Evaziune fiscala. Instanta competenta sa solutioneze apelul declarat impotriva sentintei pronuntate de judecatorie anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010, in urma casarii cu trimitere spre rejudecarea apelului a deciziei pronuntate de tribunal prin care s-a solutionat initial un asemenea apel
- Legea nr. 202/2010, art. XXIV
- C. proc. pen., art. 25 si urm.
Cu privire la solutionarea cauzelor ce au ca obiect infractiunile de evaziune fiscala, acestea sunt supuse triplului grad jurisdictional. Astfel, daca judecatoria a pronuntat solutia in prima instanta, apelul se judeca de catre tribunal, iar recursul de catre curtea de apel. La data de 23 februarie acest an, Curtea de Apel Targu Mures pronunta Decizia penala nr. 169/R prin care:
In conformitate cu art. 3857 alin. 1 C. proc. pen., a extins efectele recursului declarat de inculpatul B.C. si la inculpatii T.S., P.M., M.I., M.I., S.C. si T.R., in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. proc. pen., a admis recursul promovat de inculpatul B.C., impotriva Deciziei penale nr. 98/27 septembrie 2011 pronuntate de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 1550/258/2003 si, in consecinta, a dispus casarea integrala a hotararii atacate si trimiterea cauzei Curtii de Apel Tg.-Mures, in vederea rejudecarii apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, inculpatii B.C., T.S., P.M., M.I., M.I., S.C. si T.R. si partea vatamata/civila Statul roman, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, reprezentata in proces de D.G.F.P. a Judetului Harghita si D.G.F.P. a Judetului Suceava impotriva Sentintei penale nr. 328/29 aprilie 2009 a Judecatoriei Miercurea Ciuc.
Potrivit art. 192 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in judecarea recursului au ramas in sarcina statului.
Pentru a dispune in acest mod aceasta instanta de control judiciar a retinut urmatoarele considerente:
Prin Sentinta penala nr. 328/29 aprilie 2009, Judecatoria Miercurea Ciuc:
a). - in baza art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.S. la pedeapsa de 5 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art. 25 C. pen raportat la art.297 alin.1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 si urmatoarele C. pen, a fost condamnat acelasi inculpat, la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de instigare la infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfii.
- in baza art. 25 C. pen. raportat la art. 14 alin.2 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.S., la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala si in baza art. 33 lit. a art. 34 lit. b,d C. pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicand pedeapsa ceea mai grea de 5 ani inchisoare .
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit. g ind.2 C. proc. pen., a incetat procesul penal privindu-l pe inculpatul T.S., pentru comiterea infractiunilor de evaziune fiscala prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. instigare la infractiunea de evaziune fiscala prev. de art.13 din Legea 87/1994, folosirea cu rea credinta de bunuri sau creditul societatii prev de art.266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen. si evaziune fiscala prev. de art.9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen.
b). - in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.d C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata T.A. de sub acuza comiterii infractiunii de evaziune fiscala prev. de art.11 din Legea 87/1994
- in baza art. 11 pct. 2 lit. b coroborat cu art.10 lit. g ind.2 C. proc. pen., a incetat procesul penal privind-o pe aceiasi inculpata, pentru comiterea infractiunilor de evaziune fiscala prev. de art.13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., folosirea cu rea credinta de bunuri sau creditul societatii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. si evaziune fiscala prev. de art.9 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
c). - in baza art. 11 pct.2 lit. b coroborat cu art.10 lit. d C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata M.C.A. de sub acuza comiterii infractiunii de evaziune fiscala prev. de art.12 din Legea nr. 87/1994, si inselaciune cu privire la calitatea marfii prev de art. 297 alin.1 C. pen. si in baza art. 11 pct. 2 lit. b coroborat cu art.10 lit. g ind.2 C. proc .pen., a incetat procesul penal privind-o pe aceiasi inculpata, pentru comiterea infractiunilor de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 25 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.290 C.pen. complicitate la infractiunea de folosirea cu rea credinta de bunuri sau creditul societatii prev de art. 26 C.pen. raportat la art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. si evaziune fiscala prev. de art. 9 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen.
d). - in baza art.26 raportat la art. 12 lit. a din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 13 C.pen., a condamnat-o pe inculpata P.M. la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala si in baza art. 25 C.pen raportat la art. 297 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 si urmatoarele C.pen, a condamnat-o pe aceiasi inculpata, la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfii si in baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen., a contopit pedepsele stabilite si i-a aplicat acestei inculpate pedeapsa ceea mai grea de 4 ani inchisoare.
