Legea nr. 10/2001. Legea nr. 33/1994. Limitele aplicarii Decizie nr. 167/R din data de 07.02.2013
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Legea nr. 10/2001 este o lege speciala, care reglementeaza masuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate de stat prin expropriere, iar Legea nr. 33/1994, care reglementeaza cadrul exproprierii pentru cauza de utilitate publica, are caracter general fata de Legea nr. 10/2001, dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu mai pot constitui temei pentru actiunile prin care se solicita retrocedarea unor imobile expropriate in perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
In speta, imobilul a carui retrocedare a solicitat-o reclamantul intra sub incidenta Legii nr. 10/2001 si, ca atare, acesta avea posibilitatea de a-si valorifica dreptul de restituire in natura a acestui imobil in conditiile reglementate de aceasta lege, neputand sa opteze intre aplicarea prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 si calea prevazuta de Legea nr.10/2001.
Prin sentinta civila nr. 3645/09.10.2012, pronuntata de Tribunalul Harghita in dos. nr. 3737/96/2011 s-a admis actiunea formulata de reclamantul A. M. in contradictoriu cu paratii Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania, prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Brasov, Municipiul Toplita, prin Primar si Consiliul Local Toplita si in consecinta s-au dispus urmatoarele:
- retrocedarea pe seama reclamantului a terenului situat in municipiul Toplita, str. 1 Decembrie 1918, fara numar administrativ, judetul Harghita, in suprafata de 259 mp, expropriat in baza Decretului nr. 28/1969, astfel cum a fost identificat prin Raportul de expertiza tehnica judiciara efectuata de expert tehnic judiciar I. T.;
- obligarea reclamantului la plata sumei de 7.764,82 lei in favoarea paratei Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania, prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Brasov, reprezentand pretul aferent terenului.
Prin sentinta atacata s-a retinut in primul rand ca prin incheierea din 27.03.2012, instanta a respins motivat exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia prescriptiei actiunii, invocate de paratul Statul Roman prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Brasov. Totodata prin aceeasi incheiere s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul Judetean Harghita, dispunandu-se scoaterea din cauza a acestei parti.
In ceea ce priveste fondul cauzei, tribunalul a retinut ca in baza Decretului nr. 28/1969 a fost expropriat terenul in litigiu, proprietatea antecesorilor reclamantului, situat in municipiul Toplita, str. 1 Decembrie 1918, fara numar administrativ, judetul Harghita, in suprafata de 259 mp, scopul exproprierii reprezentandu-l amenajarea canalului de scurgere a apelor pluviale de pe drumul national DN-15 Toplita - Borsec.
Ulterior, prin HG nr. 154/2008, drumul national DN-15 a fost trecut din administrarea Consiliului Local Toplita in administrarea Ministerului Transporturilor, respectiv a paratei Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania, prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Brasov.
Instanta de fond a mai retinut ca din probele administrate rezulta ca scopul pentru care s-a realizat exproprierea nu subzista in prezent, nefiind efectuata de catre parata nicio lucrare pentru amenajarea apelor pluviale de pe drumul national DN-15 Toplita - Borsec.
Astfel, terenul in cauza se afla situat in spatele casei reclamantului, iar din plansele foto depuse la dosar de reclamant, necontestate de parata, se poate constata ca nu a fost efectuata vreo lucrare privind amenajarea canalului, terenul prezentand aspectul unui imobil abandonat.
Totodata, potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnica judiciara efectuat de expertul tehnic judiciar I. T., terenul din litigiu este situat in spatele casei reclamantului si in prezent categoria acestuia este faneata in intravilan. Expertul nu a identificat nicio lucrare efectuata pe acest teren, in sensul amenajarii vreunui canal de scurgere a apelor pluviale si nici din planul de situatie nu rezulta ca ar exista o asemenea lucrare pe acest teren.
