Pe rol judecarea acţiunii civile formulate de reclamantul XXX, CNP XXX, cu domiciliul în Mun. XXX, XXX, XXX, XXX, jud. XXX, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, cod fiscal CF4267095, cu sediul în Mun. Bucureşti, Piaţa Revoluţiei, nr.1A, sector 1, pârâtul INSPECTORATUL XXX AL JANDARMERIEI XXX, cod fiscal 4192782, cu sediul în Mun. Bucureşti, XXX-11, sector 1, pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX, cu sediul în Mun. XXX, XXX, XXX, pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX BACĂU, cu sediul în Mun. Bacău, XXX, XXX, având ca obiect „Litigii de muncă - calcul drepturi salariale-pretenţii-alte cereri”.
Dezbaterile orale au avut loc în şedinţa publică din data de 10.03.2026, note consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta când în vederea deliberării, instanţa a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru astăzi, 26.03.2026, când, în aceeaşi compunere:
Tribunalul
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.09.2025, sub nr. XXX/91/2025, reclamantul XXX a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX, Inspectoratul de Jandarmi XXX şi Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău, următoarele:
1.Repunerea în termenul de prescripție, conform art. 2522 din Codul civil;
2.Obligarea pârâților INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX şi INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX BACĂU la recalcularea elementului salarial „majorare pentru lucrări de excepţie sau misiuni speciale”, pentru perioada 01.01.2019 - 31.12.2023, prin raportare la solda de funcție a reclamantului, stabilită pentru intervalul mai sus amintit, conform art. 38 alin.(4) din XXX -cadru 153/2017, cu modificările și completările ulterioare şi la plata diferenţelor salariale, rezultate în urma recalculării şi sumele efectiv încasate cu acest titlu în perioada de referință;
3.Actualizarea cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, a sumelor calculate conform celor prezentate la pct. 2 din prezenta cerere, stabilite de la momentul în care se cuveneau a fi plătite până la data efectivă a plății.
4.Acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că a avut calitatea de cadru militar în activitate până la data de 21.07.2025, când a fost trecut în rezervă cu drept la pensie militară de stat.
În perioada 01.01.2019-21.07.2025 şi-a defăşurat activitatea în cadrul Inspectoratul de Jandarmi XXX şi a beneficiat în această perioadă de elementul salarial „majorare pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale de până la 50% din solda/salariul de funcție”, aşa cum este prevăzut la art. 15 din cap. II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.
La nivelul pârâților, stabilirea și plata drepturilor salariale ale personalului se face prin utilizarea unei aplicații informatice de calcul automat a drepturilor salariale, denumită „MAISAL”, aplicație elaborată şi updatată exclusiv de către Direcția Generală Financiară din M.A.I., fără posibilitatea ca structurile de specialitate subordonate M.A.I. să poată interveni asupra aplicării corecte a legii prin stabilirea formulelor de calcul ale soldei.
În ce priveşte repunerea în termen, a invocat dispoziţiile art. 2522 alin.(1) C.civ., art. 2500 C.civ., art. 2517 C.civ., art. 2523 şi art. 2522 alin.(1) C.civ., respectiv art. 62 din Anexa nr. VI la Legea cadru nr. 153/2017.
A precizat că a aflat în cursul anului 2024, după momentul achitării drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2024 personalului activ din MAI, despre modul eronat de stabilire a soldei de funcție, necesară la stabilirea soldei de funcție în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul că nu a fost aplicată majorarea de până la 50% pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale asupra acestui element salarial.
A mai arătat că nu cunoştea şi nici nu putea să cunoască modul de calcul efectiv al acestui element salarial pe perioada aplicării etapizate a Legii 153/2017, nefiind astfel conştient de încălcarea drepturilor sale, până la momentul la care această eroare a fost devoalată, în ceea ce-l priveşte fiind cursul anului 2024, şi care a condus la naşterea diferendului dedus judecăţii, reclamantul având cunoştinţă doar de procentul majorării de care beneficia.
Pe fond, a învederat că în perioada 01.01.2019-31.12.2023, pârâții, Inspectoratul de Jandarmi XXX şi Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău au calculat greşit majorarea în discuție, „înghețată”, în mod nelegal, la nivelul lunii decembrie 2018, considerând eronat că aceasta face parte din categoria sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor etc., fără a tine cont că aceasta reprezintă o majorare a soldei de funcție, iar în perioada respectivă, trebuia să fie calculată prin raportare la solda de funcție a reclamantului, stabilită pentru perioada respectivă, etapizat, conform art. 38 alin.(4) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a expus pe larg cadrul legislativ incident , începând cu data de 01.07.2017.
A invocat decizia nr. XXX/18.11.2024 pronunţată de Înalta XXX de Casaţie şi Justiţie, publicată în M.O. partea I, nr. 1218/04.12.2024.
A mai precizat că sunt incidente prevederile art. 1531 alin.(1) şi (2) C.civ. şi art. 1535 alin.(1) C.civ., cu privire la acordarea dobânzii legale şi la actualizarea sumelor datorate de pârâţi cu rata inflaţiei .
În drept, a invocat Legea nr. 153/2017, OUG 114/2018, Legea nr. 5/2020, OUG 226/2020, OUG 130/2021, decizia nr. XXX/18.11.2024 pronunţată de Înalta XXX de Casaţie şi Justiţie, publicată în M.O. partea I, nr. 1218/04.12.2024, art. 1531 alin.(1) şi (2) C.civ. şi art. 1535 alin.(1) C.civ., art. 2522 alin.(1) C.civ. .
În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. A solicitat obligarea pârâţilor să depună la dosarul cauzei:adresa M.A.I. nr. 597179 din 30.01.2024, către M.M.S.S.; adresa M.M.S.S. nr. 393/D.P.S. din 31.01.2024; adresa M.M.S.S. nr. 1050/R.G./161/D.P.S. / 2024 şi adresa M.A.I. ce a generat adresa M.M.S.S. anterior enunțată; adresa M.A.I.- D.G.F. nr. 603022 din 08.03.2024; fluturaşii de solda aferenți perioadelor 01.01.2019-31.12.2023.
A solicitat judecata cauzei şi în lipsă.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La data de 16.10.2025, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, f. 25-27, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
În motivare, a arătat, în esenţă, că recalcularea şi plata drepturilor salariale sunt operaţiuni care cad în sarcina instituţiei angajatoare, apărările sale întemeindu-se pe Decizia R.I.L. nr. 13 din data de 13.06.2016. A solicitat respingerea cererii de repunere în termen ca neîntemeiată.
