Desfacere disciplinara a contractului de munca. Procedura de efectuare a cercetarii disciplinare prealabile. Cerinte.
Codul muncii, art. 267 alin. 1 si 2
Potrivit dispozitiilor art. 267 alin. 1 din Codul muncii, nicio sanctiune - cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, iar neindeplinirea acestei cerinte este sanctionata de textul de lege mentionat cu nulitatea absoluta.
De asemenea, cu referire la procedura de efectuare a cercetarii disciplinare prealabile, textul alineatului 2 al aceluiasi articol impune cerinta convocarii in scris a salariatului, cu precizarea obiectului, a datei, orei si locului intrevederii.
Este adevarat ca norma legala evocata nu pretinde preluarea sub semnatura a convocarii, insa angajatorul are obligatia de a face dovada comunicarii respectivei convocari cu salariatul.
Afisarea acesteia la avizierul institutiei nu este de natura a suplini cerinta impusa de art. 267 alin. 2 din Codul muncii, deoarece nu confera garantia luarii la cunostinta de catre salariat, mai ales in situatii precum cazul din speta, cand obiectul cercetarii disciplinare il constituie absentele nemotivate de la locul de munca.
De asemenea, nici invocarea imprejurarii ca reclamantul nu s-ar fi aflat la adresa de resedinta, nu o exonereaza pe parata de obligatia respectarii cerintei impuse prin dispozitiile art. 267 alin. 2 din Codul muncii, cu atat mai mult cu cat din probele administrate in cauza rezulta ca acesta avea cunostinta despre actualul domiciliu al reclamantului. Prin Sentinta civila nr. 1665/18 octombrie 2010, Tribunalul Mures a admis in parte actiunea formulata de reclamantul S.M., in contradictoriu cu paratul T.L. "E.T." Craiova si, drept consecinta:
- a anulat decizia nr. 248/14 mai 2010 emisa de parat;
- a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei nr. 248/14 mai 2010, cu consecinta reintegrarii reclamantului in postul detinut anterior;
- a obligat paratul la plata in favoarea reclamantului a tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsit acesta, incepand cu data de 1.06.2010 si pana la data efectivei reintegrari in post a reclamantului, drepturi salariale la care se va adauga dobanda legala, calculata incepand cu data de 14 iunie 2010si pana la plata efectiva a debitului;
- a respins restul pretentiilor reclamantului;
- a obligat paratul la plata in favoarea reclamantului a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca decizia nr. 248/14.05.2010, prin care paratul a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, este lovita de nulitate absoluta pentru neindeplinirea cerintei prevazute de art. 267 alin. 1 din Codul muncii, in sensul ca reclamantul nu a fost convocat in scris, cu respectarea exigentelor impuse de art. 267 alin. 2 din acelasi act normativ, in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile.
Prin urmare, constatand existenta cazului de nulitate mentionat, tribunalul a apreciat ca nefiind utila examinarea celorlalte motive invocate de reclamant in sustinerea actiunii, astfel ca a dispus anularea deciziei contestate, reintegrarea in functie si plata drepturilor salariale, impreuna cu dobanda legala calculata de la data introducerii actiunii, conform prevederilor art. 1088 Cod civil.
In schimb, s-a apreciat ca nu este intemeiata cererea privind reactualizarea drepturilor salariale, pe langa dobanda legala, deoarece s-ar produce o dubla reparatie si s-ar ajunge la imbogatirea fara justa cauza a reclamantului, astfel ca aceste pretentii au fost respinse.
Impotriva hotararii anterior descrise a declarat recurs paratul, solicitand, prin invocarea prevederilor art. 299-316 Cod procedura civila, modificarea acesteia si respingerea integrala a actiunii.
Prin intermediul memoriului cuprinzand detalierea motivelor de recurs, paratul a sustinut ca a respectat procedura prevazuta de art. 267 din Codul muncii, in sensul ca a afisat la avizierul institutiei convocarea reclamantului in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, deoarece acesta nu se afla la adresa de resedinta din municipiul Craiova, care este aceeasi cu a teatrului al carui angajat este.