In speta, fiind vorba de un teren expropriat inca din anul 1969, nefiind utilizat de atunci in scopul exproprierii, respectiv executia acostamentelor, amenajarea canalului de scurgere a apelor, tribunalul a constatat ca sunt incidente prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, actiunea reclamantului prin care s-a solicitat retrocedarea terenului in litigiu fiind intemeiata si prin urmare, in temeiul art. 36 din acelasi act normativ a dispus admiterea acesteia.
In conformitate cu prevederile art. 36 alin.2 din Legea nr. 33/1994, s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 7.764,82 lei in favoarea paratei, reprezentand pretul aferent terenului, astfel cum a fost stabilit prin expertiza tehnica judiciara.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs parata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania, prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Brasov, in numele Statului Roman si a solicitat modificarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii civile promovata de reclamant.
In motivarea recursului s-a aratat ca instanta de fond a respins in mod gresit exceptia inadmisibilitatii actiunii, retinand incidenta deciziei in interesul legii nr. 6/27 septembrie 1999, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
S-a sustinut de catre recurenta ca problema aplicarii dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, in cazul actiunilor introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, care au ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu a fost solutionata prin decizia nr. 6/1999 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, aceasta decizie fiind pronuntata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Recurenta parata a aratat ca problema de drept sus-mentionata a fost dezlegata prin decizia nr. LIII/4 iunie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin aceasta decizie stabilindu-se ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplica in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, aceasta decizie fiind obligatorie conform art. 3307 alin. 4 cod procedura civila.
S-a invocat, de asemenea, incidenta in cauza a principiului neretroactivitatii legii, precizandu-se ca Legea nr. 10/2001, prin dispozitiile sale a suprimat posibilitatea recurgerii la dreptul comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare a imobilelor nationalizate si a adus perfectionari sistemului reparator, subordonandu-l totodata controlului judecatoresc prin norme de procedura cu caracter special. In acest cadru legislativ s-a sustinut ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu mai pot servi ca temei in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, reglementarea din art. 11 din Legea nr. 10/2001 oferind cadrul juridic complet pentru restituirea in natura, respectiv acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele expropriate.
Recurenta parata a mai aratat ca in contextul in care actiunea introductiva a fost formulata de reclamant dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru un imobil expropriat in anul 1969, prin hotararea atacata s-a retinut in mod gresit ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile in cauza.
S-a relevat totodata ca pentru terenul expropriat au fost acordate despagubiri in valoare de 29.676 lei si lucrarea de utilitate publica a fost realizata, iar reclamantul nu si-a exercitat in termenul prevazut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 dreptul de a formula notificare pentru a solicita restituirea in natura a imobilului.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 si 9 si art. 3041 Cod procedura civila.
Reclamantul nu a formulat intampinare, insa prin concluziile scrise depuse la dosar a precizat ca se opune admiterii recursului.
Examinand recursul dedus judecatii, prin prisma motivelor invocate, precum si in raport de prevederile art. 3041 si art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin actiunea introductiva reclamantul A. M. a solicitat in contradictoriu cu paratii Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania, prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Brasov, Consiliul Judetean Harghita, Municipiul Toplita, prin Primar si Consiliul Local Toplita, sa se dispuna retrocedarea in favoarea sa a terenului in suprafata de 259 mp situat in Toplita, str. 1 Decembrie 1918, fara numar administrativ, care a fost expropriat in baza Decretului nr. 28/1969, actiunea fiind intemeiata in drept pe prevederile art. 35-36 din Legea nr. 33/1994.
Conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, invocate de reclamant, daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, fostii proprietari pot sa ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declaratie de utilitate publica.
Fata de obiectul actiunii introductive formulate de reclamant trebuie avut in vedere ca s-a solicitat retrocedarea unui imobil expropriat in anul 1969 si cu privire la imobilele preluate de stat in perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, ulterior adoptarii Legii nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, a fost adoptata o lege speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, care prevede in ce conditii aceste imobile se pot restitui in natura persoanelor indreptatite.
