Concedierea salariatului pe durata incapacitatii temporare de munca. Incalcarea dispozitiilor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii
Potrivit dispozitiilor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii, concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii, fara a se face vreo distinctie in privinta motivelor care au determinat luarea respectivei masuri.
Avand in vedere ca la data emiterii deciziei contestate in prezenta cauza, reclamantul se afla tocmai intr-o atare situatie, dovedita prin certificatul de concediu medical depus la dosar, este evident ca masura concedierii reclamantului a fost luata cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii, neavand relevanta faptul ca acesta indeplinea conditiile de pensionare pentru munca depusa si limita de varsta, de natura a atrage incidenta prevederilor art. 61 lit. e din Codul muncii si nici imprejurarea ca, potrivit actului aditional incheiat, ultimul contract de munca a expirat anterior emiterii deciziei contestate, sub acest ultim aspect parata recunoscand in mod implicit subzistenta ulterioara a raporturilor de munca prin aceea ca i-a achitat in continuare drepturile salariale si indemnizatia de concediu medical.
Prin sentinta civila nr. 652 din 31 martie 2011, Tribunalul Mures a respins actiunea civila formulata de reclamantul B.S., impotriva paratei Directia Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor Mures.
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut ca Decizia nr. 18/17 febr. 2010 - prin care parata a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, incepand cu data de 27 februarie 2010, a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 61 lit. e) din Codul muncii, intrucat reclamantul indeplineste conditiile de pensionare pentru munca depusa si limita de varsta, situatie in care in mod corect nu i s-a platit indemnizatia de concediu medical pentru perioada 01.03.2010 - 11.03.2010.
Reclamantul a declarat recurs impotriva acestei hotarari, solicitand - prin invocarea motivelor de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, modificarea integrala a sentintei atacate, cu consecinta admiterii actiunii formulate, in sensul anularii deciziei de concediere, reintegrarii in postul detinut anterior si obligarii paratei la plata drepturilor salariale cuvenite.
In motivarea recursului s-a aratat ca, desi ultimul contract de munca a fost incheiat pe perioada determinata, acesta s-a intervertit prin acordul tacit al partilor intr-un contract pe durata nedeterminata si ca decizia de concediere a fost nelegal emisa, intrucat reclamantul se afla in concediu medical, situatie in care aceasta este lovita de nulitate chiar si in ipoteza in care ar fi incidente prevederile art. 61 lit. e) din Codul muncii.
Parata nu a depus intampinare, insa prin concluziile orale formulate prin aparatorul ales, a solicitat respingerea recursului, sustinand ca raporturile de munca ale reclamantului au incetat de drept la indeplinirea conditiilor de pensionare.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constat ca acesta este intemeiat, astfel ca urmeaza a fi admis pentru considerentele prezentate in continuare:
Potrivit dispozitiilor art. 60 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii, fara a se face vreo distinctie in privinta motivelor care au determinat luarea respectivei masuri.
Or, la data emiterii deciziei contestate in prezenta cauza, reclamantul se afla tocmai intr-o atare situatie - dovedita prin certificatul de concediu medical seria CCMAC nr. 2066022, eliberat pentru perioada 11.02.2010 - 28.02.2010.
Din aceasta perspectiva, este evident ca masura concedierii reclamantului a fost luata cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 60 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, neavand relevanta faptul ca acesta indeplinea conditiile de pensionare pentru munca depusa si limita de varsta - de natura a atrage incidenta prevederilor art. 61 lit. e) din Codul muncii si nici imprejurarea ca, potrivit actului aditional incheiat la data de 31 dec. 2008, ultimul contract de munca a expirat la data de 1 ian. 2009, sub acest ultim aspect parata recunoscand in mod implicit subzistenta ulterioara a raporturilor de munca prin aceea ca i-a achitat in continuare drepturile salariale si indemnizatia de concediu medical, inclusiv pentru luna februarie 2010.
Pe de alta parte, calitatea de angajat a reclamantului la momentul emiterii deciziei de concediere rezulta si din mentiunile efectuate in carnetul de munca al acestuia, in conformitate cu care nu a avut nici o intrerupere de activitate in intervalul 01.01.2002 - 27.02.2010, precum si din cuprinsul adresei nr. 752/08.02.2010, prin care parata il invita pe reclamant sa se prezinte la sediul sau, in vederea preluarii respectivei decizii, precizand totodata, ca raporturile sale de munca au incetat la data de 31 ian. 2010.
Cum potrivit dispozitiilor art. 76 din Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta, Curtea constata ca in cauza se regaseste motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila, a admis recursul examinat si a modificat integral hotararea primei instante, in sensul admiterii actiunii formulate de reclamant.
Prin urmare, avand in vedere prevederile anterior evocate ale Codului muncii, precum si dispozitiile art. 78 alin. 1 si 2 din acelasi act normativ, s-a dispus anularea deciziei de concediere nelegal emise, reintegrarea reclamantului in functia avuta anterior si obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite.
In ceea ce priveste apararea invocata de catre parata prin intampinarea depusa la dosarul primei instante - in sensul ca certificatul de concediu medical la care s-a facut referire mai devreme nu ar fi fost emis in conditii legale, Curtea a observat faptul ca sub acest aspect nu au fost indicate dispozitiile legale pretins incalcate, sustinandu-se doar ca afectiunea reclamantului avea caracter cronic, astfel ca emiterea unui certificat medical era superflua si ca in ultima perioada acesta s-a aflat in mod frecvent in concediu medical, insa nu pentru aceeasi afectiune.
Or, in contextul formularii unor critici de nelegalitate atat de sumare si de incerte, Curtea constata ca nu are motive sa puna la indoiala veridicitatea actului medical prezentat de catre reclamant, acesta prezentand aparenta legalitatii pana la o eventuala inscriere in fals, cu atat mai mult cu cat, astfel cum s-a sustinut la termenul de judecata din 29 martie 2011, parata i-a si achitat indemnizatia aferenta, ceea ce presupune trecerea certificatului medical prin filtrul controlului financiar - contabil, infirmand astfel, existenta unor presupuse vicii de legalitate.
De asemenea, nu poate fi primita nici sustinerea conform careia contractul individual de munca al reclamantului ar fi incetat de drept la data indeplinirii de catre acesta a conditiilor de pensionare pentru munca depusa si limita de varsta, o atare imprejurare constituind, potrivit dispozitiilor art. 61 lit. e) din Codul muncii, unul dintre cazurile de concediere pentru motive care tin de persoana salariatului (sens in care parata a si procedat, de altfel).
In schimb, cazurile de incetare de drept a contractului individual de munca sunt reglementate de art. 56 din Codul muncii, printre acestea regasindu-se intr-adevar si situatia pensionarii, insa in sensul in care contractul individual de munca inceteaza de drept la data comunicarii deciziei de pensionare - art. 56 lit. d), iar nu la data indeplinirii conditiilor de pensionare, cum in mod eronat sustine parata.
Pentru motivele aratate, Curtea a admis recursul dedus judecatii, conform celor expuse anterior in cuprinsul considerentelor prezentei decizii.