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit. g ind.2 C. proc .pen., a incetat procesul penal privind-o pe aceiasi inculpata P.M., pentru comiterea infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.290 C.pen.
e). - in baza art. 26 C.pen. raportat la art.12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala si in baza art. 26 C.pen raportat la art.297 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 si urmatoarele C.pen, l-a condamnat pe acelasi inculpat si la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfii.
- in baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicand pedeapsa ceea mai grea de 4 ani inchisoare .
f). - in baza art. 26 C.pen raportat la art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul T.R. la pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, in baza art.81 C. pen., dispunand suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani, la care s-a va adaugat durata pedepsei.
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privindu-l pe acelasi inculpat, pentru comiterea infractiuni de complicitate la infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 26 raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
g). - in baza art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala si conform art. 297 alin.1 C. pen., l-a condamnat pe acelasi inculpat, la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune cu privire la calitatea marfii.
-i n baza art.25 C.pen. raportat la art. 11 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 C.pen., l-a condamnat pe acelasi inculpat - S.C., la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la infractiunea de evaziune fiscala, iar in baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite si a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani inchisoare .
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privindiu-l pe acelasi inculpat, pentru comiterea infractiuni de complicitate la infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 26 raportat la art.13 din Legea 87/1994.
h). -in baza art. 14 alin.2 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul M.I., la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala si potrivit art. 12 alin.2 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe acelasi inculpat, la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicand pedeapsa cea mai grea, de 2 ani inchisoare
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.d C.proc. pen., l-a achitat pe acelasi inculpat - M.I. de sub acuza comiterii infractiunii de evaziune fiscala prev. de art.12 din Legea nr. 87/1994 , si inselaciune cu privire la calitatea marfurilor prev. de art.297 C.pen.
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privind pe acelasi inculpat M.I., pentru comiterea infractiunilor de evaziune fiscala prev. de art.13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. si ,complicitate la infractiunea de folosirea cu rea credinta de bunuri sau creditul societatii prev. de art.26 raportat la art.266 pct.2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si evaziune fiscala prev. de art.13 din Legea 87/1994.
i). - in baza art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, iar in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privind pe acelasi inculpat, pentru comiterea infractiuni de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor prev de art.297 C.pen.
- s-a facut aplicarea art. 191 alin. 2 C. proc. pen. si aplicarea art. 192 alin. 3 C. proc. pen.
Impotriva acestei hotarari, au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, inculpatii B.C., T.S., P.M., M.I., M.I., S.C. si T.R. si partile vatamate/civile D.G.F.P. Harghita si D.G.F.P. Suceava.
Prin decizia penala nr. 98/27 septembrie 2011, Tribunalul Harghita:
- in baza art. 379 alin.1 pct. 2 lit. b C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc si inculpatii: T.S., P.M., M.I., S.C., T.R., B.C., M.I., D.G.F.P. Harghita Si D.G.F.P. Suceava impotriva sentintei penale nr. 328 din 29.04.2009 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosar nr.1550/258/2003, pe care a desfiintat-o si a trimis cauza in rejudecare, aceleiasi instante. Prima instanta de control judiciar a facut aplicarea art. 192 alin. 3 C. proc. pen.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, tribunalul a retinut ca sentinta pronuntata de instanta de fond era lovita de nulitatea absoluta prev.de art.197 alin.2 C.proc.pen, instanta de fond nepronuntandu-se pentru toate faptele depuse judecatii. De asemenea, nu s-a pronuntat asupra pedepselor complementare care erau obligatorii in cauza si care erau in defavoarea inculpatilor.
