Obligatie de a face. Controlul instantei de recurs are in vedere numai verificarea legalitatii deciziei din apel
- Codul de procedura civila, art. 274, art. 304 pct. 9
Argumentele recurentului referitoare la faptul ca prin obligarea sa la deblocarea segmentului de drum public, prin demolarea portii construite si eliberarea drumului, conform expertizei, i s-ar incalca dreptul de proprietate, sunt nefondate intrucat, astfel cum s-a constatat prin expertiza efectuata, in urma masuratorilor, a rezultat ca reclamantul desi are in proprietate conform titlului o suprafata de 375 m.p., acesta detine o suprafata mult mai mare, respectiv de de 721 m.p.
Pe de alta parte, s-au inlaturat criticile recurentelor reclamante referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecata in apel, constand in onorariu avocatial, avand in vedere ca dovada efectuarii acestor cheltuieli cu chitantele aferente s-a depus la dosarul cauzei dupa inchiderea dezbaterilor in fata instantei de apel. Astfel, acest aspect nu poate conduce la schimbarea solutiei pronuntata in raport de aceasta cerere accesorie, intrucat controlul instantei de recurs are in vedere numai verificarea legalitatii deciziei din apel, pe baza probelor administrate.
Prin Decizia civila nr. 123 din 23.11.2011 a Tribunalului Harghita, pronuntata in dosarul nr. 901/326/2009 s-a admis apelul formulat de apelantul T.S. prin mostenitori T.M. si T.C.E., impotriva Sentintei civile nr. 274 din data de 17 februarie 2011, pronuntata de Judecatoria Toplita, s-a schimbat in parte hotararea atacata, in sensul ca s-a admis actiunea reclamantului T.S. prin mostenitori T.M. si T.C.E. impotriva paratului R.D. si in consecinta, paratul a fost obligat sa deblocheze segmentul de drum public, cale de acces ce reprezinta o portiune din strada Manastirii, prin demolarea portii construite si eliberarea drumului pana la punctele 38, 39, conform Anexei 1 din expertiza intocmita de ing. S.G., expert tehnic judiciar.
De asemenea, intimatul a fost obligat la plata sumei de 9,65 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in apel pe seama apelatului, prin mostenitori.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca, in raport de identificarea imobilelor de catre expert si identificarea necontestata a locului situarii strazii Manastirii, prima instanta in mod eronat a retinut ca paratul intimat nu se invecineaza cu aceasta strada. Eroarea in ceea ce priveste identificarea vecinatatilor in titlul de proprietate a rezultat si din imprejurarea ca, in acest act la sud figureaza o persoana - T.J. - despre care reclamantii apelanti au sustinut ca nici nu exista, iar contrariul nu a fost dovedit de intimat.
De asemenea, s-a retinut si faptul ca fisa de punere in posesie emisa pe numele paratului intimat, nu poarta semnaturile vecinilor si nu are anexata nici schita aferenta, vizata de O.C.O.T Harghita.
In privinta cheltuielilor de judecata, instanta a constatat ca hotararea a fost pronuntata in apel la data de 23 noiembrie 2011, iar apelantii au depus dovada onorariului - in cuantum de 1.000 lei, conform stampilei de la arhiva instantei, cu mult dupa aceasta data, respectiv la 2 decembrie 2011.
In consecinta, intimatul a fost obligat numai la plata sumei de 9,65 lei, cheltuieli de judecata in apel, constand din taxa de timbru si timbru judiciar.
Impotriva acestei decizii reclamantii T.M. si T.C.E. au formulat recurs, solicitand modificarea in parte a acesteia, in sensul obligarii intimatului R.D. la plata cheltuielilor de judecata efectuate atat in fata primei instante cat si in apel.
In motivarea recursului, recurentii au aratat ca in mod gresit instanta de apel nu a obligat intimatul la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, cu toate ca a cazut in pretentii.
In drept, recurentii au invocat prevederile art. 274, art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Impotriva aceleiasi hotarari a formulat recurs si paratul R.D., solicitand modificarea deciziei atacate si respingerea apelului promovat de reclamanti.
In motivarea recursului, paratul recurent a aratat ca hotararea este gresita, intrucat s-a retinut in mod gresit ca ar fi blocat un drum public, iar concluziile expertizei sunt eronate din perspectiva faptului ca schita efectuata nu are la baza schita originala de punere in posesie si nu s-a tinut seama de titlul de proprietate emis in anul 2002.
Recurentul a mai aratat ca a respectat vecinatatile stabilite prin titlul de proprietate si nu a ocupat abuziv nici un drum public, mai ales ca suprafata care se afla in proprietatea sa nu se invecineaza cu str. Manastirii.
Reclamantele recurente T.C.E. si T.M. au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului paratului ca nefondat aratand ca prin modificarea vecinatatilor mentionate in titlul de proprietate al paratului nu se aduce atingere dreptului de proprietate al acestuia.
In dovedire, la dosarul cauzei s-au depus urmatoarele inscrisuri: Sentinta civila nr. 245 din 7 februarie 2012, pronuntata de Judecatoria Toplita in dosarul nr. 1820/326/2011, raport de expertiza tehnica judiciara intocmit de expertul S.G. in dosarul nr. 901/326/2009 al Judecatoriei Toplita.
Examinand decizia atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constat urmatoarele:
Recurentului parat i s-a eliberat in anul 2002 un titlu de proprietate pentru suprafata de 375 m.p., insa potrivit expertizei tehnice de specialitate efectuata in cauza, acesta ocupa o suprafata de 721 m.p., cu 376 m.p. mai mult decat este mentionat in titlul de proprietate.
Conform concluziilor raportului de expertiza, suprafata de 165 m.p. din cei ocupati in plus de parat reprezinta o portiune din str. Manastirii, care este cuprinsa in lista de inventar a domeniului public prin H.G. nr. 1351/2001 anexa nr. 9 pozitia nr. 42, iar prin inchiderea acestui drum s-a blocat accesul reclamantilor catre proprietatile pe care le detin.
Argumentele recurentului in sensul ca proprietatea sa nu se invecineaza cu str. Manastirii, urmeaza a fi inlaturate, intrucat desi in cuprinsul titlului de proprietate str. Manastirii nu este mentionata printre vecinatatile terenului paratului, prin raportul de expertiza s-a constatat contrariul.
Nu pot fi primite nici argumentele recurentului in sensul ca expertiza este eronata fata de imprejurarea ca nu a avut la baza schita originala de punere in posesie, intrucat fisa de punere in posesie depusa la dosar nu poarta semnaturile vecinilor si nici nu are anexata schita vizata de O.C.O.T. Harghita.
Pe de alta parte, concluziile raportului de expertiza tehnica de specialitate efectuat in cauza contrazic sustinerile recurentului parat, iar dovada contrara se putea face cu o proba de valoare stiintifica egala.
Curtea a inlaturatsi argumentele recurentului referitoare la faptul ca prin obligarea sa la deblocarea segmentului de drum public, prin demolarea portii construite si eliberarea drumului, conform expertizei, i s-ar incalca dreptul de proprietate, intrucat astfel cum s-a constatat prin expertiza efectuata, in urma masuratorilor, a rezultat ca reclamantul desi are in proprietate conform titlului o suprafata de 375 m.p., acesta detine o suprafata mult mai mare, respectiv de de 721 m.p.
Din aceasta perspectiva, Curtea a constat ca decizia atacata este legala si temeinica, urmand a respinge recursul paratului R.D. ca nefondat.
In privinta recursului declarat de reclamantele T.C.E. si T.M., Curtea a constat ca desi Tribunalul le-a admis apelul, a schimbat hotararea atacata si a admis actiunea reclamantului, prin mostenitori nu a obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata efectuate in prima instanta, desi acesta a cazut in pretentii, fiind indeplinite conditiile reglementate de art. 274 din Cod procedura civila.
Astfel, in fata primei instante reclamantii au avansat cheltuieli de judecata in cuantum total de 2297 lei, reprezentand 0,3 lei timbru judiciar, 19 lei taxa judiciara de timbru, conform chitantei nr. 507-156-0001 din 05.06.2009, 802,40 lei onorariu expert, conform chitantei nr. 1983347/1, 725,17 lei onorariu expert, conform chitantei nr. 2103978/1, 1500 lei onorariu avocatial, conform chitantelor nr. 37/2009 si nr. 36/2009.
In consecinta, Curtea a apreciat ca Tribunalul a facut o aplicare gresita a dispozitiilor art. 274 din Cod procedura civila, in contextul in care, desi paratul a cazut in pretentii, nu l-a obligat la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanti. Fiind incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, va admite recursul reclamantelor si va modifica in parte decizia atacata, in sensul obligarii paratului R.D. sa plateasca reclamantelor suma de 2297 lei, reprezentand cheltuieli de judecata aferente judecarii cauzei in prima instanta.
Pe de alta parte, a inlaturat criticile recurentelor reclamante referitoare neacordarea cheltuielilor de judecata in apel, constand in onorariu avocatial, avand in vedere ca dovada efectuarii acestor cheltuieli cu chitantele aferente s-a depus la dosarul cauzei dupa inchiderea dezbaterilor in fata instantei de apel. Acest aspect nu poate conduce la schimbarea solutiei pronuntata in raport de aceasta cerere accesorie, intrucat controlul instantei de recurs are in vedere numai verificarea legalitatii deciziei din apel, pe baza probelor administrate. Din aceasta perspectiva instanta constata ca decizia atacata este legala si temeinica, apelantele avand obligatia de a depune dovada cheltuielilor efectuate cu judecarea apelului inainte de inchiderea dezbaterilor in apel.