Aplicarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicata. Cadrul general statornicit prin dispozitiile art. 998 Cod civil.
In cadrul judecarii unei cereri de angajare a raspunderii personale intemeiate pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicata, trebuie verificate si conditiile generale ale raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998 Cod civil, in raport de probele aflate la dosar. Simpla afirmatie a lichidatorului judiciar ca s-a omis evidentierea in contabilitate a operatiunilor comerciale efectuate si a veniturilor realizate, bazata pe o verificare superficiala a datelor si actelor societatii, fara suport probator si fara dovedirea cuplei, nu justifica aplicarea art. 138 lit. "d" din Legea insolventei.
Prin Sentinta nr. 783/29 martie 2010, pronuntata in dosarul nr. 2995/96/2008 al Tribunalului Harghita, judecatorul sindic a hotarat: respingerea exceptiei tardivitatii introducerii actiunii; admiterea cererii formulate de lichidatorul judiciar L.F. I.P.U.R.L.; obligarea administratorului D.L.A. sa plateasca in contul de faliment al debitoarei S.C. I.A.C. S.R.L. suma de 25.990,93 lei (20.040,93 lei reprezentand pasivul debitoarei si 5.950 lei reprezentand cheltuielile ocazionate de derularea procedurii).
In considerentele Sentintei, judecatorul sindic a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• cererea lichidatorului judiciar, avand ca obiect angajarea raspunderii administratorului debitoarei, a fost introdusa intr-un termen mai mic de 1 an de la data la care s-a cunoscut persoana responsabila, astfel ca, in temeiul disp. art. 139 din Legea nr. 85/2006, care prevede un termen de prescriptie de 3 ani, exceptia tardivitatii cererii a fost respinsa;
• desi paratul a fost notificat sa predea actele contabile ale debitoarei, demersul nu a avut niciun rezultat, dupa cum nici obligatia asumata de parat pe parcursul procesului - privind punerea la dispozitia lichidatorului judiciar a actelor contabile - nu a fost indeplinita; inventarierea nu a putut fi realizata fiindca, faptic, nu s-a gasit niciun bun; nepredarea documentelor contabile nu a facut posibila nici evidentierea tuturor cauzelor care au general starea de insolventa si nici stabilirea patrimoniului debitoarei, respectiv modul de gestionare a acestuia; in consecinta, judecatorul sindic a facut aplicarea disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Impotriva Sentintei nr. 783/29 martie 2010 a declarat recurs paratul. Acesta a invocat disp. art. 304 pct. 7 si 9, art. 3041, art. 312 Cod proc. civ., art. 4 pct. 4, art. 5 din Legea nr. 85/2006, solicitand admiterea caii de atac si modificarea hotararii, in sensul respingerii cererii de angajare a raspunderii personale. In esenta, recurentul a sustinut ca: din motivarea hotararii nu rezulta legatura de cauzalitate intre fapta sa si starea de insolventa a societatii, ci se afirma doar ca nu s-au pus la dispozitia lichidatorului judiciar actele contabile ale debitoarei; notificarea despre care se face vorbire in hotarare nu a fost realizata in conditiile legii, de vreme ce scrisoarea s-a inapoiat cu mentiunea "destinatar necunoscut", cu toate ca recurentul locuieste de mai multi ani la aceeasi adresa, la care, i s-a comunicat alte acte ale dosarului; in anul 2004 activitatea societatii comerciale administrate de paratul-recurent a fost suspendata, dar pana la data luarii acestei masuri evidentele contabile au fost corect tinute, bilanturile fiind depuse la D.G.F.P., astfel cum rezulta din extrasele de pe site-ul oficial al M.F.P.; daca lichidatorul ar fi facut o verificare, in acest sens, ar fi putut observa indeplinirea conditiei conducerii contabilitatii si a depunerii actelor contabile cerute de lege; prin Incheierea din data de 21 ianuarie 2005, a judecatorului delegat la O.R.C. de pe langa Tribunalul Harghita, S.C. I.A.C. S.R.L. a fost dizolvata, in temeiul disp. art. 30 alin. 1, 2 din Legea nr. 359/2004, datorita neindeplinirii obligatiei de preschimbare a certificatului de inmatriculare; prin Incheierea nr. 8004/21 noiembrie 2005, judecatorul delegat la O.R.C. de pe langa Tribunalul Harghita a dispus numirea, in calitate de lichidator, a S.C. E.C.G. S.R.L. (cu sediul in municipiul Miercurea Ciuc); de la acea data, paratul-recurent nu a mai avut dreptul sa reprezinte societatea si sa intocmeasca acte contabile.
