DECIZIE nr. 563/2008

Acsinte Gaspar - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Costin Ursu în Dosarul nr. 6.700/30/2005 al Tribunalului Timiș - Secția penală. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire și la jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.700/30/2005, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Costin Ursu într-o cauză penală privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea privării de libertate pentru datorii. În acest sens, arată că neconstituționalitatea prevederilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal constă "în lipsa unei distincții clare între persoanele care nu pot onora un debit în condițiile angajării acestora în activități economice curente, respectiv încasări și plăți curente, care presupune o creștere și o scădere a soldului în funcție de rezultatul periodic al activității economice desfășurate". Se reproșează textelor de lege criticate că nu fac distincție între raporturile obligaționale ce au dus la crearea situației incriminatoare. Totodată, se învederează că "incriminarea globală a tuturor persoanelor aflate în situația neonorării obligațiilor de plată prin file cec, fără distincție clară și fără echivoc, acelor situații ce duc la neonorarea unor obligații contractuale reale între partenerii de afaceri și acele persoane care utilizează file cec în scopul obținerii unor beneficii, este în contradicție cu dispozițiile cuprinse în art. 21 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale". Se arată că "actuala reglementare cuprinsă în dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal este în dezacord evident cu art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție, deoarece se incriminează penal cu o sancțiune privativă de libertate și acele persoane care, încrezătoare în activitățile economice curente desfășurate, ajung în situația ca, pe parcursul perioadei până la scadența sumei înscrise în fila cec emisă, soldul necesar în contul debitorului să nu mai fie îndestulător acoperirii sumelor înscrise. Emitentul, bazându-se pe relațiile comerciale în derulare, are convingerea că în urma încasărilor și plăților la scadență va putea onora plata sumei înscrise în fila cec emisă. Se mai precizează că prin reglementarea actuală a art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal "se oferă posibilitatea organelor judiciare de a sancționa cu privarea de libertate fără nicio distincție între persoanele care își pot onora obligațiile contractuale". Totodată, se apreciază că "dispozițiile art. 215 alin. 4 din Codul penal nu creează premisele unui proces echitabil", încălcând prevederile art. 21 din Constituție, prin aceea că "formularea ambiguă nu permite să se facă o distincție între neonorarea unui cec scadent din motive de lichidități cauzate de blocajele financiare inerente unei activități comerciale și neonorarea unui cec cu scopul de a obține un folos material în detrimentul beneficiarului cecului". Tribunalul Timiș - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate. Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2". Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 253 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2007, Curtea Constituțională, invocând jurisprudența sa anterioară, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Costin Ursu în Dosarul nr. 6.700/30/2005 al Tribunalului Timiș - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2008. PREȘEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Florentina Geangu