Art. 51 lit. c din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2005-2006. Aplicarea prevederilor acestuia in raport cu contractul colectiv de munca la nivel de ramura sau de unitate. Dispozitiile art. 241 din Codul muncii si art. ... Decizie nr. 371 din data de 23.05.2008
pronunțată de Curtea de Apel Galati

Prin sentinta civila nr. 61 din 25.01.2008 a Tribunalului Braila s-a admis cererea reclamantei B.A. si au fost obligati paratii M.J., C.A. Galati si T. Braila sa plateasca acesteia un salariu de baza pentru minorul B.B.C. nascut la 1 iunie 2006.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin actiunea civila inregistrata sub nr. 3712/113 din 20.11.2007 la Tribunalul Braila reclamanta B.A. a chemat in judecata pe paratii M.J., C.A. Galati si T. Braila solicitand obligarea acestora la plata ajutorului banesc, egal cu un salariu de baza pentru nasterea unui copil.
In motivarea actiunii civile reclamanta a aratat ca indeplineste functia de grefier in cadrul J. Braila.
La data de 01.06.2006 s-a nascut copilul B.B.C. si la aceasta data angajatorul T. Braila avea obligatia ca in conformitate cu art. 51 lit. c din Contractul colectiv de munca pe anul 2005 - 2006 sa-i plateasca un ajutor banesc egal cu un salariu mediu pe unitate pentru nasterea fiecarui copil, a aratat reclamanta.
Aceasta obligatie, a mai aratat reclamanta este imperativa, conform art. 241 lit. d din Codul muncii si art. 3 al. 1 din Contractul colectiv de munca pentru anul 2005-2006 pentru toate unitatile angajatoare din tara prin termenul de unitate intelegandu-se potrivit art. 2 alin. 2 din C.C.M. unic pe anul 2005 - 2006 si institutiile publice, asociatiile de orice fel si organele de stat.
Corelativ acestor obligatii toate drepturile acordate prin acest contract colectiv unic sunt garantate tuturor salariatilor incadrati la toti angajatorii din tara conform art. 246 alin. 1 lit. c din Codul muncii si art. 3 alin. 1 lit. a din C.C.M. pe anul 2005 - 2006, indiferent daca au raporturi tipice sau atipice de munca fara distinctie si fara nici o discriminare, a aratat reclamanta.
Disp. art. 295 alin. 2 din Codul muncii prevad ca ,,prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete potrivit principiului unde legea speciala nu prevede, se completeaza cu legea general valabila.
In aceasta situatie se gaseste si personalul incadrat in justitie, care desi are o lege de salarizare speciala, beneficiaza totodata si de drepturile si ajutoarele prevazute pentru toti ceilalti salariati din tara, fara nici o distinctie si fara nici o discriminare.
Insasi prevederile C.C.M. unic la nivel national pentru anul 2005 - 2006 stipuleaza in art. 2 alin. 3 ca la stabilirea drepturilor individuale, angajatorii vor asigura egalitatea de tratament pentru toti salariatii fara discriminari directe sau indirecte care au ca scop sau efect restrangerea sau inlaturarea recunoasterii, folosul sau exercitarii drepturilor decurgand din contractele colective de munca.
Discriminarea este sanctionata atat pe plan intern cat si international, a aratat reclamanta.
Principiul nediscriminarii este tratat atat de Constitutia Romaniei cat si de O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, art. 1 alin. 2 si art. 2 alin. 1, a mai aratat reclamanta.
Pe plan international, garantarea nediscriminarii salariatilor a fost asigurata de Conventia OIM nr. 100/1951 asupra egalitatii de remunerare si in Conventia nr. 111/1951 privind discriminarea in domeniul fortei de munca si exercitarii profesiei.
Tratamentul nediscriminatoriu pentru acordarea catre toate persoanele aflate in situatia prevazute de art. 51 lit. c din C.C.M. unic este cu atat mai necesar, cu cat prestatiile sociale constand in ajutoarele familiale pentru nasterea copiilor constituie un obiectiv important al asistentei sociale acordate atat pe plan intern cat si comunitar, a aratat reclamanta.
Prestatiile familiale si de maternitate si-au gasit reglementari speciale in Conventia OIM nr. 102/1952 privind securitatea sociala si in Regulamentul nr. 883/2004 al Consiliului Europei care au in vedere asigurarea unui cadru protector copilului nou nascut si familiei din care face parte.
