Actiune in anularea unei sanctiuni disciplinare aplicate prin Incheierea Consiliului de Disciplina din cadrul I.P.J.
- Legea nr. 554/2004, republicata, art. 7
- C. pr. civila, art. 109 alin. 2
- Ordinul M.A.I. nr. 400/2004
Potrivit art. 62 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, sanctiunea se aplica prin Decizia Sefului Institutiei, in cazul in speta fiind emisa o asemenea dispozitie care este susceptibila de a fi contestata la seful ierarhic superior in termen de 5 zile lucratoare de la data comunicarii (art. 66 din O.M.A.I. nr. 400/2004). Decizia motivata potrivit art. 67 din O.M.A.I. nr. 400/2004 poate fi atacata pe calea contenciosului administrativ (art. 68 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004).
Calea contenciosului administrativ este deschisa doar in conditiile in care decizia de solutionare a contestatiei impotriva dispozitiei de sanctionare a fost atacata, in caz contrar, actiunea este inadmisibila. Prin Sentinta nr. 1985/1.07.2011 a Tribunalului Harghita, s-a admis exceptia lipsei plangerii prealabile, invocata de paratul I.P.J. Harghita si in consecinta, s-a respins actiunea formulata de reclamantul P.L. impotriva paratului I.P.J. Harghita, ca prematur introdusa.
In considerentele hotararii atacate s-au retinut urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr.306/96/2011 la data de 10.02.2011, reclamantul P.L. a chemat in judecata pe Inspectoratul de Politie Judetean Harghita in calitate de parat pentru contestarea sanctiunii disciplinare, prevazuta de art.17 lit. c din O.M.A.I. nr. 400/2004, respectiv amanarea promovarii in grad profesional sau functiei superioare pe o perioada de 1 an, sanctiunea fiind aplicata la data de 21.01.2011, in Consiliul de disciplina I.P.J. Harghita.
Apreciaza ca, in cursul efectuarii cercetarii prealabile nu au fost respectate prevederile art.28 alin.1, art. 29 alin.1 si 2, art. 32 alin.2 din O.M.A.I. nr. 400/2004, intimatul a refuzat administrarea intregului probatoriu solicitat si in consecinta i s-a aplicat sanctiunea disciplinara, prevazuta de art.17 lit. c din O.M.A.I. nr. 400/2004, respectiv amanarea promovarii in grad profesional sau functiei superioare pe o perioada de 1 an.
Prin intampinarea depusa la data de 31.005.2011, paratul Inspectoratul de Politie Judetean Harghita invoca exceptia lipsei procedurii prealabile iar in fond respingerea actiunii ca neintemeiata.
Cu privire la exceptia lipsei plangerii prealabile, paratul a aratat ca reclamantul nu a respectat dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar referitor la netemeinicia cercetarii prealabile invocate de reclamant, a aratat ca, potrivit prev. art. 44 din O.M.A.I. nr. 400/2004, Consiliul de Disciplina s-a pronuntat in acest sens, in incheiere precizandu-se ca "probele administrate sunt temeinice in stabilirea vinovatiei"; ca urmare, considera ca la dispunerea sanctiunii, au fost respectate prevederile legale care reglementeaza intreaga procedura a cercetarii disciplinare.
Instanta de fond a retinut ca reclamantul contesta sanctiunea disciplinara, prevazuta de art.17 lit. c din O.M.A.I. nr. 400/2004, respectiv amanarea promovarii in grad profesional sau functiei superioare pe o perioada de 1 an, aplicata la data de 21.01.2011, in Consiliul de disciplina din cadrul I.P.J. Harghita.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, reclamantul, respectiv persoana care s-a considerat vatamata intr-un drept al sau, ori intr-un interes legitim, inainte de a se adresa instantei de contencios competente, trebuia sa se adreseze autoritatii, respectiv emitentului dispozitiei de sanctionare sau autoritatii superioare, pentru revocarea actului de sanctionare.
Reclamantul nu a formulat plangere prealabila, prevazuta in mod imperativ de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, ci s-a adresat direct instantei cu actiune in contencios administrativ, eludand astfel dispozitiile imperative ale legii, care impun obligativitatea indeplinirii procedurii prealabile.
Indeplinirea procedurii plangerii prealabile este o conditie a insusi dreptului de exercitare a actiunii, pe calea contenciosului administrativ. In contextul in care reclamantul, anterior sesizarii instantei de contencios administrativ, nu a indeplinit procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptia invocata de paratul I.P.J. Harghita este intemeiata, urmand a fi admisa.