S-a mai sustinut ca dispozitiile art. 267 alin. 2 din Codul muncii nu pretind imperativ o semnatura de primire a convocarii, situatie in care afisarea acesteia la avizierul institutiei respecta cerinta prevazuta de textul de lege mentionat, mai ales ca, potrivit art. 18 alin. 1 lit. b) din Regulamentul de organizare si functionare a teatrului, "personalului artistic ii revine obligatia de a lua la cunostinta zilnic de anunturile afisate la avizier pana la ora 12 in cursul saptamanii".
In fine, paratul a mai aratat ca reclamantul a luat cunostinta de aceasta convocare prin insusi faptul ca pana la data prevazuta in cuprinsul acesteia - 10.05.2010, s-a prezentat la sediul institutiei pentru a depune adeverinta medicala, aceasta fiind singura aparare pe care o avea pentru a-si justifica absentele nemotivate dupa data de 23.04.2010.
Prin intampinarea formulata in cauza, reclamantul a solicitat respingerea recursului si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate, sustinand legalitatea hotararii atacate.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constat ca acesta este nefondat, astfel ca a fost respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 267 alin. 1 din Codul muncii, nicio sanctiune - cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, iar neindeplinirea acestei cerinte este sanctionata de textul de lege mentionat cu nulitatea absoluta.
De asemenea, cu referire la procedura de efectuare a cercetarii disciplinare prealabile, textul alineatului 2 al aceluiasi articol impune cerinta convocarii in scris a salariatului, cu precizarea obiectului, a datei, orei si locului intrevederii.
Este adevarat ca norma legala evocata nu pretinde preluarea sub semnatura a convocarii - astfel cum sustine paratul recurent, insa acesta avea obligatia de a face dovada comunicarii respectivei convocari cu reclamantul, ceea ce nu s-a intamplat, contrar prevederilor art. 287 din Codul muncii. Afisarea acesteia la avizierul institutiei nu este de natura a suplini cerinta impusa de art. 267 alin. 2 din Codul muncii, deoarece nu confera garantia luarii la cunostinta de catre salariat, mai ales in situatii precum cazul din speta, cand obiectul cercetarii disciplinare il constituie absentele nemotivate de la locul de munca.
De asemenea, nici invocarea imprejurarii ca reclamantul nu s-ar fi aflat la adresa de resedinta din municipiul Craiova - care coincide cu cea a institutiei parate, nu o exonereaza pe aceasta de obligatia respectarii cerintei impuse prin dispozitiile art. 267 alin. 2 din Codul muncii, deoarece - astfel cum rezulta din adeverintele eliberate la data de 27.10.2008, respectiv 25.03.2009, avea cunostinta despre actualul domiciliu al reclamantului, situat in comuna Sangeorgiu de Mures ( fila 89 dos. fond).
Pe de alta parte, Curtea a observat si faptul ca anuntul afisat la avizier si apreciat de catre parat ca fiind "convocare" in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile a reclamantului, nu cuprinde elementele prevazute de art. 267 alin. 2 din Codul muncii, respectiv obiectul, data, ora si locul intrevederii, solicitandu-i-se doar ca pana la data de 10 mai 2010 sa prezinte justificarea pentru absentele nemotivate din perioada 23 - 30 aprilie 2010, in caz contrar urmand a se proceda la desfacerea disciplinara a contractului de munca. Prin urmare, este lipsita de relevanta si invocarea imprejurarii ca reclamantul a avut cunostinta de asa-zisa "convocare", intrucat s-a prezentat la data mentionata si a depus adeverinta medicala solicitata.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, Curtea a constat ca prima instanta a retinut in mod corect faptul ca angajatorul-parat este culpabil de neefectuarea cercetarii disciplinare prealabile, pretinse de art. 267 alin. 1 din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul declarat de acesta, neidentificand in cauza niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 Cod procedura civila.
De asemenea, in aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedura civila, paratul-recurent a fost obligat la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate reclamantului (onorariu avocatial - fila 12 dos. recurs).