Renuntarea creditoarei la judecarea cererii de deschidere a procedurii insolventei debitoarei, formulata in temeiul prevederilor Legii nr. 85/2006, republicata, motivat de faptul ca debitul s-a platit. In conditiile in care plata s-a facut pe calea e... Decizie nr. 55R din data de 19.01.2010
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Renuntarea creditoarei la judecarea cererii de deschidere a procedurii insolventei debitoarei, formulata in temeiul prevederilor Legii nr. 85/2006, republicata, motivat de faptul ca debitul s-a platit. In conditiile in care plata s-a facut pe calea executarii fiscale, intre momentul deschiderii procedurii si cel al solutionarii recursului soldat cu trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii creditoarei, pe considerentul nelegalei citari, debitoarea se afla in culpa procesuala si nu se justifica acordarea cheltuielilor de judecata. Prin Sentinta civila nr. 1092/18.05.2009, pronuntata de judecatorul sindic in dos. nr. 2000/96/2008, s-a luat act, in baza art. 246 Cod procedura civila, de renuntarea creditoarei D.G.F.P. Harghita la judecarea cererii de declansare a procedurii prevazute de Legea nr.85/2006 impotriva debitoarei S.C. "D. C." S.R.L. Odorheiu Secuiesc.
A dispus respingerea cererii debitoarei prin care a solicitat obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 10.000 lei reprezentand onorariu avocatial.
A dispus avansarea din contul de lichidare administrat de U.N.P.I.R. - Filiala Brasov, a sumei de 8.272,86 lei reprezentand cheltuieli de administrare judiciara, in favoarea administratorului judiciar L. F. I.P.U.R.L. Miercurea Ciuc.
Pentru a pronunta in acest sens, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
La data de 20.06.2008, se arata in considerentele hotararii atacate, creditoarea a solicitat judecatorului sindic deschiderea procedurii insolventei debitoarei sustinand ca aceasta este in incetare de plati, datorand creditoarei, prin creanta certa, lichida si exigibila suma de 49.138 lei.
Initial, se arata in continuare in considerentele hotararii atacate, judecatorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale prin Sentinta civila nr. 2707/24.11.2008, insa prin Decizia nr. 250/R/17.03.2009 a Curtii de Apel Tg. Mures s-a dispus casarea pe motiv ca societatea debitoare nu a fost citata legal.
In continuarea judecarii, judecatorul sindic retine ca pentru termenul din 11.05.2009 creditoarea a depus o declaratie prin care a cerut sa se ia act de renuntare la judecarea cererii privind declansarea procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006 tinand cont ca intre timp debitoarea a achitat toate debitele, astfel ca judecatorul sindic in temeiul art. 246 Cod procedura civila a luat act de renuntarea la judecata.
In ce priveste solicitarea debitoarei de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecata, judecatorul sindic a respins aceasta cerere retinand culpa procesuala a debitoarei, tinand cont ca aceasta si-a achitat debitele pe calea executarii fiscale, intre momentul deschiderii procedurii si cel al solutionarii recursului prin Decizia 250/R/17.03.2009, societatea debitoare avand cunostinta despre existenta debitelor.
Fata de aceasta hotarare a declarat, in termen, recurs debitoarea solicitand ca, prin admiterea recursului, instanta sa dispuna modificarea partiala a hotararii atacate si, in rejudecare, obligarea creditoarei D.G.F.P. Harghita la plata cheltuielilor de judecata. In motivare se arata ca in mod gresit judecatorul sindic a luat act de renuntare la judecata din moment ce dispozitia s-a dat fara sa se tina seama de justificarea calitatii de reprezentant, al consilierului juridic al creditoarei, in vederea efectuarii actului de dispozitie, adica nu a avut procura speciala in acest sens. In al doilea rand, debitoarea sustine ca potrivit art. 246 alin. 4 Cod procedura civila, judecatorul sindic nu putea dispune cand partile au intrat in dezbaterea fondului decat cu invoirea celeilalte parti, in cauza renuntarea avand loc in dezbaterile asupra cauzei, fara ca judecatorul sindic sa respecte dispozitiile procedurale. In al treilea rand, recurenta sustine ca judecatorul sindic nu a tinut cont de exceptia invocata de administratorul judiciar, respectiv cea a nulitatii absolute a platilor facute de recurenta in contul intimatei, prin nesolutionarea acestei cereri judecatorul sindic nu a solutionat fondul cauzei. In continuare, debitoarea recurenta sustine ca in timp ce a solicitat deschiderea procedurii insolventei, aceeasi creditoare a continuat executarea silita fiscal, desi se impunea suspendarea executarii silite. In final, mai arata ca in mod nelegal judecatorul sindic a dispus avansarea din contul de lichidare administrat de UNPIR filiala Brasov a cheltuielilor efectuate de administratorul judiciar, tocmai pentru ca prin decizia de casare, a Curtii de Apel Tg. Mures, procedura de insolventa nu mai era in vigoare, administratorul judiciar numit prin Sentinta nr. 2707/2008 nemaiavand atributii de exercitat.
Prin imputernicirea depusa la dosar, paratul D.G.F.P. Harghita a solicitat respingerea recursului. In motivare se arata ca delegatia speciala data consilierului juridic al sau se inscrie in limitele dispozitiilor art. 69 Cod procedura civila, fiind o procura speciala emisa pentru toate demersurile impuse de particuralitatile cauzei. Cu privire la al doilea motiv de recurs, arata ca a renuntat la judecata nu din motive subiective, ci din motive obiective intemeiate pe faptul ca nu mai exista creanta, prin plata acesteia de catre debitoare. Pentru al treilea motiv de recurs, cu privire la exercitarea concomitenta a caii privind executarea silita fiscala, intimata s-a prevalat de dispozitiile art. 142 alin. 3 Cod procedura civila care ar stipula ca procedura executarii silite se poate folosi concomitent sau succesiv modalitatile de executare silita.
Analizand actele de la dosar, atat prin prisma motivelor de recurs, cat si a apararilor formulate de intimata prin intampinare, dar si in virtutea rolului devolutiv prevazut de art. 304? Cod procedura civila, instanta de recurs retine urmatoarele:
Asa cum corect retine si judecatorul sindic, cererea de deschidere a procedurii are la baza titluri executorii, respectiv datorii bugetare.
Art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/32006 prevede ca toate creantele, dupa deschiderea procedurii insolventei, vor fi supuse verificarii, cu exceptia titlurilor executorii privind creante bugetare necontestate.
Este adevarat ca in cazul de fata nu s-a dispus deschiderea procedurii, tocmai prin declaratia de renuntare la judecata formulata de creditoare, insa acest text de lege indica, odata in plus, ca existenta creantei, lichiditatea si exigibilitatea ei, nu pot fi puse in discutie, din moment ce creanta s-a transformat in titlu executoriu bugetar. Cu alte cuvinte, debitoarea nu poate nega existenta creantei si a obligatiei de plata.
De altfel, cum de asemenea a retinut judecatorul sindic, chiar debitoarea nu a negat existenta obligatiilor bugetare tocmai prin plata acesteia (f. 37 dos. Trib. Harghita).
Toate aceste elemente de fapt au importanta in stabilirea culpei creditoarei, daca ea exista, avand in vedere motivele de recurs invocate de debitoare.
Creditoarea a fost reprezentata, in instanta, de consilierul juridic, angajat al creditoarei, conform delegatiei depuse la dosar si semnata de conducatorul unitatii creditoare (f. 15, dos. Trib. Harghita), delegatie fiind data pentru reprezentare si sustinere a intereselor in fata instantelor judecatoresti.
Acest reprezentant, la termenul din 11.05.2009, avand in vedere achitarea integrala a debitului, a declarat, oral, ca in reprezentarea intereselor institutiei creditoare, a carei functionar este, cu statut de consilier juridic, intelege sa renunte la judecata (f. 81, dos. Trib. Harghita).
Insasi debitoarea, prin concluziile scrise depuse la dosar (f. 79, dos. Trib. Harghita) solicita expres judecatorului sindic ca acesta sa ia act de renuntare la judecata.