Lichidatorul judiciar nu a formulat Intampinare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ. -, retine urmatoarele aspecte:
Este adevarat ca raspunderea instituita de art. 138 din Legea nr. 85/2006 reprezinta o forma speciala a raspunderii juridice apreciabila in cadrul general, statornicit prin disp. art. 998 Cod civ. - orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din carui greseala s-a ocazionat a-l repara. Insa, antrenarea unei astfel de raspunderi este de neconceput in lipsa culpei - ca element esential al raspunderii juridice, fie aceasta delictuala ori contractuala. Or, in speta, sustinerile lichidatorului judiciar cu privire la culpa administratorului-parat - concretizate in netinerea evidentei contabile si nedepunerea la organele fiscale a declaratiilor privind obligatiile fiscale, precum si la omiterea in tot a evidentierii in contabilitate a operatiunilor comerciale si a veniturilor realizate - sunt infirmate de probele dosarului.
Din listingul depus la dosar (f. 57-60, dos. Tribunalului Harghita), intocmit de O.R.C. de pe langa Tribunalul Harghita, rezulta in mod clar faptul ca la data de 21 ianuarie 2005 s-a dispus dizolvarea de drept a S.C. I.A.C. S.R.L., in temeiul disp. art. 30 din Legea nr. 359/2004 (f. 59). In mod concret, masura dizolvarii a fost dispusa prin Incheierea nr. 2056/21 ianuarie 2005 a judecatorului delegat la O.R.C. de pe langa Tribunalul Harghita, pentru neindeplinirea obligatiei prevazute de art. 26 din Legea nr. 359/2004, respectiv nedepunerea niciunei solicitari la O.R.C. de pe langa Tribunalul Harghita, pana la data de 31 decembrie 2004, cu privire la preschimbarea certificatului de inmatriculare si a certificatului de inregistrare fiscala (cu noul certificat, continand codul unic de inregistrare) - f. 6, dos. Curtii de Apel Tg.-Mures.
Prin Incheierea nr. 8004/21 noiembrie 2005, judecatorul delegat la O.R.C. de pe langa Tribunalul Harghita a admis cererea formulata de D.G.F.P. Harghita si a numit in calitate de lichidator al S.C. I.A.C. S.R.L. pe T.L., reprezentant al S.C. E.C.G. S.R.L. (f. 9, dos. Curtii de Apel Tg.-Mures).
Din extrasele de pe site-ul M.F.P. rezulta ca S.C. I.A.C. S.R.L., avand codul de identificare 8038779, a depus bilantul contabil pentru anii 2002-2004 (f. 10-12, dos. Curtii de Apel Tg.-Mures).
In contextul juridic anterior redat, Curtea constata nu numai ca paratul-recurent nu avea obligatia, dar acesta nu avea nici dreptul de a intocmi si depune, in cursul anului 2006, bilantul contabil pentru anul 2005 - procedura dizolvarii fiind in plina desfasurare, S.C. I.A.C. S.R.L. fiind reprezentata de lichidatorul numit prin Incheierea nr. 8004/21 noiembrie 2005. Asa fiind, sustinerile lichidatorului judiciar raman fara suport probator. Pe de o parte, in cauza paratul-recurent a dovedit ca a tinut contabilitatea si ca a depus bilanturile contabile, in conditiile legii, pana inclusiv pentru anul 2004, iar, pe de alta parte, nedepunerea bilanturilor contabile incepand cu anul 2005 nu-i este imputabila, data fiind desfasurarea procedurii lichidarii S.C. I.A.C. S.R.L. (dupa dizolvarea de drept a societatii, in temeiul disp. art. 30 din Legea nr. 359/2004).
In fine, sustinerea lichidatorului judiciar referitoare la omiterea in tot a evidentierii in contabilitate a operatiunilor comerciale efectuate si a veniturilor realizate, fapta constituind infractiune, astfel cum prevede art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 (f. 2 alin. 1, 2 din cererea de stabilire a raspunderii materiale), constituie o afirmatie fara fundament, formulata in conditiile unei verificari superficiale a datelor si actelor societatii.
In conditiile anterior evidentiate, modalitatea de indeplinire a procedurii notificarii cu paratul-recurent devine una subsidiara (in listingul depus de O.R.C. de pe langa Tribunalul Harghita, paratul figureaza ca avand domiciliul in Bucuresti - f. 57-59, dos. Tribunalului Harghita - pentru ca, ulterior, ca urmare a demersurilor realizate in procedura insolventei, sa se comunice noul domiciliu al paratului, din com. Remetea, jud. Harghita - f. 100, dos. Tribunalului Harghita), dat fiind faptul ca, oricum, paratul-recurent nu putea sa depuna, in luna ianuarie 2009 (cand i-a fost trimisa notificarea - f. 65, dos. Tribunalului Harghita) actele contabile pentru S.C. I.A.C. S.R.L., aflata in lichidare si avand lichidator numit inca din anul 2005.
Avand in vedere ca angajarea raspunderii a fost hotarata de prima instanta numai pe temeiul disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 si ca, fata de argumentele evocate, culpa paratului-recurent nu a fost dovedita, in speta, Curtea urmeaza sa admita recursul - disp. art. 312 alin. 1 teza I Cod proc. civ. si, constatand incidenta in cauza a disp. art. 304 pct. 9 teza a III-a Cod proc. civ., sa modifice in tot hotararea atacata - art. 312 alin. 3 teza I Cod proc. civ. - respingand cererea formulata de lichidatorul judiciar.