Egalitatea tuturor celor care muncesc si implicit a drepturilor de care beneficiaza fac obiectul atat a Conventiei OIM nr. 183/2000 privind protectia maternitatii in scopul de a proteja egalitatea tuturor femeilor care muncesc cat si a Cartei Social Europene Revizuite (ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999, care declara ca, "lucratoarele in caz de maternitate, au dreptul la o protectie speciala" si "toti lucratorii si persoanele aflate in intretinerea acestora au dreptul la securitate sociala", iar familia, in calitate de celula fundamentala a societatii, are dreptul la o protectie sociala juridica si economica corespunzatoare in vederea asigurarii deplinei sale dezvoltari (pct.8,12,16,17 din Carta).
In acest sens sunt si actele normative interne: Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala O.U.G. nr. 148/2005 pentru sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, a mai aratat reclamanta.
Analizand si coroborand materialul probator administrat in prezenta cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta este angajata la J. Braila ca grefier. La data de 1 iunie 2006 a dat nastere minorului B.B.C.
In calitate de grefier, reclamanta este salariata in baza Legii nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, care desi este o lege speciala, nu exclude acordarea altor drepturi de natura celui solicitat prin prezenta actiune.
In baza art. 11 lit. d din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, clauzele din contractul colectiv de munca la nivel national produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toate unitatile din tara.
Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National 2005-2006 prevede la art. 51 ca in afara ajutoarelor prevazute de lege, salariatii vor beneficia si de un salariu de baza platit de unitate mamei cu ocazia nasterii fiecarui copil.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratii M.J. si C.A. Galati, ambii considerand-o nelegala si netemeinica.
In motivarea recursului sau parata C.A. Galati a sustinut ca intr-adevar contractul colectiv de munca la nivel national inregistrat sub nr.2001/2005 pentru anii 2005-2006 prevede la art. 51 lit. c ca mamele vor beneficia de un salariu de baza pentru nasterea fiecarui copil si ca potrivit art. 11 din Legea nr. 130/1996 clauzele contractului colectiv de munca la nivel national produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toate unitatile din tara in acelasi sens fiind si disp. art. 241 (1) lit. d din Codul muncii.
Reclamanta insa, a aratat recurenta parata, in calitate de salariata la J. Braila, chiar daca nu este membra de sindicat i se aplica prevederile contractului colectiv de munca la nivelul grupului de unitati din sistemul justitiei inregistrat sub nr. 46465 din 18.06.2006 incheiat pentru o perioada de 2 (doi) ani.
Art. 8 (2) din Legea nr. 130/1996 cat si art. 238 (1) din Codul muncii precizeaza ca contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior fata de contractele incheiate la nivel superior, iar art. 236 din Codul muncii si art. 11 din Legea nr. 130/1996 prevad ca aceste contracte colective de munca reprezinta conventia partilor dintre angajator si angajat, a aratat recurenta parata.
Ori contractul colectiv de munca incheiat la nivel de ramura justitie intre M.J. si F.N.S.J. nu a preluat prevederea art. 51 lit. c din C.C.M. la nivel national, iar contractul colectiv de munca la nivel national pe anul 2005-2006 din partea salariatilor a fost semnat de C.S. ,,M." la care este afiliata F.N.S. ,,J.", M.J. nefigurand printre institutiile bugetare semnatare, a aratat recurenta.
In atare conditii, a aratat recurenta parata, reclamanta nu poate beneficia de prevederea din art. 51 lit. c din Contractul colectiv de munca la nivel national.
A solicitat admiterea recursurilor si modificarea hotararii instantei de fond in sensul respingerii actiunii civile a reclamantei ca nefondata.
In drept si-a intemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
In motivarea recursului sau paratul M.J. a sustinut ca drepturile de natura salariala sau de alta natura de care beneficiaza personalul din sistemul justitiei sunt reglementate de legislatia specifica acestei categorii profesionale, acestea putand beneficia si de alte drepturi sub conditia prevederii exprese in beneficiul acestora.
S-a mai aratat ca, potrivit art. 2 din Contractul colectiv la nivel national, in acestea sunt cuprinse drepturile si obligatiile patronilor si salariatilor cu privire la conditiile generale de munca iar in ceea ce priveste conditiile specifice de munca, determinate conform legii, drepturile si obligatiile partilor se pot stabilim prin contractele colective de munca la nivel de ramura, grup de unitati, unitati si institutii.
Potrivit art. 3 din Contractul colectiv de munca aceste contracte se pot incheia si pentru salariatii institutiilor publice, dar prin acestea nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum este stabilit prin dispozitii legale, a mai aratat recurentul parat.
Prevederile art. 157 din Codul muncii mentioneaza ca sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat se stabileste prin lege cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative, a aratat recurentul.