În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 01.01.2019-22.09.2022, a învederat dispoziţiile art. 2517 C.civ., art. 62 din Anexa nr. VI a Legea nr. 153/2017. A arătat că acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 23.09.2025.
În ce priveşte cererea de repunere în termen, a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale. În esenţă, a învederat că la data de 14 februarie 2024, data plății drepturilor salariale aferente lunii ianuarie personalului activ la care, de altfel, se raportează chiar reclamantul (fila 3 a cererii de chemare în judecată), acesta ar fi trebuit să cunoască încetarea așa-ziselor motive justificative. Ca atare, pentru ca o potențială repunere în termen să fie admisibilă, reclamantului îi revenea obligația ca, în termen de cel mult 30 de zile de la data de 14.02.2024, să intenteze acțiune în justiție. Dat fiind faptul că termenul în care reclamantul ar fi trebuit să introducă prezenta acțiune s-a împlinit la data de 14.03.2024, cererea de repunere în termen, pentru drepturile față de care a intervenit prescripția, este neîntemeiată.
În drept, a invocat art. 205 C.pr.civ., art. 32 C.pr.civ., decizia RIL nr. 13/2016, art. 2517 C.civ., art. 62 din Anexa nr. VI a Legea nr. 153/2017, art. 2522 C.civ. .
În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
A solicitat judecata cauzei în lipsă.
La data de 17.10.2025, pârâtul Inspectoratul de Jandarmi XXX a depus întâmpinare, f. 29-36, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară 22.09.2022, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, a invocat art. 62 din Anexa nr. VI a Legea nr. 153/2017, art. 268 alin.(2) C.Muncii, Decizia nr. XXX/14.12.2017 a Curţii Constituţionale, învederând că acţiunea a fost înregistrată la 23.09.2025.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, a învederat , în esenţă că reclamantul nu poate solicita acordarea majorării în alt cuantum decât cel în care i-a fost acordat, arătând în concluzie că politicile salariale adoptate de către legiuitor în perioada în care reclamantul era pensionar nu poate face obiectul analizei în cauză.
Pe fond, a arătat, în esenţă că formula de calcul a majorării pentru lucrări de excepţie sau misiuni speciale se aplică începând cu luna ianuarie a anului 2024, aceasta neaplicându-se drepturilor salariale ale reclamantului din perioada dedusă judecăţii, prezentând totodată evoluţia cadrului legislativ, începând cu 31.12.2009.
În drept, a invocat art. 205 C.pr.civ. şi dispoziţiile indicate în întâmpinare.
În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
A solicitat judecata cauzei în lipsă.
La data de 22.10.2025, pârâtul Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău a depus întâmpinare, f. 37-43, prin care a invocat excepţia necompenţei materiale a Secţiei I Civile, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că reclamantul are calitatea de cadru militar în rezervă, fiind angajat, până la data intrării în vigoare a ordinului de trecere în rezervă, la Inspectoratul de Jandarmi XXX şi, pentru o perioadă, împuternicit inspector şef la Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău - unități cu personalitate juridică.
Naşterea şi modificarea raporturilor de serviciu, suspendarea din funcție şi trecerea în rezervă a cadrelor militare în unitățile militare se face prin ordin emis conform competențelor de gestiune, în baza Legii 80/1995, iar raporturile care se stabilesc între unitatea militară şi cadrul militar sunt raporturi de serviciu, nefiind încheiate contracte individuale de muncă.
Potrivit art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea 80/1995 „Ofițerii, maiştrii militari şi subofițerii în activitate sunt militari profesionişti (...)”, iar accesul în profesie, precum şi evoluția în carieră a acestora se realizează potrivit legii speciale.
Pe de altă parte, art. 1, alin (2) din legea 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precizează în mod expres că dispozițiile sale „... se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.” În acest sens, actul normativ special reprezentat de Legea 80/1995, conține dispoziții specifice care derogă de la norma generală Codul Muncii.
Doctrina şi practica judiciară în materie este unanimă în a aprecia că ordinul de personal prin care iau naştere sau se modifică raporturile de muncă, reprezintă acte administrative întemeiate pe dispozițiile Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare, aplicabile în prezenta cauză, circumscriindu-se totodată noțiunii de act administrativ, aşa cum este definit de art. 2, alin. (1), lit. (c) din Legea 554/2004.
Astfel, din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) raportat la art. 2 (alin. 1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă faptul că un astfel de document este un act administrativ emis de o autoritate publică care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. XXX fondului cu privire la legalitatea şi temeinicia actelor administrative din prezenta cauză sunt de competența secției specializate în materie de contencios administrativ.
În ce priveşte excepţia prescripţiei, a invocat art. 2500, art. 2501, art. 2517 şi art. 2523 C.civ., art. 62 din Anexa nr. VI a Legea nr. 153/2017, Decizia nr. XXX/17.02.204 pronunţată de Înalta XXX de Casaţie şi Justiţie, învederând că acţiunea de faţă a fost înregistrată la data de 23.09.2025.
Pe fondul cauzei, a arătat că reclamantul a fost cadru militar activ la Inspectoratul de Jandarmi XXX. În perioada 11.05.2022 - 10.11.2022, reclamantul a fost împuternicit inspector şef la Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău. Astfel, apărarea formulată trebuie avută în vedere şi în raport cu perioada în care reclamantul a fost într-un raport de serviciu cu Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău.
A evidențiat, pe scurt, evoluția dispozițiilor legale referitoare la salarizarea în M.A.I., astfel cum rezultă din reglementările succesive care au operat în perioada XXX.
În drept, a invocat art. 205 C.pr.civ. şi dispoziţiile indicate în întâmpinare.
În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
A solicitat judecata cauzei în lipsă.
