DREPT CIVIL. DESPAGUBIRI CIVILE. INDRITUIREA RECURENTILOR RECLAMANTI, IN CALITATEA LOR DE COPROPRIETARI, LIPSITI DE UN ATRIBUIT AL DREPTULUI LOR DE PROPRIETATE, DE A SOLICITA SI OBTINE FRUCTELE PENTRU PERIOADA DE DUPA RETROCEDAREA IMOBILULUI. Cu toate ca valoarea folosintei calculate conform chiriilor practicate pe piata era mai mare decat cea calculata conform H.G. nr. 1886/2006 care se refera la stabilirea chiriilor pentru imobilele ce fac obiectul art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, recurentii au inteles a solicita despagubirile conform acesteia, ceea ce vadeste buna-credinta a recurentilor reclamanti.
Dat fiind ca paratul a folosit in intregime imobilul, desi detinea doar o cota parte din acesta, cunoscand ca exista si alt coproprietar - recurentii reclamanti carora li s-a retrocedat dreptul de proprietate -, acestia din urma sunt indreptatiti a obtine folosul de tras, fructele cuvenite, calculate de expert pentru perioada de dupa retrocedare pana la 31.12.2010 si in continuare pana la predare conform partajului.
H.G. nr. 1886/2006
Art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 DECIZIA CIVILA NR. 3123/2012-R
din 12.07.2012 (dosar nr. 7205/296/2007)
Prin sentinta civila nr.3431/25.05.2011 pronuntata in dosar cu nr. de mai sus, Judecatoria S M a admise actiunea civila astfel cum a fost precizata, formulata de reclamantii B M, G L si G I, in contradictoriu cu paratii MUNICIPIUL S M prin PRIMAR si C DE C D Z S M si in consecinta, a obligat paratii sa achite reclamantilor suma de 183.565 RON reprezentand echivalentul lipsei de folosinta privind partea din imobilul constructie si teren folosit de catre parati, situat in mun.S M, str.C V, nr.2, incepand din data de 01.06.2006 pana la data de 31.12.2010, precum si in continuare, pana la predarea imobilului. Totodata, paratii au fost obligati sa achite reclamantilor suma de 2.200 RON cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca, potrivit CF nr.21766 colectiv Satu Mare si CF nr.21767 ind.S M, proprietari tabulari asupra imobilului de sub nr.top 6, caruia in natura ii corespunde apartament nr.1, situat in Satu Mare, str.C V, nr.2, sunt reclamantii asupra cotei de 4/6 parte din constructie si 1 parte din teren in baza sentintei civile nr.191/D/2005 pronuntata de Tribunalul S M in dosar nr.3723/2004, respectiv Statul Roman.
In urma inscrierii dreptului de proprietate in cartile funciare de mai sus, reclamantii au depus actiune pentru iesire din indiviziune, care a format obiectul dosarului nr. 4991/296/2006 al Judecatoriei S M.
Prin sentinta civila nr.2862/28.04.2010 pronuntata in dosar nr. 4991/296/2006 al Judecatoriei S M, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.621/R/25.10.2010 pronuntata de Tribunalul S M (filele nr.17-28, dupa repunerea pe rol a cauzei) s-a dispus sistarea starii de indiviziune asupra apartamentului nr.1, conform expertizei efectuate de catre ing. exp.D V, fiind atribuit reclamantilor, cu mentinerea indiviziunii, spatiile individualizate in schita nr.4, incaperile situate la parterul casei, avand suprafata construita de 586,06 mp. si suprafata utila de 480,03 mp., constand in incaperile numerotate pe schita cu nr.: 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 64, 65, 66, 67 si 68, colorate cu culoarea portocalie, inclusiv spatiul Casa de Cultura G.M. Z, constand in incaperile nr. 64, 65, 66, 67 si 68, avand suprafata utila de 82,80 mp.; de asemenea, incaperile individualizate in schita nr.5, situate la etajul 1 al constructiei, in suprafata utila de 125,81 mp. si suprafata construita de 156,72 mp., constand in incaperile numerotate pe schita cu nr. 5: 27, 26, 28, 29, 30, 31 si 32.
Desi prin cererea initiala reclamantii au solicitat calcularea contravalorii de folosinta pentru spatiul ocupat de catre parata Casa de Cultura G.M. Z, pentru suprafata construita de 392,65 mp., asa cum a fost identificata in expertiza si pentru cota de 1 parte de teren in suprafata de 550,50 mp., ulterior, prin precizarea verbala a actiunii civile, reclamantii si-au diminuat catimea pretentiilor in ceea ce priveste terenul, limitandu-se la a solicita doar suprafata terenului de sub constructie.
