Drepturi salariale acordate prin prevederile art. 31 alin.1, lit. "c" si "d" din Legea 188/1999 republicata, dar necuantificate.
Modul in care au fost reglementate cele doua drepturi salariale - suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, prin lipsa oricarui element concret de cuantificare, face imposibila calcularea lor, pentru a putea fi considerate ca parti componente ale salariului functionarului public.
Opinia separata pledeaza pentru invocarea din oficiu a exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, alin.1 lit. "c" si "d" din Legea nr. 188/1999 republicata, raportat la dispozitiile art. 41 paragraf 1, art.44 paragraf 2, art. 46 paragraf 1 si art. 53 din Constitutie.
Prin sentinta nr.262 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Harghita s-au respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Justitiei si a inadmisibilitatii cererii si, de asemenea, s-a respins actiunea reclamantilor P.T. s.a., in considerentele hotararii atacate fiind retinute urmatoarele :
Exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului M.J, invocata de aceasta parte, a fost respinsa, intrucat reclamantii sunt functionari publici intr-o institutie subordonata M. J., care este ordonator principal de credite. De asemenea, s-a respins exceptia inadmisibilitatii cererii, intrucat s-a constatat ca reclamantii s-au adresat cu cerere Curtii de Apel Targu Mures, fara a primi insa vreun raspuns, ceea ce a deschis acestora calea actiunii in justitie.
In considerentele hotararii atacate s-a retinut ca reclamantii sunt functionari publici, salarizarea acestora fiind reglementata de art.31 din Legea nr.188/1999, republicata, insa in ceea ce priveste suplimentul postului si suplimentul treptei, cuantumul acestor sporuri nu a fost prevazut de lege.
Fara a nega dreptul reclamantilor la plata acestor suplimente, instanta a apreciat ca nu este in masura sa determine intinderea acestor drepturi, deoarece s-ar substitui celorlalte puteri legislative, ceea ce ar incalca principiul separatiei puterilor in stat prevazut de art.1 alin.4 din Constitutie.
S-a mai aratat ca beneficiul unor drepturi salariale suplimentare nu constituie un drept constitutional fundamental, iar prevederile art.53 din Constitutie nu sunt incidente in privinta reglementarii acestora, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, criticand hotararea atacata ca nelegala prin prisma dispozitiilor art.304 pct.9 Cod procedura civila, sustinand, in esenta, ca, desi sporurile solicitate au fost suspendate in perioada 2004 - 2006, aceasta suspendare nu echivaleaza cu stingerea dreptului si ca, de asemenea, acestea sunt elemente componente ale salariului functionarilor publici neputand fi restranse sau ingradite pe motivul existentei unor prevederi bugetare ori a lipsei de fonduri.
Referitor la lipsa cuantificarii acestora, s-a aratat ca aceasta este datorata culpei Statului Roman, care a lipsit de continut aceste drepturi, instanta fiind chemata sa stabileasca intinderea concreta a acestor drepturi, potrivit art.3 Cod civil.
Examinand hotararea atacata prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit art.3041 Cod procedura civila, curtea a constatat urmatoarele :
Nu se contesta faptul ca reclamantii au calitatea de functionari publici si ca in ceea ce priveste salarizarea lor, li se aplica prevederile Legii nr. 188/1999 republicata si dispozitii cuprinse in acte normative speciale. De asemenea, este adevarat ca art. 31 alin. 1 lit. " c si d" din Legea nr. 188/1999 prevede suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, dar, acordarea lor nu este posibila din cauza ca acestea nu sunt cuantificate fiind astfel imposibila calcularea lor pentru a putea fi considerate ca parti componente ale salariului functionarilor publici. Cuantificarea lor prin dispozitii date in aplicarea legii, este atributul puterii legiuitoare, iar in situatia data, aceea a existentei unui drept virtual, daca s-ar dispune acordarea acestora intr-un cuantum stabilit de instanta dupa diverse criterii, s-ar nesocoti dispozitiile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 820/2008. De asemenea, in conditiile date nu poate fi obligat nici angajatorul la plata unor sume de bani care este practic imposibil de calculat si in plus, a dispune prin hotarare acordarea pur si simplu a unor drepturi virtuale, necuantificate prin lege, ar insemna sa se pronunte o hotarare ce nu poate fi efectiv executata, din motive ce nu pot fi imputate instantei si nici macar angajatorul. Aceste aspecte au fost avute in vedere si la adoptarea unei solutii de principiu de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, stiut fiind ca reglarea divergentelor de jurisprudenta este apanajul jurisdictiei supreme.
In contextul celor aratate, solicitarea reclamantilor, de a li se plati retroactiv si pentru viitor drepturi salariale reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in calitatea lor de functionari publici, este neintemeiata, astfel ca, vazand si prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, instanta a respins recursul reclamantilor, urmand a pastra ca legala si temeinica hotararea atacata, intrucat nu au fost identificate motive care sa atraga reformarea acesteia, ca urmare a examinarii si din oficiu.