La data de 27.10.2025, pârâtul Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX a depus întâmpinare, f. 45-51, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a sa, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, respectiv respingerea cererii de repunere în termen ca tardiv formulată. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivare, în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a arătat că majorarea pentru lucrări de excepție nu este un drept care să se stabilească de către persoana care are gestiunea resurselor umane, reglementată prin Ordinul M.A.I. nr. 177/2016, ci este un beneficiu care se acordă prin act administrativ al ordonatorului principal de credite (Ministerul Afacerilor Interne). XXX majorării se face de către angajator, în cauza de față de către unitatea unde reclamantul îşi desfăşura activitatea, al cărei inspector șef era. Astfel, în perioadele 01.01.2019 - 10.05.2022 și 11.11.2022 - 31.12.2023, reclamantul și-a desfăşurat activitatea la Inspectoratul de Jandarmi XXX, ocupând funcția de inspector șef, iar în perioada 11.05.2022 - 10.11.2022 a fost împuternicit să exercite atribuțiile funcției de inspector şef al Inspectoratului de Jandarmi XXX Bacău. În calitate de conducător al acestor inspectorate, unități militare cu personalitate juridică proprie, reclamantul era ordonator terțiar de credite, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (4), teza a II-a† din Legea nr. 550/20042.
În ce priveşte cererea de repunere în termen, a invocat art. 62 din Anexa VI a Legea cadru nr. 153/2017, Decizia Curţii Constituţionale nr. 846/14.12.2017, precum şi dispoziţiile art. 2522 C.civ. Reclamantul trebuia să indice şi să facă dovada motivelor din cauza cărora acesta nu şi-a exercitat în termen dreptul la acțiune supus prescripției.
Modalitatea de calcul a drepturilor încasate rezultă din acte normative publicate în Monitorul Oficial, astfel că reclamantul avea toate elementele necesare pentru a verifica dacă suma încasată, reprezentând majorarea în discuție, corespunde prevederii legale şi realității: Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în care sunt prevăzute condițiile şi cuantumul majorării în discuție era publicată în Monitorul Oficial la momentul la care reclamantul a beneficiat de majorare și este publicată în continuare, neputând invoca necunoașterea acesteia. Pe fluturaşii de salariu ai reclamantului era trecută și majorarea în discuție în perioada în care acesta a beneficiat de aceasta, precum și cuantumul în care i-a fost acordată. Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
A mai învederat că, potrivit precizărilor reclamantului din întâmpinare, „am aflat în cursul anului 2024 (...) despre modul eronat de stabilire a soldei de funcție, necesară la stabilirea soldei de funcție în perioada de aplicare etapizată a Legii cadru nr. 153/2017(...)”, rezultă că acesta a cunoscut încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripție în cursul anului 2024, dar s-a adresat instanței cu o cerere de repunere în termen abia în a doua jumătate a anului 2025, depăşind cu mult termenul imperativ de 30 de zile reglementat de art. 2522 alin. (2) Cod Civil.
Pe cale de consecință , cererea de repunere în termen a reclamantului este formulată tardiv.
În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a invocat prevederile art. 62 din Anexa VI a Legea cadru nr. 153/2017, art. 268 C.Muncii, art. 2524 alin.(1) , art. 2526 C.civ., arătând că data introducerii acţiunii este 23.09.2025.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, pârâtul a arătat că reclamantul a fost inspector șef in cadrul I.J.J. XXX și I.J.J. Bacău, astfel că avea obligația legală să cunoască dispozițiile legale care-i erau aplicabile, atât lui, cât și personalului unității, și să le aplice corect, deoarece gestiunea sistemului de salarizare se asigură de către fiecare ordonator de credite, potrivit art. 34 din Legea nr. 153/2017. În calitate de ordonator de credite, reclamantul aproba toate documentele de plată de la nivelul unității, fiind responsabil şi răspunzător de utilizarea banilor unității. Astfel reclamantul este răspunzător de angajarea, lichidarea si ordonanțarea cheltuielilor unității. Prin urmare, reclamantul nu poate invoca propria_sa culpă pentru a obține diverse drepturi, pe care el însuşi le-a aprobat în modalitatea despre care susține acum că nu a fost corectă. Potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină, fapt contrar echității şi bunei- credințe. Reclamantul aproba toate documentele de plată de la nivelul unității (statele de plată şi ordonanțările pentru plata salariilor cuvenite personalului unității), astfel că acțiunea nu poate fi formulată în baza propriei sale culpe.
Pe fond, pârâtul a învederat pe larg evoluţia cadrului legislativ.
În drept, a invocat art. 205 C.pr.civ. şi dispoziţiile indicate în întâmpinare.
În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea de şedinţă din data de 02.12.2025, f. 66, instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului XXX Secţia I Civilă, invocată prin întâmpinare de către pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX BACĂU, ca neîntemeiată, având în vedere că reclamantul nu contestă un ordin de personal, respectiv un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, de altfel, pârâtul nici nu a indicat concret care ar fi actul pretins atacat de reclamant. Contrar susţinerilor pârâtului, nu este suficient ca actul administrativ să fie emis de o autoritate publică şi să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice, ci există condiţia suplimentară ca actul administrativ să fie emis în vederea executării ori a organizării executării legii, ceea ce nu este cazul în speţă. De asemenea, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 536 C. Adm. rap la art. 382 lit.h) C.Adm., conform cărora raportul de serviciu al funcţionarului public este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia categoriei personalului militar. Întrucât reclamantul solicită , în esenţă, recalcularea unui element salarial, competenţa de soluţionare a cauzei revine Secţiei I Civile, completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
În temeiul art. 22 alin.(4) C.pr.civ., a calificat susţinerile pârâtului INSPECTORATUL XXX AL JANDARMERIEI XXX de la fila 46 verso /pagina 3 din întâmpinare, ca fiind excepţia tardivităţii cererii de repunere în termen.
În baza art. 255 rap. la art. 258 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, ca fiind concludentă, pertinentă şi utilă cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, în perioadele 01.01.2019 - 10.05.2022 și 11.11.2022 - 31.12.2023, reclamantul XXX și-a desfăşurat activitatea la Inspectoratul de Jandarmi XXX, ocupând funcția de inspector șef, iar în perioada 11.05.2022 - 10.11.2022 a fost împuternicit să exercite atribuțiile funcției de inspector şef al Inspectoratului de Jandarmi XXX Bacău.
Reclamantul a fost trecut în rezervă, conform Ordinului Inspectorului XXX al Jandarmeriei XXX nr. 1453/17.07.2025, la data de 21.07.2025, având gradul de colonel, decorat cu Semn Onorific 25, f. 172.