Conform expertizei judiciare intocmite de expert P O D, astfel cum a fost completata, in realitate, constructia folosita de catre Casa de Cultura are o suprafata de 392,65 mp.; ca urmare, instanta de fond a tinut cont doar de valoarea terenului de sub constructie, teren care are o suprafata de 392,65 mp. si nu de 550,50 mp., la ultima suprafata referindu-se raportul de expertiza.
In calitate de proprietari tabulari ai imobilului de mai sus, reclamantii sunt indreptatiti sa culeaga foloasele proprietatii lor pana la predarea acestuia, in temeiul art.480 Cod civ. care defineste proprietatea.
Reclamantii nu au solicitat echivalentul lipsei de folosinta privind imobilul din litigiu decat de la data de 01.06.2006, moment ulterior redobandirii dreptului de proprietate de catre reclamanti in baza sentintei civile nr.191/D/2005 pronuntata de Tribunalul S M in dosar nr. 3723/2004.
Desi prin expertiza judiciara mai sus aratata, s-au propus doua variante de calcul a contravalorii folosintei imobilului: prima, conform H.G. nr.1886 din 21.12.2006, iar cea de a doua, conform metodei comparatiei, prin compararea chiriilor reale practicate pe piata satmareana, reclamantii si-au insusit prima varianta, desi valoarea stabilita de expert este net inferioara valorii stabilite prin cea de a doua metoda de calcul.
Avand in vedere prima varianta de calcul insusita de toate partile, prin expertiza s-a stabilit pe o perioada de 55 luni (incepand din 01.06.2006 pana la 31.12.2010) contravaloarea folosintei constructiei in suprafata construita de 392,65 mp. ca fiind de 129.574,50 RON; in ceea ce priveste terenul, prin anexa la expertiza (fila nr. 43) se stabileste ca mp. de teren este de 2,5 RON; ca urmare, pentru suprafata de teren de 392,65 mp., in urma calculului matematic, valoarea folosintei terenului pe o luna este de 981,62 RON, iar pe 55 de luni valoarea este de 53.990 RON. Totalizand valorile cu privire la teren si constructie, reiese o suma totala de 183.565 RON reprezentand chiria aferenta spatiului folosit de Casa de Cultura G.M. Z.
Instanta de fond a retinut ca sustinerea Municipiului S M in sensul ca nu datoreaza reclamantilor contravaloarea folosintei imobilului, in conditiile in care nu exista un contract de inchiriere pentru spatiul ocupat de catre institutia social culturala, este neintemeiata, avand in vedere dispoz. art. 673 ind. 5 Cod pr. civ., care reglementeaza: "instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia" si "creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii."
De asemenea, literatura si practica juridica s-au pronuntat in sensul admisibilitatii unor astfel de actiuni privind creante nascute din starea de indiviziune.
Fata de cele de mai sus, instanta de fond a admis actiunea, conform dispozitivului sentintei atacate.
In baza art.274 Cod proc.civ, paratii au fost obligati sa achite reclamantilor suma de 2.200 RON cheltuieli de judecata, avand in vedere ca primii sunt cazuti in pretentii.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul M S M prin P, solicitand admiterea apelului si schimbarea in tot a hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii.
Prin decizia civila nr. 249/Ap din data de 05.12.2011, pronuntata in dosar nr. 7205/296/2007, Tribunalul S M a admis apelul M S M prin P, cu sediul in S M, P-ta 25 O, nr.1, impotriva sentintei civile nr.3431/2011 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr.7205/296/2007, in contradictoriu cu intimatii B M, G L cu domiciliul procedural in Satu Mare, str. H nr.10/5, G I, cu domiciliul procedural in S M, str. H, nr.10/5, C DE C D.Z, cu sediul in S M, str. C V, nr.2.
A schimbat in tot sentinta, in sensul respingerii actiunii reclamantilor B M, G L, G I impotriva paratilor M S M prin P si Casa de Cultura D.Z, avand ca obiect plata contravalorii folosintei imobilului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
Prin actiunea inregistrata la data de 5.09.2007, reclamantii, in contradictoriu cu M S M si Casa de Cultura D.Z, au solicitat obligarea paratilor la plata contravalorii folosintei cotei de 4/6 din constructie si de 1 din teren.
La data promovarii actiunii, dupa cum rezulta din extrasul CF, cat si din insasi cererea pentru sistarea indiviziunii promovata de reclamanti, proprietari tabulari in indiviziune asupra imobilului erau, alaturi de reclamanti, Statul Roman, F G M, C N L R, U A.
