Functionari publici. Drepturi salariale. Competenta materiala, raportat la prevederile art. 92 din Legea nr. 188/1999 modificata.
Legea nr. 188/1999 - art. 92
Potrivit art. 92 din Legea nr. 188/1999 modificata prin Legea nr. 251/2006 si Legea nr. 251/2006, revine instantei civile, complet specializat in litigii de munca si asigurari sociale, competenta materiala pentru solutionarea litigiilor legate de raportul de serviciu al functionarului public.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal,
decizia civila nr. 393 din 16 mai 2007
Prin sentinta civila nr. 279 din 8 februarie 2007, pronuntata in dosarul nr. 745/108/2006, Tribunalul Arad a admis in parte actiunea functionarilor publici si a obligat pe paratii Administratia Nationala a Penitenciarelor Bucuresti, Penitenciarul cu regim de maxima siguranta Arad si Ministerul Justitiei la plata unor prime de concediu.
In cauza au declarat recurs paratii si prin decizia civila nr. 393 din 16 mai pronuntata in dosarul nr. 745/208/2006, Curtea de Apel Timisoara a admis cererile, a casat sentinta si a trimis dosarul spre competenta solutionare in prima instanta la Tribunalul Arad, sectia civila, complet specializat litigii de munca si asigurari sociale, cu aplicarea art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 3 C. pr. civ., cu motivarea ca, potrivit probelor, reclamantii sunt functionari publici si la data de 19.07.2006 a intrat in vigoare Legea nr. 251/2006 prin care a fost modificata Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, in sensul ca prin art. 91, s-a prevazut expres ca actiunile care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante.
Art. 92 din aceeasi lege, cuprins in capitolul 10 privitor la dispozitii finale si tranzitorii a prevazut ca, cauzele avand ca obiect litigii de munca in care una din parti are calitatea de functionar public, aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii in vigoare a prezentului statut, vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile in momentul sesizarii instantei.
La data de 19.07.2006, cand au fost aplicabile aceste dispozitii legale, cauza de fata se afla pe rolul instantei civile, specializate in litigii de munca si asigurari sociale, in sensul ca sentinta civila nr. 758 din 5 iunie 2006 pronuntata in dosar nr. 744/2006 al Tribunalului Arad, sectia civila a fost recurata de parati prin cereri de recurs depuse in luna august 2006, recursurile fiind solutionate prin decizia civila nr. 1944 din 12 octombrie 2006 pronuntata in dosar nr. 5370/59/2006 al Curtii de Apel Timisoara, sectia civila, complet specializat litigii de munca si asigurari sociale.
Deci, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 188/1999 republicata si modificata prin Legea nr. 251/2006, instanta sesizata cu judecarea litigiului a fost cea civila, astfel ca revine acesteia competenta materiala de solutionare, conform art. 92 din Legea nr. 188/1999 republicata.
O dispozitie normativa identica este cuprinsa si in art. 92 din Legea nr. 188/1999 modificata prin Legea nr. 442/2006, intrata in vigoare la data de 7.XII.2006.
Raportat la aceste norme tranzitorii de competenta materiala si in lipsa altor dispozitii legale exprese ale Legii nr. 188/1999, in forma sa nemodificata prin Legea nr. 442/2006, care sa dea in competenta materiala a instantei de contencios administrativ, litigiile privind cererile functionarilor publici pentru acordarea unor drepturi banesti, stiut fiind ca aceasta competenta este una speciala si anume numai in cazurile expres prevazute de lege, revine instantei civile dreptul de a judeca litigiul.
In cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004, pentru ca reclamantii nu au contestat nici un act administrativ privitor la stabilirea salariilor de baza, a sporurilor, a premiilor si a altor drepturi prevazute de aceasta ordonanta, pentru a fi incidente prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, actiunea de fata constituind una in obligarea la acordarea de drepturi salariale.