Reclamantului i s-a emis de către XXX de Pensii Sectorială a M.A.I. decizia nr. XXX/27.08.2025 privind acordarea pensiei militare de stat-pensie pentru limită de vârstă, reţinându-se ca dată a deschiderii drepturilor de pensie 21.07.2025, plata urmând a se face începând cu 01.08.2025.
În perioada 01.01.2019-31.12.2023, reclamantul XXX a beneficiat de majorarea pentru lucrări de excepție și misiuni speciale prevăzute de art. 15 al Anexei VI la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel cum rezultă din fluturaşii de salariu, f. 74-128, 157-163, aspect necontestat de către pârâţi.
Divergenţa dintre părţi care a determinat naşterea prezentului litigiu priveşte cuantumul acestei majorări pentru lucrări de excepție și misiuni speciale, mai exact , modalitatea de calcul.
Astfel, în esenţă, reclamantul a susţinut că majorarea de până la 50 % prevăzută de art. 15 al Anexei VI la Legea nr. 153/2017 a fost calculată eronat la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază din decembrie 2018, în loc să fie raportată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază aflat în plată.
Pârâţii au invocat existenţa legislaţiei care a dispus plafonarea acestei majorări pentru lucrări de excepție și misiuni speciale, până la 01.01.2024, când s-a dispus ca dreptul salarial să se calculeze prin aplicarea cotei procentuale la solda de funcţie /salariul de bază cuvenită/cuvenit, cu respectarea prevederilor art. 15 alin.(2) din Anexa nr. VI din Legea 153/2017.
În drept, potrivit art. 248 alin.(1) C.pr.civ., instanţa va soluţiona cu prioritate excepţiile procesuale invocate de pârâţi prin întâmpinări.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate prin întâmpinare de către pârâtul Inspectoratul de Jandarmi XXX, instanţa reţine că aceasta nu a fost întemeiată în concret drept şi în susţinerea acesteia s-a invocat că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă cu motivarea că reclamantul nu poate solicita acordarea majorării în alt cuantum decât cel în care i-a fost acordat, arătând în concluzie că politicile salariale adoptate de către legiuitor în perioada în care reclamantul era pensionar nu pot face obiectul analizei în cauză.
Or, analizând pretenţiile deduse judecăţii, Tribunalul reţine că acesta solicită recalcularea potrivit procentului acordat în perioada în care a fost salariat, 01.01.2019-31.12.2023, nu ca şi spor, aşa cum a fost calculat, ci prin raportare la solda de funcţie, ceea ce determină instanţa să respingă excepţia ca fiind neîntemeiată, nefiind vorba de o veritabilă inadmisibilitate a formulării unei astfel de acţiuni.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate prin întâmpinare de către pârâtul Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX, instanţa reţine că acesta a invocat în esenţă, propria culpă a reclamantului , care , ocupând funcţia de inspector şef, era răspunzător de angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor unităţii, putând cunoaşte dispoziţiile legale referitoare la calculul majorării în discuţie.
Instanţa, contrar susţinerilor pârâtului, nu poate aprecia această situaţie ca o inadmisibilitate a formulării unei acţiuni având ca obiect recalcularea unui drept/element salarial.
Practic, teza pârâtului este în sensul că cel care ocupă o funcţie de conducere nu are deschisă calea niciunei acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor sale salariale (indiferent de temeinicia sau netemeinicia unei astfel de acţiuni, analiza care este subsecventă verificării admisibilităţii), ceea ce nu poate fi primit.
De asemenea, faptul că reclamantul, în calitate de inspector şef a aprobat plata diverselor elemente salariale într-o anumită modalitate, în acord cu viziunea structurilor centrale, care se dovedeşte ulterior a fi eronată, nu îl lipseşte pe reclamant de un drept fundamental, respectiv acela al accesului liber la justiţie, consacrat atât de art. 21 din Constituţia României, cât şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate prin întâmpinare de către pârâtul Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX, ca neîntemeiată.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a pârâtului Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX, instanţa reţine că aceştia au susţinut că stabilirea şi acordarea diferitelor drepturi băneşti reprezintă atributul exclusiv al unităţii angajatoare desemnate să efectueze plata, care are calitatea de ordonator de credite, aceasta fiind subiectul pasiv al raportului obligaţional dedus judecăţii. Au mai invocat faptul că pârâtul Ministerul Afacerilor Interne are calitatea de ordonator principal de credite, iar pârâtul Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX are calitatea de ordonator secundar de credite, fiind incidente dispoziţiile Deciziei nr. XXX/13.06.20216 pronunţată de Înalta XXX de Casaţie şi Justiţie, paragraful nr. 50, publicată în Monitorul Oficial nr. 763/29.09.2016.
Instanţa reţine prevederile art. 36 C.pr.civ., precum şi faptul că reclamantul a fost angajat în cadrul Inspectoratului de Jandarmi XXX, respectiv Inspectoratului de Jandarmi XXX Bacău, entităţi cu personalitate juridică şi care deţin şi calitatea de ordonator ţerţiari de credite.
Raportat la aceste aspecte, precum şi la obiectul cauzei, instanţa reţine că titularii obligaţiilor corelative drepturilor deduse judecăţii sunt Inspectoratul de Jandarmi XXX, respectiv Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău, nu şi ordonatorul principal/secundar de credite.
Nu pot fi reţinute dispoziţiile invocate, art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 223/2015, întrucât acestea reglementează procedura depunerii cererii de pensionare, şi nu stabilirea şi plata unor drepturi salariale.
Astfel, potrivit textelor legale invocate, cererea de pensionare se depune, în cazul acestuia, la unitatea militară din care a făcut parte la data trecerii în rezervă, adică la Inspectoratul de Jandarmi XXX. Aceasta din urmă are obligaţia de a întocmi dosarul de pensionare şi de a transmite cererea de pensionare, împreună cu actele doveditoare, către casa de pensii sectorială, care stabileşte şi plăteşte pensia militarilor.
Prin urmare, nu sunt stabilite obligaţii în sarcina pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a pârâtului Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX.