Ori din prevederile mentionate mai sus rezulta ca pentru personalul institutiilor publice drepturile salariale nu pot forma obiectul unor negocieri colective, drepturile respective fiind stabilite prin lege, a mai sustinut recurentul.
Prevederile contractului colectiv de munca la nivel national nu pot fi aplicate decat prin prisma legislatiei specific aplicabila personalului din sistemul justitiei, astfel ca actiunea civila a reclamantei a fost admisa gresit in absenta unui temei legal.
A solicitat admiterea recursului si modificarea hotararii instantei de fond in sensul respingerii ca nefondate a actiunii civile a reclamantei.
In drept si-a intemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 4, 7 si 9 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr. 371/R din 23.05.2008 a Curtii de Apel Galati au fost admise recursurile declarate de paratii C.A. Galati si M.J. impotriva sentintei civile nr. 61 din 25.01.2008 pronuntata in dosarul nr. 3712/113/2007 de Tribunalul Braila.
A fost modificata in tot sentinta civila nr. 61/2008 si, in rejudecare, a fost respinsa ca nefondata actiunea civila a reclamantei B.A. impotriva paratilor M.J., C.A. Galati si T. Galati.
Au fost avute in vedere urmatoarele:
Asa cum a retinut si instanta de fond, reclamanta indeplineste functia de grefier in cadrul J. Braila, deci face parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul sistemului autoritatii judecatoresti, autoritate care este finantata integral de la bugetul de stat.
Personalul auxiliar din cadrul autoritatii judecatoresti are o legislatie specifica de stabilire a unor drepturi banesti, salariu, sporuri,etc.: Legea nr. 567/2004 si OG nr. 8/2007.
Deci pentru aceasta categorie profesionala drepturile salariale cat si alte drepturi nu se stabilesc prin negociere ci se stabilesc prin dispozitii legale.
Or, drepturile banesti sub forma ajutorului prev. de art. 51 lit. c din contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2005-2006 pentru a fi acordate trebuie sa fie prevazute expres in lege.
Este adevarat ca si aceasta categorie profesionala care isi desfasoara activitatea in cadrul unei autoritati publice - instantele judecatoresti - poate incheia contracte colective de munca dar prin acestea nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale: salariu, sporuri,ajutoare banesti, etc.
Art. 241 din Codul muncii si art. 11 din Legea nr. 130/1996 prevad intinderea efectelor contractelor colective de munca in functie de nivelul la care se incheie: unitati, grup de unitati ramura la nivel national, aceasta din urma categorie de C.C.M. aplecandu-se pentru toti salariatii de la toti angajatorii din tara.
Prin contractul colectiv de munca aplicabil trebuie sa se inteleaga ca se aplica unul singur, astfel: contractul colectiv de munca de la nivelul unitatii, daca s-a incheiat si exista un astfel de contract (care inglobeaza si prevederile contractelor colective incheiate la nivel superior); contractul colectiv de munca la nivel de ramura, daca nu exista contract colectiv la nivel de unitate si nici la nivel de grup de unitate si daca unitatea este cuprinsa in anexa la contractul de ramura; contractul colectiv de munca unic la nivel national, daca nu sunt incheiate contracte colective la nivel de unitate, grup de unitati si nici la nivel de ramura, deci se aplica cel incheiat efectiv la nivelul cel mai mic.
In cauza, salariatii din justitie - personal auxiliar au incheiat contract colectiv de munca la nivel de grup de unitate din justitie intre M.J. si salariati reprezentati de F.N.S. ,,J." afiliata la C.S.N. ,,M." inregistrat sub nr. 46465/18.05.2006.
Or, in acest contract nu au fost negociate si mentionate drepturile prevazute de art. 51 lit. c din C.C.M.
Aceste drepturi, chiar potrivit C.C.M. la nivel national 2005-2006, trebuiau negociate cu Ministerul Justitiei conform art. 9 din C.C.M. lucru care nu s-a facut.
Mai mult decat atat, C.C.M. la nivel national pentru anii 2005-2006 nu este semnat ca institutie bugetara de M.J., ci numai de C.S.M.
In atare conditii, nu exista o baza legala pentru acordarea acestui drept prevazut de art. 51 lit. c din C.C.M. pe anii 2005-2006 pentru salariatii din justitie, respectiv reclamanta.
Nu poate fi primita motivarea instantei de fond ca prin neacordarea acestui ajutor s-ar crea o situatie discriminatorie conform art. 2 din O.G. nr. 137/2000 si a Conventiei OIM nr. 183/2000 privind protectia maternitatii, intrucat salariatul din cadrul autoritatii judecatoresti beneficiaza de drepturile ce le sunt acordate prin lege inclusiv ajutoarele pentru maternitate.