Legea nr. 10/2001 se refera atat la imobilele preluate de stat cu titlu valabil, cat si la imobilele preluate fara titlu valabil stabilind, inclusiv pentru imobilele expropriate in perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, cadrul juridic pentru restituirea in natura a acestor imobile ori acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, in situatia in care restituirea in natura nu este posibila.
In acest sens trebuie subliniat ca art. 11 din Legea nr. 10/2001 se refera expres la situatia imobilelor expropriate, iar prevederile acestui articol, precum si ale articolelor urmatoare din Legea nr. 10/2001 asigura realizarea in practica a intregii proceduri de restituire si respectiv de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate in perioada de referinta stabilita de Legea nr. 10/2001.
In contextul in care Legea nr. 10/2001 este o lege speciala, care reglementeaza masuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate de stat prin expropriere, iar Legea nr. 33/1994, care reglementeaza cadrul exproprierii pentru cauza de utilitate publica, are caracter general fata de Legea nr. 10/2001, dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu mai pot constitui temei pentru actiunile prin care se solicita retrocedarea unor imobile expropriate in perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, care prin decizia in interesul Legii nr. LIII/4 iunie 2007 a statuat ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplica in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
In speta, imobilul a carui retrocedare a solicitat-o reclamantul intra sub incidenta Legii nr. 10/2001 si, ca atare, acesta avea posibilitatea de a-si valorifica dreptul de restituire in natura a acestui imobil in conditiile reglementate de aceasta lege, neputand sa opteze intre aplicarea prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 si calea prevazuta de Legea nr.10/2001.
Avand in vedere ca in virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea generala si legea speciala se rezolva in favoarea legii speciale si, totodata, tinand seama de dispozitiile art. 3307 alin. 4 Cod procedura civila, conform carora dezlegarea data problemelor de drept in urma solutionarii recursului in interesul legii este obligatorie pentru instante, Curtea a retinut ca in mod gresit a apreciat instanta de fond ca, prin prisma art. 35 din Legea nr. 33/1994, actiunea introductiva este intemeiata.
Pe parcursul judecarii cauzei reclamantul a invocat o alta decizie in interesul legii pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv decizia nr. 6/27 septembrie 1999, prin care s-a stabilit ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii. Curtea a apreciat ca aceasta decizie nu este incidenta in speta, avand in vedere ca este anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, iar ulterior intrarii in vigoare a acestei legi a fost pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, decizia in interesul legii nr. L III/2007, la care s-a facut referire mai sus, care interpreteaza dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 in contextul noului cadru legislativ stabilit prin Legea nr. 10/2001, lege care vizeaza inclusiv situatia imobilelor expropriate.
In conditiile in care imobilul in litigiu intra sub incidenta Legii nr. 10/2001, iar reclamantul nu a utilizat procedura prevazuta de aceasta lege, acesta nu se mai poate prevala, in prezent, de prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 si, in consecinta, instanta de fond in mod gresit a facut aplicarea in cauza a acestor prevederi.
In acest context nu se mai impun a fi analizate argumentele formulate de reclamant in sustinerea cererii de retrocedare si care vizeaza situatia terenului ce a facut obiectul exproprierii.
Avand in vedere ca instanta de fond a solutionat cauza cu aplicarea gresita a prevederilor legale incidente in materie, respectiv a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 si a prevederilor Legii nr. 10/2001, Curtea a retinut in cauza a motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Recurenta parata a invocat si motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 7 si 8 Cod procedura civila, insa instanta de recurs a apreciat ca aceste motive nu sunt incidente in speta, in contextul in care hotararea atacata cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei si pe de alta parte obiectul judecatii nu l-a constituit un act juridic unilateral sau bilateral, caruia instanta sa-i fi schimbat intelesul.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul dedus judecatii si a modificat in tot sentinta atacata, in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamant.