Litigiu de munca. Despagubiri solicitate de magistrati egale cu cuantumul sporului de vechime. Prescriptia dreptului la actiune.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la actiune se prescrie daca nu este exercitat in termenul legal de 3 ani, prevazut de art. 3 al aceluiasi decret, termen care incepe sa curga la data nasterii dreptului la actiune .
Intrucat sporul de vechime solicitat de reclamanti trebuia sa fie acordat odata cu indemnizatia lunara, iar actiunea a fost introdusa la data de 12 aprilie 2007, dreptul material la actiune era prescris pentru drepturile solicitate , aferente perioadei anterioare lunii aprilie 2004.
Prin sentinta civila nr. 942 din 21 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Mures a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor si a Directiei Generale a Finantelor Publice Mures precum si exceptia prescriptiei dreptului material al actiunii si, pe cale de consecinta a fost admisa actiunea civila avand ca obiect un conflict de drepturi formulata de reclamantii in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Targu Mures, Tribunalul Mures, Ministerul Economiei si Finantelor si Directia Generala a Finantelor Publice Mures, cu citarea obligatorie a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, au fost obligati, in solidar, paratii la plata in favoarea fiecarui reclamant a unei despagubiri egale cu cuantumul sporului de vechime cuvenit fiecarui reclamant pentru perioada 01.01.2001 - 12.03.2007, despagubiri ce vor fi actualizate in functie de rata inflatiei pana la data executarii efective a hotararii, a obligat parata Curtea de Apel Targu Mures sa faca mentiunile corespunzatoare drepturilor de natura salariala si a obligat paratul Ministerul Economiei si Finantelor sa aloce fondurile necesare drepturilor de natura salariala.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat recurs Ministerul Justitiei si Ministerul Economiei si Finantelor (fostul Minister al Finantelor Publice) prin Directia Generala a Finantelor Publice Mures.
Ministerul Justitiei a invocat ca temei al recursului dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila sustinand ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea dispozitiilor legale sub doua aspecte.
In primul rand, hotararea atacata este nelegala pentru ca, instanta de fond a admis actiunea si a dispus acordarea de despagubiri pentru drepturi ce s-au nascut incepand cu data de 01.01.2001, desi dreptul material la actiune era prescris la momentul depunerii actiunii pentru perioada anterioara lunii aprilie 2004. In sustinerea acestor argumente, recurentul a invocat dispozitiile art. 1, 3 si 7 din Decretul nr.167/1958, precum si dispozitiile art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
In al doilea rand, odata cu adoptarea Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 magistratii nu mai puteau beneficia de sporul de vechime in absenta unui text de lege care sa le confere acest drept iar, in ceea ce priveste intemeierea actiunii reclamantilor pe ideea existentei unei discriminari, recurenta a amintit ca potrivit art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000 exercitarea drepturilor enuntate in acest articol priveste persoanele aflate in situatii comparabile ori, in conformitate cu practica Curtii Constitutionale (Decizia nr. 239 si 362) instituirea unor reglementari juridice diferite in privinta drepturilor si obligatiilor unor categorii de cetateni care se afla in situatii diferite nu este discriminatorie.
Directia Generala a Finantelor Publice Mures in nume propriu si in calitate de reprezentanta a Ministerului Economiei si Finantelor a solicitat modificarea sentintei atacate si, in consecinta respingerea cererii de chemare in judecata a celor doi parati, ca inadmisibila.
In esenta, paratii recurenti critica hotararea data de Tribunalul Mures sustinand ca intre ei si reclamanti nu exista raporturi juridice de munca si, deci nu poate exista o obligatie a paratilor recurenti de plata a unor drepturi salariale. De asemenea, nu s-a facut dovada vreunei culpe a paratilor recurenti cu privire la neacordarea de catre ordonatorul principal de credite, in speta Ministerul Justitiei, a drepturilor banesti pe care le pretind reclamantii.
In fine, paratii recurenti au sustinut ca legile bugetare anuale nu pot constitui izvor al solidaritatii dintre parati, cu atat mai putin Ministerul Economiei si Finantelor nu este un garant legal, asa cum in mod eronat retine instanta de fond.
Verificand hotararea atacata, prin prisma motivelor invocate, Curtea retine ca recursul Ministerului Justitiei este intemeiat avand in vedere urmatoarele considerente:
I. Reclamantii au solicitat acordarea sporului de vechime incepand cu data de 01.01.2001 si pana la zi, apoi si pentru viitor. Prima instanta a admis cererea reclamantilor stabilind in sarcina paratilor obligatia de a plati aceste sume de bani incepand cu data de 01.01.2001 si pana la data de 12.03.2007, data la care a intrat in vigoare Legea nr. 45/2007, prin care s-a acordat din nou acest spor.
In mod corect paratul recurent Ministerul Justitiei a sustinut ca pentru drepturile salariale anterioare lunii aprilie 2004, mai precis, 19 aprilie 2004, a intervenit prescriptia extinctiva.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la actiune se prescrie daca nu este exercitat in termenul legal de 3 ani, prevazut de art. 3 al aceluiasi decret.
Acest termen incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune, iar acest drept s-a nascut atunci cand drepturile salariale pretinse nu au mai fost acordate. Cum sporul de vechime trebuia sa fie acordat odata cu indemnizatia lunara, in conformitate cu art. 12 din acelasi decret, termenul prescriptiei extinctive s-a implinit pentru drepturile salariale solicitate pentru perioada anterioara datei de 19 aprilie 2004.
II. Asupra fondului cauzei, Curtea a constatat ca actiunea reclamantilor este intemeiata, argumentele juridice ale instantei de fond fiind corecte.
In plus, fata de aceste argumente, Curtea a constatat ca la data de 07.05.2007 in dosarul nr. 4/2007 Inalta Curte de Casatie si Justitie, in decizia nr. XXXVI, data in interesul legii si obligatorie pentru instantele de judecata pentru interpretarea dispozitiilor legale conform art. 329 Cod procedura civila, s-a stabilit ca dispozitiile art. 33 alin.1 din Legea nr. 50/1996 in raport cu prevederile art. 1 pct.32 din O.G. nr.83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 si art. 6 alin.1 din O.U.G. nr. 160/2000, se interpreteaza in sensul ca, magistratii beneficiaza si de sporul pentru vechime in munca in cuantumul prevazut de lege.
III. Directia Generala a Finantelor Publice Mures si Ministerul Economiei si Finantelor sustin ca, obligarea lor la plata acestor drepturi salariale este inadmisibila.
Cu toate acestea, Curtea a constatat ca potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, Ministerul Economiei si Finantelor coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar si anume pregatirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual.
Este adevarat ca, potrivit O.G. nr. 22/2002 executarea obligatilor de plata ale institutiilor publice in temeiul titlurilor executorii, se realizeaza de ordonatorii principali de credite bugetare, insa, aceste sume trebuie aprobate prin bugete, ori cu privire la aceasta activitate, Ministerul Economiei si Finantelor are in mod clar atributii.
Trebuie precizat faptul ca, instanta de fond a stabilit in sarcina Ministerului Economiei si Finantelor obligatia de a asigura fondurile necesare pentru plata acestor drepturi salariale.
Potrivit art. 6 alin.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului se instituie dreptul la un proces echitabil, care presupune printre altele, ca procesul sa se finalizeze printr-o punere in executare intr-o perioada rezonabila (a se vedea in acest sens Hotararea nr. 5/2005 a Curtii Europene a Drepturilor Omului, in cauza Sandor impotriva Romaniei) ori, chemarea in judecata a celor doi parati recurenti Ministerul Economiei si Finantelor si Directia Generala a Finantelor Publice Mures au drept scop asigurarea punerii in executare a drepturilor recunoscute reclamantilor in cel mai scurt timp.
Fata de cele retinute, Curtea a admis recursul formulat de Ministerul Justitiei conform art. 312 Cod procedura civila, a modificat hotararea atacata in sensul admiterii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune pentru drepturile salariale solicitate, anterioare datei de 12 aprilie 2004 si, pe cale de consecinta va admite in parte actiunea reclamantilor obligand paratii, in solidar, la plata drepturilor salariale pentru perioada 12.04.2004 - 12.03.2007, reprezentand echivalentul sporului de vechime.
Pe de alta parte, pentru considerentele mai sus aratate, Curtea a respins recursul formulat de catre Directia Generala a Finantelor Publice Mures, in numele Ministerului Economiei si Finantelor.