Impotriva acestei Sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul P.L., criticand hotararea atacata ca nelegala, sustinand in esenta, referitor la admiterea exceptiei, ca instanta, in mod eronat a retinut ca necunoasterea legii nu poate fi invocata pentru a justifica nerespectarea ei, facand abstractie de dispozitiile imperative ale art. 62 din O.M.A.I. nr. 400/2004, culpa organului emitent de a nu preciza modalitatea de contestare a actului atacat, constituind temeiul obiectiv ce fundamenteaza exceptia admisa.
Conform dispozitiilor art. 62 lit. f din O.M.A.I. nr. 400/2004, decizia trebuia sa cuprinda indicarea instantei sau a organului la care se ataca. In ciuda acestui fapt, actul atacat precizeaza o solutie alternativa de contestare, in sensul ca salariatul se poate adresa fie la I.P.J., fie la instanta de contencios administrativ.
In prezenta cauza, recurentul sustine ca nu a avut acces la o instanta care sa statueze asupra legalitatii deciziei contestate nefiind asigurat efectiv accesul la justitie, avand in vedere ca actiunea a fost respinsa pe considerente procedurale.
Prin omisiunea indicarii exprese a organului competente la care se ataca actul, s-a adus recurentului o vatamare a drepturilor procesuale, sanctionata cu nulitatea deciziei emise.
Instanta de fond, in mod eronat a admis exceptia invocata, in ciuda faptului ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, in sensul constatarii nulitatii deciziei pentru omisiunea indicarii exprese a organului de contestare a acesteia, dandu-se astfel curs motivului de casare invocat.
In alta ordine de idei, sentinta este nelegala si datorita faptului ca actul normativ care a stat la baza emiterii deciziei, nu este in vigoare, termenul si procedura reglementate prin acesta neputand fi avute in vedere de instanta.
Conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, in vederea intrarii lor in vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Sub acest aspect, instanta a retinut ca O.M.A.I. nr. 400/2004 este un ordin emis de un conducator al organelor administratiei publice centrale de specialitate, respectiv de Ministrul Administratiei si Internelor.
Absenta publicarii acestui ordin in Monitorul Oficial conduce la consecinta lipsirii lui de efecte juridice pana in momentul publicarii in Monitorul Oficial.
In consecinta, intrucat legea dispune numai pentru viitor, nu se poate retine ca O.M.A.I. nr. 400/2004, este aplicabil unor situatii juridice nascute anterior intrarii lor in vigoare.
Pentru aceleasi considerente, in prezenta cauza intreaga procedura de sanctionare a recurentului este viciata, iar actele administrative emise sunt nule de drept, nefiind aplicabila nici procedura prealabila prevazuta de actul normativ mentionat.
Privitor la aplicabilitatea O.M.A.I. nr. 400/2004, Directia informare si relatii publice a comunicat adresa nr. 414303/2010 in baza Legii privind liberul acces la informatii, unei terte persoane prin intermediul careia se precizeaza ca Ordinul nr. 400/2004 nu avea caracter de act normativ clasificat si a fost abrogat in data de 30.07.2008 prin Ordinul MIRA nr. 560/30.07.2008.
In consecinta, norma invocata fiind abrogata, instanta nu putea respinge actiunea ca prematur introdusa in baza prevederilor acesteia.
Prin intampinare, intimatul-parat I.P.J. Harghita a solicitat respingerea recursului, sustinand ca, hotararea atacata este la adapost de critici, intrucat in mod just a fost admisa exceptia lipsei procedurii prealabile, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, si de asemenea ca actul de sanctionare cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 62 din O.M.A.I. nr. 400/2004.
Privitor la exceptia de nelegalitate a O.M.A.I. nr. 400/2004 invocata ca si motiv de recurs, apreciaza ca aceasta este nefondata intrucat ordinul atacat este un act administrativ cu caracter normativ, care, potrivit art. 27 alin. 3 din HG nr. 555/2001 nu este supus regimului general de publicare in Monitorul Oficial. Potrivit art. 26 alin. 3 din Regulamentul privind masurile metodologice organizatorice, termene si circulatia proiectelor de acte normative in cadrul ministerului, aprobat prin O.M.A.I. nr. 533/2003, actele normative interne, nesecrete, nebrosate se multiplica si se difuzeaza unitatilor din subordine, de catre comandamentele de arma, inspectoratele si directiile generale, directiile aparatului central. In acest sens, se constata ca nepublicarea ordinului atacat in Monitorul Oficial, se datoreaza domeniului sau de reglementare limitat, aplicabil doar unei categorii profesionale si anume personalul din minister.