Cata vreme coproprietatea nu a fost sistata, iar cota ideala de proprietate a reclamantilor nu a fost materializata prin delimitarea unei portiuni din imobil, apreciem ca actiunea reclamantilor pentru plata contravalorii dreptului de folosinta, indreptata chiar impotriva unui coproprietar, nu poate fi primita, intrucat nu este dovedita folosinta exclusiva de catre parat asupra cotei reclamantilor.
Or, cata vreme reclamantii nu ar fi putut cere paratilor predarea folosintei unei parti din imobil, consideram ca nu puteau solicita acestora nici contravaloarea folosintei acestuia, cu atat mai mult cu cat mai exista si alti coproprietari asupra imobilului in afara partilor litigante.
In aceste conditii, nu s-a putut retine ca paratul i-a lipsit pe reclamanti de dreptul de folosinta asupra cotei lor din imobil, respectiv nu putem retine raspunderea delictuala a paratilor din perspectiva art.998 Cod civil.
Abia dupa sistarea indiviziunii, care s-a realizat prin sentinta civila nr.2862/28.04.2010, o astfel de chestiune ar putea fi pusa in discutie.
Sistarea indiviziunii a fost finalizata prin procesul verbal de predare-primire incheiat de parti la data de 2.06.2011.
S-a constatat insa ca reclamantii, desi, initial au cerut sistarea indiviziunii si asupra terenului, ulterior au renuntat la acest capat de cerere. Cu toate acestea, ei pretind contravaloarea folosintei terenului. Perpetuarea starii de indiviziune asupra terenului si totusi solicitarea in continuare a dreptului de folosinta asupra terenului ridica suspiciuni asupra bunei credinte a reclamantilor in demersul lor procesual.
In virtutea considerentelor expuse, s-a apreciat ca actiunea reclamantilor nu este intemeiata din perspectiva art.998 Cod civil.
In baza art.296 Cod proc.civ., tribunalul a admis apelul declarat de Municipiul S M prin P si a schimbat in tot sentinta atacata in sensul respingerii actiunii reclamantilor.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, au declarat recurs intimatii reclamanti B M, G L, G I, solicitand admiterea acestuia, modificarea deciziei in sensul respingerii apelului, cu cheltuieli de judecata.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca au sustinut actiunea in baza art. 675 indice 5 Cod procedura civila conform caruia instanta va stabilit la impartire calitatea de coproprietar, cota parte ce ii revine, creantele nascute din starea de coproprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii.
Urmare partajului, conform si art. 998 Cod civil, s-a dovedit ca partea atribuita lor a fost folosita de Casa de Cultura aflata in subordinea Primariei, ei fiind privati de dreptul de folosinta si pentru care conform HG nr. 1886/2006 puteau beneficia de contravaloarea folosintei, dispozitii aplicabile doar la proprietati exclusive aflate in folosinta institutiilor publice.
Au solicitat contravaloarea folosintei cotei de 4/6 parti din constructie si 1 din teren cu incepere din 01.06.2006 la zi pana la predarea imobilului, ei dobandind dreptul prin sentinta civila nr. 191/2005 a Tribunalului S M. Au solicitat iesirea din indiviziune cu Statul Roman in dosar nr. 4991/296/2006 al Judecatoriei S M, iar prin sentinta civila nr. 2862/2010 s-a dispus partajarea ei privind partea din constructie, parte, ocupata de Casa de Cultura si 3 locuinte ocupate de chiriasi, incaperile cu nr. 18, 19, 20, 21, 22, 23, iar din spatiul de la etajul I incaperile cu nr. 5, 27, 26, 28, 29, 30, 31, 32 ( doua apartamente ocupate de B F si P V), li s-a mai atribuit incaperile nr. 64, 65, 66, 67, 68 apartinand Casei de Cultura, ramanand Primariei alte spatii ocupate de chiriasi.
A fost individualizat spatiul stabilit ca fiind ocupat de Casa de Cultura si patru apartamente de chiriasi, ei solicitand folosinta spatiului ocupat de Casa de Cultura fara a pretinde chiria perceputa pentru apartamente de Municipiul S M. Ei nu au invocat HG nr. 1886/2006 ci doar au limitat nivelul despagubirilor la echivalentul folosintei stabilita prin acest act normativ, neexistand un contract de inchiriere pentru aceste spatii - evaluate la 263.263 EURO, conform valorii de piata, creanta izvorand din dispozitiile art. 673 indice 5 Cod procedura civila din starea de coproprietate comuna.