În consecinţă, raportat la obiectul dedus judecăţii, pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX nu justifică calitatea procesuală pasivă, astfel încât, instanţa va admite excepţia şi va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce priveşte cererea de repunere în termen şi excepţia tardivităţii formulării acestei cereri, excepţie invocată de pârâtul Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX, instanţa reţine că, reclamantul a invocat prevederile art. 2522 alin. (1) Cod civil, învederând că nu a cunoscut și nici nu putea cunoaște eroarea de calcul a majorării salariale până în anul 2024, când s-a revizuit formula de calcul. În anul 2024, reclamantul a aflat despre recalcularea majorării pentru lucrări de excepție, care a condus la o creștere substanțială a drepturilor salariale pentru personalul activ, fără modificări legislative noi, odată cu achitarea drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2024. Astfel, a cerut repunerea în termen, susținând că motivele depășirii termenului de prescripție nu îi sunt imputabile.
Potrivit disp. art. 2522 alin.1 şi a lin.2 din C.Civ ”(1) Cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea cauzei. (2) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.”
Analizând coroborat dispoziţiile legale mai sus, instanţa reţine că numai din motive temeinice se poate dispune repunerea în termenul de prescripţie şi cu condiţia ca cererea să fie formulată în termen de 30 de zile numărate din ziua în care titularul dreptului a cunoscut sau a trebuit să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie
Instanţa apreciază că cererea formulată de reclamant nu se încadrează în condițiile repunerii în termen stabilite de art. 2522 Cod civil.
Potrivit acestui text de lege, este necesară dovedirea existenței unor motive temeinice ce au împiedicat exercitarea acțiunii în termen.
Jurisprudența instanțelor, în materia recalculării drepturilor salariale ale bugetarilor, dar și, în general, în privința pretențiilor civile, s-a conturat, cu caracter majoritar, în sensul că necunoașterea legii sau eroarea de drept nu pot constitui motive justificate pentru admiterea unei cereri de repunere în termen.
Reclamantul nu a fost împiedicat să acționeze de o imposibilitate obiectivă de a formula cererea de chemare în judecată, ci de necunoașterea dispozițiilor legale și a modului în care acestea se interpretează.
Drept urmare, cererea de repunere în termen formulată de reclamant este pe fondul ei, neîntemeiată.
Mai mult, reclamantul ar fi trebuit să cunoască încetarea pretinselor motive justificative la data de 14 februarie 2024, data plății drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2024 personalului activ, dată la care, de altfel, se raportează expres chiar reclamantul (fila 3 a cererii de chemare în judecată). Ca atare, reclamantului îi revenea obligația ca, în termen de cel mult 30 de zile de la data de 14.02.2024, să formuleze prezenta acțiune în justiție.
Dat fiind faptul că termenul de 30 zile în care reclamantul ar fi trebuit să introducă prezenta acțiune s-a împlinit la data de 18.03.2024, cererea de repunere în termen depusă la 23.09.2025, este şi tardiv formulată.
Prin urmare, instanţa va admite excepţia tardivităţii cererii de repunere în termen, invocată de pârâtul Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX prin întâmpinare şi va respingere cererea ca tardiv formulată.
Subsecvent, în ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de toţi pârâţii din prezenta cauză, instanţa reţine că diferențele salariale aferente acestei perioade, au la baza existența unui raport de muncă dintre părți, termenul de prescripție aplicabil fiind cel reglementat de art. 268 alin. 1) lit. c) din Codul muncii, respectiv termenul de prescriptie de 3 ani.
În ceea ce privește data/momentul de la care curge prescripția, norma legală incidentă, care are caracter de normă specială față de dispozițiile de drept comun din Codul civil și, prin urmare, sunt aplicabile cu prioritate, stipulează că termenul de 3 ani curge „de la data nașterii dreptului la acțiune”.
Prevederile art. 268 alin. 1) lit. c) din Codul muncii, „data nașterii dreptului la acțiune” reprezintă data la care pârâtul ar fi trebuit să achite reclamantului diferențele de drepturi solicitate, în ipoteza teoretică în care pârâtul ar fi avut o astfel de obligație.
În condițiile în care drepturile solicitate de către reclamant se fundamentează pe existența unui raport de muncă, iar dispozițiile legale în materie stipulează că drepturile salariale se achită lunar, rezultă că pentru fiecare diferență de drepturi pretins cuvenită lunar curge o prescripție diferită, termenul de la care curge fiind data la care trebuiau achitate drepturile salariale pentru fiecare lună în curs.
De altfel, o astfel de concluzie rezultă și din cuprinsul art. 2.524 alin. 1) din Codul civil, obligația de plată a drepturilor salariale constituind o obligație contractuală (derivând din contractul de muncă), circumstanțe în care prescripția începe să curgă de la data când obligația „devine exigibilă și debitorul trebuia astfel s-o execute”, ceea ce, în concret, înseamnă data la care trebuie achitate lunar drepturile salariale.
Întrucât drepturile salariale ale personalului bugetar se achită în luna următoare în perioada 5-15 ale lunii respective, pentru luna precedentă, conform art. 1 Ordin nr. 86 din 28 ianuarie 2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile publice, instanţa reține astfel că pentru fiecare diferență de drepturi solicitată pentru intervalul 01.01.2019-31.12.2023, a început să curgă câte o prescripție distinctă. Astfel, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru diferențele salariale solicitate a început să curgă separat, pentru fiecare diferență lunară în parte, începând cel mai târziu cu data de 15 a lunii următoare, potrivit Anexei la Ordinul nr. 86 din 28 ianuarie 2005.
În ceea ce priveste începutul curgerii termenului de prescripție în privința drepturilor instanţa retine că art. 268 alin. 1) lit. c) din Codul muncii nu pot fi înțelese și interpretate în conformitate cu dispozițiile art. 2.523 din Codul civil, și anume, să se rețină că prescripția dreptului la acțiune pentru plata unor drepturi de natură salarială sau pentru diferențe de astfel de drepturi începe să curgă „de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui”.
Aceasta, deoarece prevederile art. 2523 din Codul civil constituie „regula generală” în materie de început a prescripției dreptului material la acțiune (aceasta fiind și denumirea marginală a textului de lege), iar regula este incidentă ori de câte ori nu sunt incidente norme legale cu caracter de excepție.
În Codul civil există o astfel de normă cu caracter de excepție, și anume, art. 2.524 alin. 1) din Codul civil care reglementează „dreptul la acțiunea în executarea obligațiilor de a da sau de a face” și al cărei conținut este următorul: „XXX prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligațiilor contractuale de a da sau de a face prescripția începe să curgă de la data când obligația devine exigibilă și debitorul trebuia astfel s-o execute”.
XXX de plată a drepturilor de natură salarială constituie o obligație contractuală deoarece plata acestor drepturi are ca fundament existența unui contract de muncă.
