedidactic din unitatile de invatamant a fost stabilita prin OG nr. 10/2007 privind criteriile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Potrivit dispozitiilor art. 12 alin 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale. Totodata, dispozitiile art. 3 alin 2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national prevad ca acestea se pot incheia si pentru institutiile bugetare, insa nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
Asadar, dupa cum rezulta atat din dispozitiile Legii nr. 130/1996 cat si din contractul colectiv de munca unic la nivel national valabil pentru 2007 - 2010, in contractul colectiv de munca nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi stabilite prin dispozitii legale.
In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 41 alin 5 din Constitutia Romaniei, care prevede ca dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate, retine instanta ca, prin aplicarea dispozitiilor Legii nr. 130/1996 si a dispozitiilor art. 3 din contractul colectiv de munca la nivel national, Constitutia Romaniei a hotarat intrutotul respectata, salariatii bugetari avand posibilitatea negocierii acelor drepturi ce nu au fost stabilite prin dispozitii legale.
In aceeasi ordine de idei, instanta a apreciat ca dispozitiile art. 241 alin 1 lit. d din Codul muncii, in sensul ca efectele contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara, au fost intocmai respectate prin neaplicarea salarizarii din contractul colectiv de munca unic la nivel national, deoarece salariatii din sectorul bugetar au drepturi salariale stabilite prin lege, iar dispozitiile Legii nr. 130/1996, in art. 12, statueaza suprematia legii in raport de contractele colective de munca.
In ceea ce priveste lipsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, instanta, fata de dispozitiile art.27 din OG nr.137/2000, a respins-o.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmatoarele considerente:
Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 -2010 a adus o modificare importanta referitoare la salarizare, in sensul ca a departajat valoarea salariului minim pe economie in functie de nivelul de studii al angajatilor, diferentele calculandu-se in baza unor coeficienti minimi de ierarhizare. Insa aceasta masura, alaturi de consecinta fireasca de raliere a salariilor la acesti coeficienti, a avut si un efect negativ, constand in aparitia unei stari de discriminare intre salariatii din mediul privat, ai caror angajatori erau obligati sa respecte valorile minime sus mentionate, si salariatii bugetari, ale caror venituri nu s-au modificat corespunzator.
Aceasta stare potrivnica dispozitiilor O.G. 137/2000 republicata a fost constatata de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, asa cum rezulta din hotararea depusa la dosarul cauzei. Asadar, verificand motivele de fapt si de drept invocate in sustinerea cauzei, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a retinut ca fapta prezentata constituie un tratament diferentiat, ce incalca dispozitiile art. 4 alin. 2 din Constitutie in mod nejustificat, recomandand totodata ministerului eliminarea acestei situatii.
Desi hotararea a fost comunicata ministerului, paratul nu a luat nicio masura activa pentru transpunerea in practica a acesteia, tratamentul diferentiat fiind mentinut si in prezent. In plus, nici in cauza de fata, paratul nu a formulat vreo aparare din care sa rezulte existenta unui scop legitim pentru sustinerea pozitiei sale.
In aceste conditii, apreciaza recurentul ca legiuitorul mentine prin vointa proprie o situatie care este in contradictie cu prevederile Conventiei nr. 101 a Organizatiei Internationale a Muncii privitoare la discriminarea in profesie si in ocuparea locurilor de munca, din 26.06.1958.
Mai important, prin mentinerea acestei inegalitati se incalca flagrant si dispozitiile art. 14 din Conventia europeana a drepturilor omului, ale carei prevederi au prioritate in fata dreptului intern, fiind ratificat de Romania la 20.06.1994.
Art. 14 din Conventie enumara expressis verbis 13 motive de discriminare si precizeaza ca la acestea poate fi adaugata o discriminare ce ar putea rezulta "din orice alta situatie". Aceasta se produce atunci cand "persoane aflate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nicio justificare obiectiva sau rezonabila". (CEDO, Hoffmann impotriva Austriei, hotarare din 1995).
Prin urmare, existenta unui tratament diferentiat este suficienta pentru a se putea produce o incalcare a prevederilor Conventiei, aceasta notiune fiind considerata echivalenta cu cea de discriminare, in situatia de fata putandu-se constata si absenta atat a unui scop legitim cat si a raportului de proportionalitate sus mentionat.
Cu privire la posibilitatea instantelor judecatoresti de a inlatura un astfel de tratament cauzat de o dispozitie legala, arata ca aceasta este nu doar un drept, ci si o obligatie a instantei de judecata, in raport de dispozitiile art. 126 alin. 3, art. 148 alin.2-4 si art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei.
In recurs a fost depusa motivarea hotararii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, la care s-a facut referire, H.G. 1507/2007 si sentinta civila nr. 352/13.03.2008 a Tribunalului Galati.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, curtea de apel a constatat ca recursul este fondat doar pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ..
Astfel, s-a retinut ca hotararea cuprinde motive straine de natura pricinii, respectiv dispozitiile Legii 130/1996, in conditiile in care - asa cum a aratat si instanta de fond prin precizarile depuse - s-au invocat prevederile art. 27 din O.G. 137/2000.
In doctrina si jurisprudenta s-a stabilit insa ca instanta de recurs, atunci cand constata ca motivarea primei instante este necorespunzatoare, se va opri la solutia respingerii recursului, daca solutia incorporata in dispozitivul hotararii este legala, procedand la substituirea motivarii.
Curtea de apel a retinut ca, in speta, hotararea incorporata in dispozitivul hotararii primei instante este legala, astfel incat a mentinut sentinta atacata si a procedat la substituirea motivarii, dupa cum urmeaza:
Prin art. 40 alin. 1 din CCMUNN nr. 2895/29.12.2006 se stabilesc coeficientii minimi de ierarhizare (pentru personalul incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii superioare =2) care se aplica la salariul minim negociat pe unitate; la alin. 4 se prevede ca salariul de baza minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, in medie, este de 440 lei, adica 2,59 lei/ora, incepand cu 1.01.2007.
Colegiul Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, a constat existenta unui tratament diferentiat nejustificat intre categoria angajatilor din sistemul de invatamant si categoria angajatilor ce beneficiaza de prevederile art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de munca unic la nivel national 2007-2010, retinand ca o parte din personalul nedidactic are un salar de baza de 419 lei fata de 440 lei cat prevede contractul colectiv de munca unic la nivel national. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a avut in vedere faptul ca, potrivit art. 41 alin. 2 din Constitutie, legiuitorul nu poate institui mai multe valori pentru salariul minim brut pe tara, in mod diferit pentru diferite ramuri de activitate.
Hotararea Colegiului nu face referire si la prevederile art. 40 alin. 1 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, respectiv la stabilirea coeficientului 2 pentru personalul incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii superioare.
Ori, in speta, reclamanta - in numele membrilor de sindicat - considera ca, prin coroborarea prevederilor art. 40 alin. 1 si 40 alin. 4 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, personalul didactic cu studii superioare ar trebui sa beneficieze de un salariu de baza de 880 lei.
Insa, potrivit dispozitiilor art. 48 alin. 1 din Legea 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de baza stabilit conform legii si o parte variabila constand in sporuri, adaosuri si alte drepturi salariale suplimentare.
Notiunea de salariu de baza, in cazul personalului didactic, este o notiune mai larga, ce cuprinde pe langa salariul de baza al functiei didactice indeplinite si sume cu privire la care legea speciala face mentiune ca se includ in salariul de baza.
Astfel, conform Legii 128/1997, se includ in salariul de baza al cadrelor didactice: gradatia de merit, sporul de suprasolicitare, sporul de stabilitate, indemnizatia de conducere, indemnizatia de dirigentie.
Aceste sporuri se calculeaza avand in vedere salariul de baza al functiei didactice la care se adauga aceste sporuri, salariul de baza fiind insa diferit de salariul de baza al functiei didactice.
Deci, ori de cate ori textul de lege face mentiunea ca un anumit spor sau indemnizatie se calculeaza in raport de salariul de baza, trebuie avut in vedere salariul de baza al functiei didactice la care se adauga sporurile si indemnizatiile care, potrivit legii, sunt incluse in salariul de baza.
Reclamanta - in numele celor noua membri de sindicat (cadre didactice cu studii superioare) - echivaleaza salariul de baza brut prevazut de contractul colectiv de munca unic la nivel national 2007 -2010 in art. 40 alin. 1 cu salariul de baza al functiei didactice prevazut in O.G. 11/2003, fara a avea in vedere ca, potrivit legislatiei specifice in domeniu (Legea nr.128/1997) salariul de baza al cadrelor didactice este diferit.
Atat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in interpretarea art. 14 din Conventia europeana a drepturilor omului referitor la discriminare, cat si Curtea Constitutionala (de ex. deciziile 721/2006, 108/2006, 693/2006) au stabilit ca egalitatea in drepturi intre cetateni nu inseamna uniformitate, fiind posibila stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situatii diferite, cand acestea se justifica in mod rational si obiectiv. Principiul egalitatii in drepturi si al nediscriminarii se aplica doar situatiilor egale ori asemanatoare, tratamentul juridic diferentiat stabilit de legiuitor in considerarea unor situatii obiectiv diferite nu reprezinta nici privilegii si nici discriminari.
Dimpotriva, legiuitorul poate sa tina seama de anumite particularitati care impun in mod necesar si rational, un tratament diferentiat. Ca urmare, este posibila diferentierea salarizarii, fara a fi vorba de discriminare, in functie de folosirea unor cunostinte si drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantitati egale ori similare de efort intelectual si/sau fizic, importanta si complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea si valoarea muncii, conditiile de munca, vechimea in munca (in mod obligatoriu in unitatile bugetare si in regiile autonome si numai facultativ la celelalte categorii de angajatori).
Ori, tocmai avand in vedere faptul ca personalul didactic din invatamant si cel contractual cu studii superioare sunt categorii profesionale distincte prin continutul concret al atributiilor, prin modalitatile de recrutare specifice, legiuitorul a prevazut reglementari specifice de salarizare, regimul juridic diferit fiind nu numai justificat obiectiv, ci si necesar.
Curtea a retinut ca modalitatea de calcul a salariului de baza brut conform Legii nr.128/1997 este evident mai favorabila cadrelor didactice, iar in speta nu s-a facut dovada ca reclamantii ar avea (urmare a modalitatii de calcul prevazuta de legislatia in domeniu) un salariu de baza brut mai mic de 880 lei.
Fata de toate considerentele expuse, curtea de apel a respins recursul declarat de U.S.L.I. Iasi in numele membrilor de sindicat, mentinand sentinta atacata, conform art. 312 C.pr.civ..