Ca urmare, instanta de apel, neputandu-se pronunta in ceea ce priveste unele infractiuni, a considerat ca sentinta apelata nu este nici temeinica si nici legala, pentru motivele mai sus aratate, fiind aplicabile in cauza prevederile art.379 alin.2 lit.b C.proc.pen.
A mai dispus ca instanta de rejudecare sa aiba in vedere toate motivele, dar si aspectele legale deduse judecatii invocate atat de catre apelanti, dar si de catre celelalte parti din cauza, urmand sa se conformeze dispozitiilor din prezenta decizie care cuprinde motivele desfiintarii primei sentinte.
Solutia instantei de apel a fost atacata cu recurs de catre inculpatul B.C., care insa nu a inteles sa-l motiveze in termenul prescris de art. 38510 alin. 2 C. proc. pen..
Analizand recursul declarat de acest inculpat impotriva deciziei penale nr. 98/2011 a Tribunalului Harghita, aceasta instanta a retinut ca el are un caracter admisibil, atragand examinarea acestuia, prin extindere si la inculpatii T.S., P.M., M.I., M.I., S.C. si T.R..
S-a apreciat ca recursul promovat de inculpatul B.C. impotriva deciziei penale nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita era fondat, iar considerentele expuse in aceasta decizie au determinat, in, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. proc. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele casarii integrale a deciziei recurate si a trimiterii cauzei la Curtea de Apel Tg.-Mures, in vederea rejudecarii apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, inculpatii B.C., T.S., P.M., M.I., M.I., S.C. si T.R. si partea vatamata/civila Statul roman, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, reprezentata in proces de D.G.F.P. a Judetului Harghita si D.G.F.P. a Judetului Suceava impotriva sentintei penale nr. 328/29 aprilie 2009 a Judecatoriei Miercurea Ciuc, deoarece:
Necesitatea, rezultand din imperativele unui proces echitabil, care tine de solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, a schimbat considerabil optica legiuitorului roman asupra parcurgerii obligatorii, de catre o cauza penala, a unui triplu grad de jurisdictie. Astfel, prin Legea nr. 356/2006, au fost semnificativ reduse cauzele de desfiintare si de casare, cu trimitere, spre rejudecare, lasand posibilitatea instantei de control judiciar, intr-un numar insemnat de situatii, sa rejudece ea insasi pricina si sa restabileasca legalitatea incalcata in judecata anterioara.
Nepronuntarea asupra tuturor faptelor deduse judecatii si omisiunea primei instante de a aplica pedepse complementare nu constituiau nulitati absolute, dintre cele prevazute expres de art. 197 alin. 2 C. proc. pen. si nici nu se incadrau in categoria celorlalte cauze de desfiintare cu trimitere prescrise limitativ in art. 379 pct. 2 lit. b C. proc. pen.
In acest context si data fiind natura apelului -cale de atac care devolueaza integral chestiunile de fapt si de drept ale cauzei - constatand neregulile strecurate in judecata in prim grad, instanta de apel trebuia ea insasi sa le remedieze, procedand la o noua judecata pe fond a pricinii, si nu sa desfiinteze hotararea primei instante, cu trimitere spre rejudecare.
In plus, instanta de apel trebuia sa examineze, in substanta, motivele invocate de apelanti si sa le raspunda. Nu a procedat, insa, in acest fel, astfel ca nu s-a pronuntat asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa le garanteze drepturile si sa influenteze solutia procesului si, prin aceasta, a pronuntat o hotarare supusa cazului de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 C. proc. pen., care a atras casarea, cu trimitere, spre rejudecarea apelurilor.
Prin Legea nr. 202/2010, privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, in cazul multor infractiuni a fost reasezata competenta dupa materie, pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 din Legea nr. 241/2005 (in care se incadreaza in prezent parte din actele reprosate inculpatilor), judecata in prim grad, in fond, a fost luata din competenta judecatoriei si atribuita tribunalului, astfel ca apelul impotriva unei hotarari privind o infractiune de evaziune fiscala se judeca, in prezent, de catre curtea de apel.
Conform art. XXIV alin. 3 din Legea nr. 202/2010, in caz de desfiintare sau casare, cu trimitere, spre rejudecare, dispozitiile prezentei legi privitoare la competenta deveneau aplicabile. In consecinta, chiar daca in primul ciclu ordinar al procedurilor, infractiunea de evaziune fiscala a fost judecata de judecatorie, iar apelul de catre tribunal, intrucat hotararea instantei de recurs a fost pronuntata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, rejudecarea apelurilor trebuia sa aiba loc in fata curtii de apel si nu in fata tribunalului. De altfel, chiar Tribunalul Harghita, cand a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, trebuia sa aiba in vedere aceste dispozitii tranzitorii si sa constate ca judecata in prim grad apartine acestuia si nu judecatoriei.
Independent de concluziile formulate de avocatul inculpatului B.C. in fata Tribunalului Harghita, promovarea prezentului recurs nu il prejudicia pe acesta, din moment ce era direct interesat sa obtina solutionarea, intr-un termen rezonabil, a actiunii penale puse in miscare fata de el, prin pronuntarea cat mai curand a unei hotarari definitive care sa puna capat incertitudinilor cu privire la soarta sa. In acest context, nu se putea ignora ca sesizarea instantelor data din martie 2003 si nici dificultatile pe care le-a intampinat, oricum, in cauza judecata in prima instanta. Prin urmare, o reluare a cauzei, din prim grad pentru motive care nu permit o asemenea masura, nu face decat sa mentina incertitudinile, in care ar fi tinut inculpatul B. si ceilalti coinculpati, ceea ce contravenea principiului termenului rezonabil.
Acestea au fost considerentele pentru care recursul acuzatului a profitat si inculpatilor T.S., P.M., M.I., M.I., S.C. si T.R.. De asemenea s-a mai retinut ca, in cauza, nici procurorul si nici partea vatamata/civila nu au recurat Decizia penala nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita. O asemenea conduita procesuala ar parea, la o prima vedere, ca impiedica o casare integrala a deciziei atacate, doar de inculpat.
De vreme ce apelurile procurorului si partii vatamate vizau si situatia inculpatilor enuntati mai sus, o casare partiala a deciziei tribunalului ar fi atras, insa, doua judecati in doua etape diferite, cu consecinta pronuntarii a doua hotarari distincte, pentru acelasi fapt. Or, actiunea penala este unica, prin urmare si rezolvarea ei trebuia adusa printr-o singura hotarare. In plus, principiul ne bis in idem se opune ca o persoana sa fie judecata de doua ori, pentru aceiasi conduita ilicita.
In consecinta, unicitatea actiunii penale si nevoia respectarii principiului ne bis in idem au atras casarea integrala a Deciziei penale nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita, in fata curtii de apel urmand sa se rejudece atat apelurile inculpatilor B.C., T.S., P.M., M.I., M.I., S.C. si T.R., cat si apelurile Parchetului de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc si partii vatamate/civile Statul roman, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, reprezentata in proces de D.G.F.P. a Judetului Harghita si D.G.F.P. a Judetului Suceava.
Avand in vedere solutia principala adusa recursului, conform art. 192 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, in judecarea caii de atac, au ramas in sarcina statului.