XXX irelevant că astfel de drepturi de natură salarială nu sunt evidențiate expres în cuprinsul contractului de muncă ori că ele sunt reglementate în cuprinsul unor acte normative deoarece, în conformitate cu prevederile art. 1272 alin. 1) Cod civil „contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui”.
Așadar, faptul că anumite drepturi cuvenite unui angajat nu sunt negociate, ci sunt stabilite prin diverse acte normative nu schimbă natura juridică a obligației angajatorului în privința acordării acestora, obligația fiind și rămânând una contractuală.
În concluzie, indiferent de existența sau nu a prevederilor art. 268 alin. 1) lit. c) din Codul muncii, problematica începutului prescripției dreptului material la acțiune în privința drepturilor salariale derivând din contractul de muncă nu se analizează din perspectiva art. 2523 din Codul civil, ci prin raportare la art. 2524 alin. 1) din Codul civil.
Aceasta înseamnă că, în concret, începutul termenului de prescripție pentru drepturile salariale nu are nicio legătură cu persoana angajatului, respectiv dacă acesta a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea dreptului la acțiune.
Sustinerile reclamantului referitoare la cunoașterea și/sau posibilitatea cunoașterii de către acesta a modului de calcul a dreptului reglementat la art. 15 alin. 1) din anexa VI la legea nr. 153/2017 sunt lipsite de temeinicie în privinta începutului termenului de prescripție, astfel cum a analizat şi expus instanţa mai sus.
Pe de altă parte, instanta retine că susţinerea potrivit căreia reclamantul nu a avut acces niciodată la modul de calcul al elementelor salariale în raport de modalitatea de punere în aplicare a Legii nr.153/2017, nu poate fi primită. Drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv ale personalului militar, precum şi modul de calcul al acestora, au fost şi sunt reglementate prin acte normative publicate în Monitorul Oficial al României, prin urmare accesibile tuturor.
În esenţă, reclamantul a susţinut că majorarea în discuţie nu a fost calculată în procentul corespunzător aplicat salariului de funcţie pe care îl avea în plată la momentul respectiv, astfel cum ar rezulta din prevederile art. 15 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017, ci cuantumul acesteia a fost plafonat la nivelul existent în luna decembrie a anului anterior, astfel cum s-a dispus prin actele normative cu aplicabilitate anuală ce au fost adoptate în succesiunea Legii nr. 153/2017.
Or, plafonarea cuantumului majorării în discuţie, de care reclamantul este nemulţumit, s-a realizat în aplicarea dispoziţiilor normative cuprinse în legislaţia primară, publicată în Monitorul Oficial, prin urmare nu a existat niciun impediment pentru ca acesta să cunoască şi, eventual, să conteste modul de calcul al acestei majorări, la momentul la care a beneficiat de ea.
Împrejurarea că în anul 2024 reclamantul a luat cunoştinţă despre faptul că ordonatorul de credite a schimbat modul de calcul al majorării în discuţie nu are nicio relevanţă în cauză şi nu poate constitui o justificare pentru înlăturarea efectelor prescripţiei dreptului material la acţiune, câtă vreme nu a existat nicio împiedicare pentru ca reclamantul să conteste modul de calcul al elementului salarial invocat încă din anul 2019.
Reclamantul a beneficiat de majorarea pentru lucrări de excepţie şi misiuni speciale, în perioada 01.01.2019-31.12.2023 (solicitată prin acţiune), aspect necontestat de către pârâţi.
Astfel, instanţa constată că de la data la care s-au plătit reclamantului, lunar, drepturile salariale aferente perioadei 01.01.2019-31.08.2022 și până la data introducerii acțiunii, 23.09.2025, a trecut o perioadă mai mare de 3 ani (drepturile pentru luna august 2022 fiind achitate cel târziu la 15.09.2022).
În acest sens, drepturile aferente oricărei luni din intervalul 01.01.2019-31.08.2022, fiind plătite/achitate reclamantului la date care sunt anterioare zilei de 22.09.2022.
Pentru perioadele 01.09.2022-30.09.2022, 01.10.2022-31.12.2023, plata drepturilor salariale s-a realizat la date care sunt ulterioare zilei de 22.09.2022, astfel încât, acţiunea pentru plata acestor drepturi salariale, a fost formulată în interiorul termenului de prescripţie (drepturile pentru luna septembrie 2022 fiind achitate cel târziu la 15.10.2022).
Prin urmare, cât privește perioada 01.09.2022-30.09.2022, 01.10.2022-31.12.2023, Tribunalul reține că diferențele de drepturi solicitate nu sunt prescrise, de la data la care s-au plătit drepturile salariale aferente acestor luni și până la data introducerii acțiunii (23.09.2025) nefiind o perioadă mai mare de 3 ani.
Pentru aceste considerente, instanta va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretenția de acordare a unor diferențe salariale aferente perioadei 01.01.2019-31.08.2022, cu consecința respingerii ca prescrise a acestor pretenții.
Ca efect al incidenței prescripției în privința diferențelor salariale aferente perioadei 01.01.2019-31.08.2022, rezultă că aceeași soluție este incidentă și în privința pretențiilor cu caracter accesoriu formulate de către reclamant, și anume, actualizarea cu inflația și dobândă legală pentru diferențele salariale aferente aceleiași perioade, fiind incidente dispozițiile art. 2503 alin. 1) din Codul civil.
Pe fondul cererii, în ceea ce priveste diferențele de drepturi pentru perioada solicitată, 01.09.2022-31.12.2023, instanţa reţine următoarele:
Dreptul salarial solicitat prin acţiunea de faţă este reglementat începând cu 1 iulie 2017, de Legea-cadru nr. 153/2017, act normativ care, preluând conţinutul reglementărilor anterioare (Legea 330/2009, Legea 284/2010), prevede la art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi securitate naţională” următoarele: „(1) Pentru personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, se acordă o majorare de până la 50% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază. (2) Dreptul prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare, în limita a 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor, soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor de încadrare, cumulat pe total buget, pentru fiecare ordonator principal de credite. (3) Condiţiile de acordare a dreptului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite."
În acest context, Tribunalul reţine că soluţionarea prezentei cauze presupune în primul rând stabilirea naturii juridice a majorării reglementate de art. 15 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, urmând ca problema plafonării sau neplafonării acesteia, în raport cu măsurile de politică fiscal-bugetară adoptate de legiuitor în perioada de referinţă, prin acte normative succesive, să decurgă din această calificare.