Debitoarea, prin motivele de recurs, indica implicit dispozitiile art. 69 alin. 1 Cod procedura civila, si anume faptul ca nu ar fi avut procura speciala pentru renuntare la judecata consilierul juridic al institutiei creditoare.
O astfel de sustinere, insa, nu poate fi primita din cel putin doua perspective. Prima ar fi aceea ca recurenta nu poate justifica un interes in a invoca lipsa procurorii speciale, odata pentru ca chiar aceasta s-a prevalat, in fata judecatorului sindic, de declaratia de renuntare, neopunandu-se, dimpotriva, solicitand aceasta in mod expres, si a doua oara, pentru ca cea care ar fi avut un interes a denunta lipsa procurorii speciale ar fi fost creditoarea intimata, lucru pe care, insa, aceasta nu l-a facut.
In al doilea rand, mandatul de reprezentare nu se circumscrie dispozitiilor art. 67 si urmatoarele Cod procedura civila, consilierul juridic, a carui delegatie a fost depusa la dosar, fiind numit in functie la institutia intimata, fiind deci angajatul acesteia. Mandatul de reprezentare, asadar, ca angajat, are un cu totul alt continut decat cel prevazut in normele procedural civile, el fiind circumscris de conditia de angajat al intimatei, dar si de prevederile statului consilierilor juridici, si de Legea nr. 514/2003. Or, intr-o atare situatie, prin delegarea de reprezentare data de intimata, se presupune ca aceasta a inteles sa delege angajatului sau toate actele de dispozitie, inclusiv cel de renuntare la judecata, cu atat mai mult cu cat, prin motivele intampinarii depuse la dosar, rezulta ca intimata si-a dat acordul tacit la declaratia de renuntare, nedenuntand aceasta declaratie printr-un eventual recurs.
In ce priveste cel de-al doilea motiv, si anume ca judecatorul sindic nu se putea pronunta asupra cererii de renuntare, avand in vedere faptul ca s-a intrat in dezbateri, fara acordul celeilalte parti, nu poate fi primita pentru simplul motiv ca in concluziile scrise, asa cum s-a aratat mai sus, debitoarea recurenta nu s-a opus, dimpotriva, a solicitat sa se ia act de declaratia de renuntare formulata. In aceste conditii, instanta constata ca judecatorul sindic a respectat pe deplin dispozitiile art. 246 alin. 4 Cod procedura civila.
In ce priveste celelalte aparari, legate de dublarea procedurii insolventei cu declansarea si derularea executarii silite, de catre creditoare, instanta constata ca, in fapt, procedura insolventei, in momentul derularii procedurii executarii silite, nu era deschisa, tocmai prin faptul ca instanta de recurs, initial, a dispus casarea hotararii judecatorului sindic prin care s-a dispus deschiderea procedurii.
In fine, in raport cu cererea principala a recursului, respectiv solicitarea de a dispune obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, este de observat, asa cum s-a aratat mai sus, ca nu poate fi pusa in discutie existenta creantei, acesta fiind, de altfel, obiectul cererii de deschidere a procedurii.
Culpa debitoarei recurente este una evidenta, in desfasurarea prezentului proces, tocmai prin neachitarea la termen a obligatiilor fiscale, lucru pe care l-a facut de abia dupa ce creditoarea a formulat cererea de deschidere a procedurii.
Intr-o atare situatie, este evident justa solutia judecatorului sindic, tocmai pentru ca temeiul acordarii cheltuielilor de judecata este culpa procesuala, culpa ce, in cazul de fata, nu poate fi identificata, in cazul de fata, creditoarea intimata uzand de dispozitiile procesuale pentru recuperarea unei creante a carei certitudine, lichiditate si exigibilitate nu poate fi pusa in discutie, iar temeiul procesual prevazut de Legea nr. 85/2006 justificand pe deplin formularea cererii de deschidere a procedurii. Dimpotriva, daca este a constata o culpa, ea apartine in intregime debitoarei recurente.
Pentru toate aceste argumente, instanta va respinge ca nefondat si netemeinic recursul.