Avand in vedere aceasta investire cu solutionarea apelurilor declarate impotriva sentintei penale nr. 328/29.04.2009 a Judecatoriei Miercurea Ciuc, se constata ca nu se poate proceda la solutionarea acestora, ca instanta de apel de catre Curtea de Apel Targu Mures deoarece acest fapt ar insemna o grava incalcare a competentei materiale care revin instantelor judecatoresti, astfel cum este reglementata aceasta institutie in Titlul II Capitolul I, Sectiunea I, de Codul roman de procedura penala. Coroborand prevederile art. 25, art. 281 si art. 29 din C. proc. pen. cu cele expuse de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in adresa cu nr. 142/C/3.05.2012 cu privire la solutionarea cauzelor ce au ca obiect infractiunile de evaziune fiscala, se constata ca astfel de cauze sunt supuse solutionarii la triplu grad jurisdictional, primul grad fiind reprezentat de judecatorie si nicidecum de tribunal. Exista o singura exceptie de la aceasta regula, si anume cea in care prejudiciul cauzat prin asemenea fapta de evaziune fiscala ar depasi suma de 200.000 lei RON, context in care competenta in prima instanta ar reveni, date fiind prevederile art. 146 C. pen., tribunalului. Se constata ca pentru a se da eficienta prevederilor legale anterior mentionate se impune a fi declinata competenta solutionarii apelurilor avute in vedere prin Decizia nr. 169/R /23,02,2012 a Curtii de Apel Targu Mures, in favoarea Tribunalului Harghita, pentru a se respecta astfel competenta materiala ce revin instantelor de judecata romane. La solutionarea apelurilor declarate in cauza aceasta instanta de apel urmeaza sa analizeze toate motivele invocate de catre apelanti in criticile aduse hotararii judecatoresti pronuntate de catre instanta de fond, dar, va avea in vedere, la o justa solutionare a cauzei si dispozitiile art. 10 lit. g C. proc. pen. pentru infractiunile pentru care, dat fiind intervalul de timp extrem de mare scurs de la sesizarea initiala a instantei pana in prezent, pentru infractiunile, care potrivit vointei legiuitorului roman erau si sunt sanctionate cu pedepse de pana in 5 ani inchisoare.
Pentru toate aceste considerente expuse, avandu-se in vedere prevederile art. 281 coroborate cu prevederile art. 42 din Codul roman de procedura penala, urmeaza sa se admita exceptia invocata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu Mures si sa se stabileasca, in favoarea Tribunalului Harghita. Admite competenta solutionarii apelurilor declarate de apelantii T.S., P.M., M.I., M.I., S.C., T.R., B.C., Administratia Nationala de Administrare Fiscala Bucuresti, D.G.F.P. Miercurea Ciuc si D.G.F.P. Suceava, impotriva Sentintei penale nr. 328/29.04.2009 a Judecatoriei Miercurea Ciuc.
Nota (judecator Mihaela Vasiescu): Curtile de apel, dar si Inalta Curte de Casatie si Justitie nu au dezvoltat o jurisprudenta unitara in ceea ce priveste instanta competenta sa solutioneze apelul declarat impotriva unei sentinte pronuntate de judecatorie, anterior Legii nr. 202/2010, asupra infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, daca decizia pronuntata de tribunal, ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010, a fost casata in recurs cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Astfel, prin incheierea nr. 4/16 ianuarie 2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala a considerat ca instanta competenta sa rejudece apelul, dupa casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului, in situatia supusa discutiei, este curtea de apel si nu tribunalul. De asemenea, Inalta Curte, prin Decizia nr. 767/15 martie 2012 a solutionat pe fond recursul procurorul declarat impotriva deciziei penale nr. 69/A/31 octombrie 2011 a Curtii de Apel Tg.-Mures, prin care s-a rejudecat apelul dupa casarea cu trimitere spre rejudecare si nu a pus nicio problema de necompetenta materiala a curtii de apel. In schimb, prin incheierile nr. 104/24 ianuarie 2012 si nr. 178/1 februarie 2012, dar si prin punctul de vedere exprimat prin adresa nr. 142/3 mai 2012, a considerat ca, desi nu mai este instanta de apel dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, tribunalul ramane totusi competent sa solutioneze apelul in urma casarii cu trimitere spre rejudecarea pricinii in al doilea grad, iar prevederile art. XXIV alin. 3 din Legea nr. 202/2010 sunt incidente numai in ipoteza in care instanta de recurs dispune, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, atat casarea hotararii pronuntate de prima instanta, cat si casarea deciziei pronuntate in apel, cu trimitere spre rejudecare la prima instanta.
De altfel, tocmai jurisprudenta neunitara dezvaluita in acest domeniu a stat la baza promovarii din partea procurorului general de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, la data de 7 iunie 2012, a unui recurs in interesul legii. Motivele cererii pot fi consultate pe pagina de internet http://www.mpublic.ro/recursuri/2012_penal/r_2_07iun2012.htm