Tribunalul constată că, prin Decizia nr. XXX/18.11.2024 pronunţată în dosarul XXX/1/2024, Înalta XXX de Casaţie şi Justiţie a dispus că: „Majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază a/al personalului militar, poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022”.
A reţinut Înalta XXX de Casaţie şi Justiţie, în considerentele hotărârii pronunţate că dreptul decurgând din executarea de lucrări de excepţie sau de misiuni speciale a cunoscut o modificare a naturii juridice, nemaifiind reglementat prin dispoziţiile art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 ca spor sau ca primă lunară, cu regimul juridic al unui element suplimentar soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază, ci constituind, aşa cum însăşi terminologia utilizată de legiuitor o indică, o creştere calculată pentru personalul militar la solda de funcţie (la salariul de funcţie sau la salariul de bază pentru poliţişti, respectiv personalul civil), aşa cum este aceasta definită de art. 7 lit. b) din legea-cadru.
XXX noţiunea de majorare nu îşi găseşte o definiţie legală, art. 7 lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017, precizând elementele venitului salarial al personalului din sectorul bugetar, care are sfera de cuprindere cea mai largă, enumeră „salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar”.
Cu privire la majorarea reglementată prin prevederile art. 15 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, examinarea textului legal relevă faptul că aceasta se acordă numai personalului militar, poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, condiţiile de acordare a dreptului (cuantumul concret al majorării, beneficiarii, perioada de acordare etc.) fiind stabilite prin norme metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
De asemenea, dreptul poate fi acordat pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare şi în limita a 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor, soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor de încadrare, cumulat pe total buget, pentru fiecare ordonator principal de credite.
Cât priveşte modalitatea de calcul a majorării, legea prevede aplicarea unei cote procentuale de până la 50% la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, ceea ce are ca efect direct creşterea soldei de funcţie corespunzătoare funcţiei îndeplinite, aşa cum este aceasta definită de art. 7 lit. b) din legea-cadru, rezultând o nouă soldă de funcţie pentru perioada determinată în care personalul militar beneficiază de acest drept.
Împrejurarea că legiuitorul foloseşte sintagma „majorare de până la 50% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază” spre deosebire de celelalte majorări reglementate pentru aceeaşi familie ocupaţională, prevăzute ca „majorare a soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază”, nu poate primi decât semnificaţia unei precizări a bazei de calcul al acestui drept (în cazul de faţă solda de funcţie), care este, în acelaşi timp, elementul supus majorării/creşterii directe.
În fine, este de menţionat că, în privinţa modalităţii concrete de acordare a majorării pentru perioada de aplicare etapizată a legii-cadru, anterior momentului la care personalul vizat a ajuns la nivelul soldelor/salariilor de bază stabilite pentru anul 2022, sunt aplicabile, deopotrivă, concluziile statuate de Înalta XXX de Casaţie şi Justiţie în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, prin Decizia nr. XXX din 26 noiembrie 2018 a Înaltei XXX de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, şi Decizia nr. XXX din 15 noiembrie 2021 a Înaltei XXX de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 26 ianuarie 2022.
Aşa stând lucrurile, Tribunalul constată că sunt întemeiate pretenţiile reclamantului din cererea precizată, întrucât în mod eronat pârâtul a calificat această majorare ca spor şi a procedat la plafonarea cuantumului acesteia la nivelul din luna decembrie 2017.
Drept urmare, vor fi obligaţi pârâţii Inspectoratul de Jandarmi XXX şi pârâtul Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău să recalculeze, prin raportare la solda de funcţie aflată efectiv în plată şi în acord cu cele statuate de Înalta XXX de Casatie si Justitie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr.XXX/2024, publicată în M.O., partea I nr.1218/04.12.2024, dreptul prevăzut de art. 15 alin. (1) anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 153/2017 de care a beneficiat reclamantul în perioada 01.09.2022-31.12.2023.
Va obliga pârâţii să recalculeze soldele/salariile lunare brute realizate la funcţia de bază pentru perioada 01.09.2022-31.12.2023, prin raportare la majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 153/2017, calculată potrivit prezentei hotărâri.
Va obliga pârâţii Inspectoratul de Jandarmi XXX şi Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău la plata diferenţelor de drepturi salariale cuvenite reclamantului cu titlu de majorare lucrări de excepţie sau misiuni speciale, retroactiv pentru întreaga perioadă 01.09.2022-31.12.2023.
În concret, instanţa va ţine seama că în perioadele 01.01.2019 - 10.05.2022 și 11.11.2022 - 31.12.2023, reclamantul și-a desfăşurat activitatea la Inspectoratul de Jandarmi XXX, astfel încât obligaţia acestui pârât, conform prezentei hotărâri, va viza perioada 11.11.2022-31.12.2023.
În perioada 11.05.2022 - 10.11.2022 reclamantul a fost împuternicit să exercite atribuțiile funcției de inspector şef al pârâtului Inspectoratului de Jandarmi XXX Bacău, astfel încât obligaţia acestui pârât, conform prezentei hotărâri, va viza perioada 01.09.2022-10.11.2022.
În ce priveşte capătul de cerere având ca obiect actualizarea sumei cu rata inflaţiei şi acordarea dobânzii legale, ambele calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective şi integrale a debitului restant, instanţa reţine prevederile art. 1535 C.civ. şi art. 1531 C.civ.
Astfel, repararea integrală a prejudiciului produs prin neexecutarea la termen a obligației de plată a drepturilor salariale cuvenite sau, cu alte cuvinte, executarea prin echivalent pentru repararea prejudiciului produs prin neexecutarea la termen a obligației de plată a unei sume de bani, se face în conformitate cu prevederile art. 1535 Cod civil.
Potrivit alin. 3) al acestui text, creditorul este îndreptățit atât la dobânzi moratorii în limita dobânzii legale, dar și la daune interese, subînțelegându-se că este vorba de daune interese pentru acoperirea prejudiciului produs prin neexecutarea la termen, iar nu pentru neexecutarea obligației (pentru neexecutarea obligației creditorul putând cere numai executarea în natură când obligația constă în plata unei sume de bani).