Casa de Cultura nu a declarat apel iar fata de ea sentinta este definitiva neformuland pretentii pentru investitii, a predata in folosinta dupa pronuntare imobilului doar juridic, ocupandu-l faptic si in prezent, fara titlu. Este irelevant ca la data promovarii actiunii erau in indiviziune iar intrucat a renuntat la folosinta pentru teren, raportul de expertiza a calculat separat folosinta pentru acesta si folosinta pentru constructie.
In drept s-a invocat art. 274 Cod procedura civila.
Municipiul S M, prin intampinarea depusa la dosar, a solicitat respingerea recursului, aratand ca intrucat nu era sistata coproprietatea, reclamantii nu au fost lipsiti de folosinta cotei lor, nefiind imobilul fractionat si doar la partaj se individualizeaza exact partea materiala ce se cuvine fiecaruia conform cotei de proprietate.
Casa de Cultura a functionat in cladire fara a exista incheiat un contract de inchiriere. Nu s-a probat prejudiciul suferit, nu este cert, ori, recurentii au prejudiciat municipalitatea prin neplata impozitului, taxelor, el nu a perceput chiria, a realizat insa investitii neluate in calcul.
Casa de Cultura "D Z" S M, desi legal citata, nu s-a prezentat si nici nu si-a comunicat pozitia fata de recursul declarat.
Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta constata urmatoarele:
Reclamantii au calitatea de coproprietari ai imobilului constructie situat in loc. S M, str. C V nr. 2, inscris in CF nr. 21767 Satu Mare in cota de 4/6 parti, si 1 parte din teren, drept redobandit in baza Legii nr. 10/2001 potrivit sentintei civile nr. 191/16.05.2005 a Tribunalului S M, Statul Roman detinand cealalta cota de 2/6 parti.
Starea de coproprietate asupra constructiei s-a sistat prin sentinta civila nr. 2862/28.04.2010 a Judecatoriei S M, fiind atribuite recurentilor reclamanti incaperile de la parter in suprafata construita de 586,06 mp, utila de 480,03 mp constand in incaperile numerotate cu nr. 1,2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 64, 65, 66, 67, 68, inclusiv spatiul ocupat de Casa de Cultura "D Z", constand in incaperile cu nr. 64, 65, 66, 67, 68 in suprafata utila de 82,80 mp, de asemenea, li s-a mai atribuit de la etajul I o suprafata utila de 125,81 mp, construita de 156,72 mp constand in incaperile cu nr. 5, 27, 26, 28, 29, 30, 31, 32, restul imobilului fiind atribuit Statului Roman respectiv Companiei Nationale Loteria Romana, o incapere de 19,25 mp suprafata utila si 23,50 mp suprafata construita.
Referitor la terenul aferent constructiilor, s-a luat act de renuntarea la judecata acestui capat de cerere, sentinta devenind irevocabila prin respingerea recursului potrivit deciziei civile nr. 621/25.10.2010 a Tribunalului S M.
Din cele expuse reiese intr-adevar faptul ca la data promovarii prezentului litigiu nu fusese sistata starea de coproprietate - 05.09.2007 -, insa, dosarul de partaj in care s-au pronuntat hotararile sus-mentionate fusese inregistrat la data de 01.06.2006 sub nr. 4991/296/2006. Nu a contestat Statul Roman faptul ca incaperile pentru care recurentii au solicitat despagubiri constand in folosul de tras, erau in posesia Casei de Cultura D Z, astfel ca, acest aspect nu va mai fi evocat.
Suprafata din constructie ce a fost si este ocupata de Casa de Cultura, conform expertizei intocmite de expert P O D - filele 41 - 48 dosar fond - este de 392,65 mp, iar valoarea folosintei s-a stabilit in doua variante: una conform HG nr. 1886/2006 = 129.574,50 lei pentru constructie si de 75.693,75 lei pentru teren, echivalent total 205.268,25 lei sau 48.185 EURO pe anii 2007 - 2010, respectiv 7 luni din anul 2006 si conform preturilor rezultate din comparatia chiriilor practicata pe piata satmareana - 1.121.502 lei respectiv 263.263 EURO - teren si constructii. Cu toate ca valoarea folosintei calculate conform chiriilor practicate pe piata era mai mare decat cea calculata conform HG nr. 1886/2006 care se refera la stabilirea chiriilor pentru imobilele ce face obiectul art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, recurentii au inteles a solicita despagubirile conform acesteia.