Examinand hotararea atacata prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constat urmatoarele:
Reclamantul a solicitat, prin actiunea introductiva, anularea sanctiunii disciplinare aplicata acestuia (respectiv amanarea promovarii in gradul profesional urmator, pe o perioada de un an), prin Incheierea nr. 106787/21.01.2011 a Consiliului de Disciplina din cadrul I.P.J. Harghita. Din modul de formulare a contestatiei, este cert ca reclamantul a inteles sa atace doar aceasta incheiere, pe care a apreciat-o ca nelegala, intrucat cuprindea o sanctiune care viza carierea acestuia.
Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62 din O.M.A.I. nr. 400/2004, este de observat ca, sanctiunea se aplica prin Decizia Sefului institutiei, respectiv I.P.J. Harghita - Politia Municipiului Miercurea Ciuc, dupa cum a fost cazul si in speta dedusa judecatii, prin emiterea Dispozitiei Sefului Politiei nr. 300.416/26.01.2011 (fila 43 dosar de fond).
Potrivit dispozitiilor art. 66 din O.M.A.I. nr. 400/2004, contestarea acestei decizii urma sa fie facuta la seful ierarhic superior, in termen de 5 zile lucratoare, de la data comunicarii acesteia.
Decizia motivata, potrivit dispozitiilor art. 67 din O.M.A.I. nr. 400/2004, putea fi atacata, pe calea contenciosului administrativ, la instanta judecatoreasca competenta, aceasta cale de atac fiind conferita prin dispozitiile art. 68 din acelasi act normativ.
De altfel, aceasta cale de atac, respectiv accesul la justitie, este conferit si de dispozitiile art. 61 alin. 1 si 3 din Legea nr. 360/2002, potrivit carora "politistul poate contesta sanctiunea disciplinara aplicata, in termen de 15 zile de la luarea la cunostinta, sefului ierarhic superior celui care a aplicat sanctiunea", respectiv "politistul nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului ori a dispozitiei de sanctionare".
In aceste conditii, este de observat ca reclamantul nu a atacat Dispozitia nr. 300.416/26.01.2011 prin care acesta a fost sanctionat, ci doar Incheierea prin care s-a propus sanctionarea acestuia, respectiv nr. 106.787/21.01.2011. In raport de dispozitiile legale precitate, calea contenciosului administrativ i-ar fi fost deschisa reclamantului, doar in conditiile in care ar fi atacat decizia prin care s-ar fi solutionat contestatia formulata de acesta, impotriva dispozitiei de sanctionare.
Raportand aceste dispozitii la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, este de observat ca reclamantul nu a uzat in cauza de procedura prealabila, respectiv asa numitul recurs administrativ (reprezentat de contestatia formulata impotriva dispozitiei de sanctionare), ceea ce atrage inadmisibilitatea actiunii.
Aceasta intrucat, procedura prealabila este reglementata ca o conditie de exercitate a dreptului la actiune, a carei neindeplinire este sanctionata cu respingerea actiunii ca inadmisibila, potrivit art. 109 alin. 2 Cod procedura civila.
Asa fiind, instanta de recurs, chiar admitand recursul, nu ar putea proceda la solutionarea litigiului, pe exceptia inadmisibilitatii, intrucat s-ar ajunge la pronuntarea unei hotarari nelegale, pentru ca s-ar rapi partilor un grad de jurisdictie, ceea ce ar reprezenta o incalcare a principiului dublului grad jurisdictional.
In aceste conditii, intrucat hotararea atacata a fost data cu aplicarea gresita a legii, fiind realizat motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, solutia care se impune este asadar admiterea recursului, potrivit art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila, si casarea hotararii atacate, cu trimiterea cauzei spre judecarea, in continuare, primei instante, Tribunalul Harghita, urmand ca solutia care va fi pronuntata, sa aiba in vedere considerentele de mai sus.
Si nu in ultimul rand, instanta de recurs apreciaza ca nu se impune pronuntarea instantei de control judiciar, cu privire la aspectele ce vizeaza nelegalitatea Ordinului MAI nr. 400/2004, ca urmare a nepublicarii acestuia in Monitorul Oficial, pentru doua motive: in primul rand, calea de atac la instanta de judecata, este conferita de dispozitiile art. 61 alin. 3 din Legea nr. 360/2002, act normativ cu forta superioara O.M.A.I. nr. 400/2004, si in al doilea rand, neindeplinirea procedurii prealabile constituie un veritabil fine de neprimire, care conduce la inadmisibilitatea cercetarii oricaror alte exceptii de procedura sau fond, precum si a aspectelor ce vizeaza fondul cauzei.