Actualizarea cu inflația nu reprezintă altceva decât acoperirea deprecierii monedei în care trebuia executată la termen obligația de plată, depreciere ce are loc între termenul scadenței și momentul plății efective. Atunci când instanţa acordă creditorului o sumă de bani reactualizată de la data când trebuia plătită la data plăţii efective, creditorul nu primeşte o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit să o primească cu o anumită perioadă de timp înainte, căci tocmai acesta este mecanismul deprecierii valorii unităţii monetare. În fapt, suma ce trebuia plătită la scadenţă şi suma reactualizată ce se plăteşte ulterior au aceeaşi valoare, în sensul că creditorul poate cumpăra aceeaşi cantitate de bunuri sau servicii.
În raport de cele arătate mai sus, instanţa reține că pentru neexecutarea la scadență a obligației de plată a drepturilor salariale cuvenite reclamantului, acesta este îndreptățit să primească atât daune moratorii egale cu dobânda legală, cât și daune interese cuantificate la nivelul diferenței de valoare economică pe care suma ce trebuia plătită o suferă în urma procesului de depreciere economică pe intervalul de timp dintre data scadenței și data plății efective.
Pentru repararea prejudiciului suferit, creditorului are dreptul la daune-interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflaţiei damnum emergens (pierderea efectivă), cât şi în dobânda legală, lucrum cessans (beneficiul nerealizat). Întrucât natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii, respectiv daune compensatorii, este admisibil cumulul acestora neputându-se, deci, vorbi despre o dublă reparaţie care să reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului. Prin urmare, este legal cumulul actualizării sumei executate cu dobânda legală, deoarece numai prin această modalitate se asigură respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1531 C. civ.
Instanţa reţine şi prevederile art. 1 din Ordonanţa nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar, care definesc noţiunile de „dobândă remuneratorie” şi „dobândă penalizatoare”.
În consecinţă, instanţa va obliga pârâţii Inspectoratul de Jandarmi XXX şi Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău la plata debitului principal, actualizat cu rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale penalizatoare, ambele calculate de la data scadenței fiecărui drept salarial în parte şi până la data plăţii efective şi integrale a debitului restant.
În ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa reţine prevederile art. 453 şi art. 452 C.pr.civ. .
Astfel, deşi reclamantul are, în esenţă, câştig de cauză pe fond, cu privire la perioada 01.09.2022-31.12.2023, fiind îndreptăţit să i se acorde cheltuieli de judecată, conform art. 453 C.pr.civ., instanţa reţine totuşi că acesta nu a făcut dovada realizării lor, astfel cum impune art. 452 C.pr.civ., cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Pentru aceste motive, va respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Va lua act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Hotărăște:
Respinge excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, invocate prin întâmpinări de către pârâţii Inspectoratul de Jandarmi XXX şi Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX, ca neîntemeiate.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, invocată prin întâmpinare de acesta.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX, invocată prin întâmpinare de acesta.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul XXX, CNP XXX, cu domiciliul în Mun. XXX, XXX, XXX, XXX, jud. XXX, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, cod fiscal CF4267095, cu sediul în Mun. Bucureşti, Piaţa Revoluţiei, nr.1A, sector 1 şi pârâtul INSPECTORATUL XXX AL JANDARMERIEI XXX, cod fiscal 4192782, cu sediul în Mun. Bucureşti, XXX-11, sector 1, având ca obiect „Litigii de muncă - calcul drepturi salariale-pretenţii-alte cereri”, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepţia tardivităţii cererii de repunere în termen, invocată de pârâtul Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX prin întâmpinare.
Respingere cererea de repunere în termen formulată de reclamantul XXX, CNP XXX, cu domiciliul în Mun. XXX, XXX, XXX, XXX, jud. XXX, ca tardiv formulată.
Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul XXX al Jandarmeriei XXX, Inspectoratul de Jandarmi XXX şi Inspectoratul de Jandarmi XXX Bacău.
Respinge pretenţiile de acordare a majorării prevăzute de art. 15 alin. (1) anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 153/2017, calculată prin raportare la solda de funcţie aflată efectiv în plată, pentru perioada 01.01.2019-31.08.2022, şi pretenţiile de plată a diferenţelor rezultate, actualizate cu rata inflaţiei şi dobândă legală penalizatoare, ca prescrise.
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul XXX, CNP XXX, cu domiciliul în Mun. XXX, XXX, XXX, XXX, jud. XXX, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX, cu sediul în Mun. XXX, XXX, XXX, pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX BACĂU, cu sediul în Mun. Bacău, XXX, XXX, având ca obiect „Litigii de muncă - calcul drepturi salariale-pretenţii-alte cereri”.
Obligă pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX la recalcularea, prin raportare la solda de funcție aflată efectiv în plată, a dreptului prevăzut de art.15 alin.(1) din Anexa nr.VI din Legea-cadru nr.153/2017 de care a beneficiat reclamantul în perioada 11.11.2022-31.12.2023.
Obligă pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX să recalculeze soldele/salariile lunare brute realizate la funcţia de bază pentru perioada 11.11.2022-31.12.2023, prin raportare la majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 153/2017, calculată potrivit prezentei hotărâri.
Obligă pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX la plata către reclamant a diferenței de drepturi bănești rezultată din recalcularea dreptului prevăzut de art.15 alin.(1) din Anexa nr.VI din Legea-cadru nr.153/2017 în modalitatea arătată prin prezenta hotărâre, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, ambele accesorii calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată şi până la data plății efective.
Obligă pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX BACĂU la recalcularea, prin raportare la solda de funcție aflată efectiv în plată, a dreptului prevăzut de art.15 alin.(1) din Anexa nr.VI din Legea-cadru nr.153/2017 de care a beneficiat reclamantul în perioada 01.09.2022-10.11.2022.
Obligă pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX BACĂU să recalculeze soldele/salariile lunare brute realizate la funcţia de bază pentru perioada 01.09.2022-10.11.2022, prin raportare la majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 153/2017, calculată potrivit prezentei hotărâri.
Obligă pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI XXX BACĂU la plata către reclamant a diferenței de drepturi bănești rezultată din recalcularea dreptului prevăzut de art.15 alin.(1) din Anexa nr.VI din Legea-cadru nr.153/2017 în modalitatea arătată prin prezenta hotărâre, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, ambele accesorii calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată şi până la data plății efective.
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul XXX Secţia I Civilă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 26.03.2026.