Despagubiri materiale solicitate in baza Legii nr. 221/2009. Prescriptia dreptului la actiune
Legea nr. 221/2009 - art. 5 alin. (1) lit. b)
Art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 prevede ca orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unei masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acestuia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare acordarea de despagubiri reprezentand contravaloarea bunurilor confiscate sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu au obtinut despagubiri in echivalent in baza Legii nr. 10/2001 sau a Legii nr. 247/2005.
Pe cale de consecinta, termenul de prescriptie nu incepe sa curga potrivit dreptului comun [art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 si art. 1886], de la data de 01.01.1990, ci de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 221/2009.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 837/R din 7 septembrie 2011, G.O.
Prin sentinta civila nr. 248 din 24 ianuarie 2011, pronuntata in dosarul nr. 2772/30/2010, Tribunalul Timis a respins actiunea civila formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin D.G.F.P. Timis.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut ca se solicita acordarea de despagubiri morale si materiale, in conditiile prevazute de art. 1, 5 si urmatoarele din Legea nr. 221/2009, temeiul de drept reprezentat de dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) Teza I din Legea nr. 221/2009 fiind insa declarat neconstitutional prin Decizia nr. 1358 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial nr. 761 din 15.11.2010, iar, conform art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, dispozitiile declarate neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval Parlamentul nu va pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, termenul implinindu-se la 30.12.2010, astfel ca textul de lege mentionat si-a pierdut eficienta juridica, actiunea vizand daunele morale devenind neintemeiata si urmand a fi respinsa ca atare.
In ceea ce priveste despagubirile materiale, tribunalul a constatat ca o astfel de pretentie este prescrisa intrucat, conform art. 3 si 8 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de 3 ani a inceput sa curga de la data 01.01.1990, cand a fost rasturnat regimul comunist din Romania si s-a implinit pe data de 31.12.1992, regula generala privind inceputul cursului prescriptiei dreptului la actiune fiind consacrat de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 republicat, care, in acord si cu art. 1886 Cod civil, prevede ca prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune, in speta, la 22 12.1989, de cand s-ar fi putut reclama si solicita repararea nedreptatilor suferite in vechiul regim; pentru perioada anterioara lunii decembrie 1989 instanta de fond a apreciat ca a operat suspendarea prescriptiei dreptului la actiune, in sensul prevederilor art. 13 din Decretul nr. 167/1958.
In ceea ce priveste caracterul politic al masurii de condamnare, in contextul in care nu se mai pot obtine despagubiri, prima instanta a apreciat ca petitul devine lipsit de interes actual, conditie a actiunii civile, admiterea unei astfel de cereri nefiind apta sa mai confere un drept la despagubiri in cadrul legislativ existent in prezent in Romania.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta A.R., solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii sale astfel cum a fost formulata.
In motivare, reclamanta recurenta a aratat ca Decizia nr. 1358/21.10.2010, prin care au fost declarate neconstitutionale dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, nu poate fi aplicata in speta, intrucat, in virtutea principiului neretroactivitatii consfintit de art. 15 alin. (2) din Constitutie, legea aflata in vigoare la data formularii cererii de chemare in judecata este aplicabila pe tot timpul procesului, existand, totodata, si o discriminare intre cetateni, prin aceea ca prin mai multe hotarari judecatoresti definitive si irevocabile obtinute in temeiul Legii nr. 221/2009 au fost admise cererile de chemare in judecata similare cu actiunea sa.
Totodata, recurenta a invederat ca nu se poate retine prescrierea actiunii sale in ceea ce priveste despagubirile materiale, deoarece termenul de prescriptie curge nu asa cum sustine prima instanta, de la 01.01.1990, ci de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 221/2009.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7,8 si 9, art. 3041 si art. 312 C. proc. civ.
Prin intampinare, paratul intimat a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, cu motivarea ca prin Decizia nr. 1354/2010 a Curtii Constitutionale au fost declarate neconstitutionale prevederile art. 1 pct. 1 si art. II din O.U.G. nr. 62/2010, iar prin Decizia nr. 1358/21.10.2010 au fost declarate neconstitutionale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Prin Decizia civila nr. 837 din 7 septembrie 2011, pronuntata in dosarul nr. 2772/30/2010, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamantul A.R. impotriva Sentintei civile nr. 248 din 24 ianuarie 2011, pronuntata de Tribunalul Timis, pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, in temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (5) si (6) C. proc. civ. si art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, Curtea a retinut ca recursul reclamantei este intemeiat cu privire la solutia adoptata in legatura cu despagubirile materiale, pentru considerentele de mai jos.
Curtea apreciaza ca termenul de prescriptie nu incepe sa curga la data de 01.01.1990, potrivit dreptului comun [art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 si art. 1886 C. civ.], ci de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 221/2009, care a procedat la repunerea in termen a persoanelor indreptatite la despagubiri pentru bunurile confiscate.
Astfel, art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, prevede ca orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art. 4 alin. (4), in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu au obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
Pe cale de consecinta, vazand ca prima instanta nu a cercetat fondul in legatura cu despagubirile materiale solicitate, in baza art. 304 pct. 312 alin. (5) si (61) C. proc. civ., Curtea a admis recursul reclamantei, a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare.