Natura juridica a certificatului de urbanism in raport cu incidenta prevederilor art.554/2004 republicata.
Din coroborarea art.6 si 7 din Legea 50/1991 modificata si republicata, rezulta ca certificatul de urbanism este un act premergator (de informare) care prin el insusi nu este capabil sa produca efecte juridice directe. Un atare act premergator eliberarii autorizatiei de constructie nu poate fi atacat in instanta de contencios administrativ, el neindeplinind conditiile prevazute de art.2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004. Acest act nu confera dreptul executarii lucrarilor de constructie, iar anularea lui ar fi admisibila numai concomitent cu anularea autorizatiei, potrivit art.12 din Legea 50/1991.
Prin sentinta civila nr.406 din 11 martie 2008 a Tribunalului Harghita s-a admis actiunea reclamantilor B. I. si V, cu consecinta anularii certificatului de urbanism nr.784/09.08.2007, emis de Primarul municipiului Miercurea Ciuc si obligarea primarului la plata cheltuielilor de judecata si la eliberarea altui certificat de urbanism in conditiile dispuse de instanta.
Solutia de admitere s-a motivat cu aceea ca neautorizarea construirii casei de locuit de catre reclamanti ar echivala cu o expropriere, care, potrivit legii, ar fi admisibila doar pentru o cauza de utilitate publica cu dreapta si prealabila despagubire, toate acestea aducand atingere dreptului de proprietate al reclamantilor si prerogativelor pe care le confera art.480 Cod civil.
Sentinta a fost recurata pentru nelegalitate si netemeinicie de catre parat, care invoca motivul prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, considerand ca instanta de fond a ignorat dispozitiile art.28 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 si cele ale art.44 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul si ca Planul urbanistic general a fost aprobat prin H.C.L. nr.218/2006.
Recursul este fondat.
O constatare fara echivoc este aceea ca reclamantii au dedus spre judecata instantei de contencios administrativ pretinsa nelegalitate a certificatului de urbanism nr.784/09.08.2007, eliberat de Primarul municipiului Miercurea Ciuc, act depus in copie la fila 5 din dosarul de fond, si impotriva caruia s-a epuizat procedura prealabila prevazuta de art.7 din Legea nr.554/2004.
Nici un moment obiectul cauzei nu l-a format un eventual refuz al paratului de a elibera autorizatia de constructie, litigiul purtandu-se exclusiv asupra formei si continutului certificatului de urbanism.
Or, asa cum rezulta din coroborarea art.6 si 7 din Legea nr.50/1991, modificata si republicata, certificatul de urbanism este un act premergator (de informare), care, prin el insusi, nu este capabil sa produca efecte juridice directe. Un atare act premergator eliberarii autorizatiei de construire nu poate fi atacat in contencios administrativ, intrucat, potrivit art.12 din Legea nr.50/1991, numai autorizatiile de construire sau desfiintare pot fi anulate de catre instantele de contencios administrativ.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este definit ca fiind emis de o autoritate publica in vederea executarii sau organizarii executarii legii, susceptibil sa dea nastere, sa modifice sau sa stinga raporturi juridice.
Certificatul de urbanism nu intruneste conditiile de mai sus, el fiind un act premergator si necesar emiterii autorizatiei de construire, certificatul neconferind dreptul executarii lucrarilor de constructie (art.6 alin.5 din Legea nr.50/1991).
In consecinta, anularea certificatului de urbanism ar fi admisibila numai concomitent cu anularea autorizatiei, potrivit art.12 din Legea nr.50/1991, dar nicidecum separat de actul administrativ in considerarea caruia a fost eliberat ca act premergator de informare. Legea prevede necesitatea depunerii certificatului de urbanism alaturi de celelalte documente necesare, enumerate de art.7 alin.1 lit.a-e din Legea nr.50/1991, pentru eliberarea autorizatiei de construire dar, in acelasi timp, legea prevede doar posibilitatea atacarii autorizatiei si nicidecum a fiecarui act premergator in parte.
Asa fiind, curtea a apreciat ca sentinta s-a dat cu aplicarea gresita a legii (art.6, 7 si 12 din Legea nr.50/1991 si art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004), certificatul de urbanism neputand fi considerat act administrativ care sa deschida calea actiunii in anulare separat de actul administrativ (autorizatia de constructie) in considerarea caruia a fost eliberat.
In baza art.312 alin.3 si art.304 pct.9 Cod procedura civila, recursul s-a admis, iar sentinta recurata a fost modificata integral in sensul respingerii actiunii pentru anularea certificatului de urbanism atacat.
Respingand actiunea, curtea nu a acordat reclamantilor nici cheltuieli de judecata.