Din cele expuse reiese ca valoarea despagubirilor, a lipsirii de folosinta pentru cei 392,65 mp constructie si teren era de 183.565 lei pentru perioada 01.06.2006 - 31.12.2010. Dreptul de proprietate comuna se caracterizeaza prin aceea ca un bun sau mai multe bunuri apartin in proprietatea a doua sau mai multe persoane care isi pot exercita impreuna, simultan, concomitent toate prerogativele recunoscute de lege oricarui proprietar, fara ca bunul sa fie fractionat in materialitatea sa, ceea ce este fractionat este doar dreptul de proprietate cu privire la bun, fiecare avand determinata doar o cota parte ideala, abstracta, matematica, ce se exprima in fractie nominala, zecimala sau in procente (cum este cazul de fata 4/6 - 2/6, din constructie, 1/2 - 1 din teren). Doar la incetarea coproprietatii se va stabili sau individualiza exact partea din bun ce corespunde cotei parti din dreptul de proprietate apartinand fiecaruia si astfel se transforma in proprietate exclusiva.
Coproprietarii nu au drepturi sau prerogative asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa, fiecare copartas poate exercita stapanirea materiala a bunului simultan si concurent cu ceilalti copartasi. Folosinta materiala a bunului poate fi exercitata de fiecare copartas cu respectarea unor reguli - neschimbarea destinatiei, neimpiedicarea exercitiului simultan si concurent al folosintei celorlalti copartasi -. Fructele pot fi culese, percepute in proprietate exclusiva de catre coproprietari proportional cu cota parte ideala din dreptul de proprietate ce revine in exclusivitate fiecaruia, ori, in speta o parte din constructii au fost si sunt folosite de Casa de Cultura aflata in subordinea Municipiului S M, impreuna cu terenul aferent, recurentii fiind astfel lipsiti de dreptul lor de-a culege fructele pentru cota ce o detin in proprietate, criticile fiind fondate referitor la acest aspect, gresit instanta de apel constatand ca atata timp cat coproprietatea nu a fost sistata pana la pronuntarea hotararii judecatoresti, nu puteau solicita contravaloarea folosintei, dispozitiile art. 786, 787, 788 Cod civil fiind incidente.
Este cert faptul ca Statul Roman prin Casa de Cultura a folosit in intregime imobilul in litigiu desi din constructii detinea doar o cota de 2/6 parte si 1 parte din teren, astfel ca, recurentii fiind lipsiti de un atribut al dreptului lor de proprietate - posesia, folosinta -, sunt indreptatiti a solicita si implicit a obtine folosul de tras, fructele care li se cuveneau si care au fost calculate de expert conform celor aratate mai sus, pe perioada dupa retrocedare 01.06.2006 pana la 31.12.2010 si in continuare pana la predare conform partajului.
Buna credinta a recurentilor reiese si din faptul ca au solicitat fructele calculate nu conform preturilor practicate pe piata ci conform HG nr. 886/2006 care chiar daca nu este incidenta in cauza este insa favorabila municipalitatii, contravaloarea fiind de aproximativ 1.000.000 lei in loc de 183.565 lei cat a solicitat si corect a acordat instanta de fond pana la 31.12.2010.
Faptul ca Municipiul S M nu a perceput chirie de la Casa de Cultura pentru constructiile si terenul aferent folosit, nu este de natura a determina inaplicarea celor aratate mai sus, fiind o chestiune de organizare interna a activitatilor culturale desfasurate de institutiile aflate in subordinea sa, iar referitor la investitii, nu s-a formulat o cerere in acest sens, astfel ca, din acest motiv nu au fost analizate si nici dovedite de altfel in cauza.
Dupa data la care recurentilor li s-a retrocedat dreptul de proprietate, Municipiul S M cunostea implicit faptul ca alaturi de cota Statului Roman asupra imobilului mai exista si un alt coproprietar ce are dreptul sa foloseasca cota care ii revenea, sa-i culeaga fructele, ori detinand posesia exclusiva implicit si-a asumat si riscul obligarii la plata acestora catre celalalt coproprietar.
Fata de toate considerentele expuse, fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, instanta de recurs in baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedura civila a admis ca fondat recursul, a modificat in intregime decizia, iar in baza art. 296 Cod procedura civila a respins ca nefondat apelul, pastrand in intregime sentinta apelata ca fiind legala si temeinica.
Retinand culpa procesuala a intimatilor M S M prin P, C de C "D Z", in baza art. 274 Cod procedura civila instanta de recurs i-a obligat sa le plateasca recurentilor 2.000 lei cheltuieli de judecata ocazionate in recurs, reprezentand onorariu avocatial, in apel nefiind dovedit.