Judecata. Principiul rolului activ al judecatorului Decizie nr. 610/R din data de 19.05.2006
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

In virtutea rolului activ al judecatorului impus de art. 129 alin. 5 Cod pr. civila instanta de apel trebuie sa examineze cauza prin raportare la toate sustinerile si mijloacele de aparare invocate de parti si nu sa se rezume la a concluziona ca cererea reconventionala a paratului este nejustificata in raport de probatoriul administrat.
Prin sentinta civila nr.759/16.11.2005, Judecatoria Gheorgheni a admis in parte actiunea formulata de reclamantul C.E. in contradictoriu cu paratul S.L. si a respins actiunea reconventionala a acestuia din urma.
Drept consecinta, a obligat paratul sa permita reclamantului ca in urma obtinerii avizelor din partea organelor administrative, sa construiasca o conducta de apa subterana pentru apele meteorologice pe langa casa lui, cu obligativitatea refacerii drumului de acces.
Prin aceeasi hotarare a fost respins capatul de cerere privind desfiintarea umpluturii de pamant si au fost compensate cheltuielile de judecata.
In adoptarea acestei solutii , prima instanta a retinut ca reclamantul are un drept de servitute de trecere , peste terenul paratului , drept stabilit prin hotarare judecatoreasca si, in urma sapaturilor efectuate de acesta din urma, terenul are o inclinatie vizibila spre casa reclamantului, fapt ce poate cauza deteriorarea substantiala a locuintei.
Raportandu-se la aceasta stare de fapt si acceptand raportul de expertiza intocmit in cauza , judecatoria a constatat ca actiunea reclamantului este admisibila in ceea ce priveste primul capat de cerere, retinand incidenta prevederilor art.620-635 Cod civil.
Prin urmare, s-a apreciat ca singura modalitate viabila pentru reclamant de a-si cruta casa de efectele daunatoare ale ploilor este canalizarea, varianta subterana fiind cea optima, intrucat nu va impune proprietarului fondului aservit nici o obligatie sau ingradire a dreptului de proprietate.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind desfiintarea umpluturii de pamant de langa trotuarul paratului, aceasta a fost considerata ca inadmisibila, intrucat conform raportul de expertiza, terenul este mai ridicat din cauza sapaturilor, iar dupa o perioada de timp se va nivela fara nici o interventie.
Apelul declarat de paratul reclamant reconventional impotriva hotararii anterior descrise a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.37/23.02.2006 a Tribunalului Harghita, retinandu-se ca prima instanta a apreciat in mod corect probatoriul administrat in cauza, neputand fi primite sustinerile paratului cu privire la ingradirea dreptului sau de proprietate, intrucat in cauza s-a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.620 Cod civil.
Impotriva acestei ultime hotarari , paratul a declarat recurs, solicitand aplicarea variantei 2 din raportul de expertiza, pe considerentul ca reclamantul are in curte suficient loc pentru marirea bazinului de colectare.
A mai relevat ca dreptul de servitute invocat de reclamant se refera doar la intrare si, in plus, acesta nu are autorizatie din partea autoritatii pentru protectia mediului ca sa conduca apele din curte si de pe acoperis direct in paraul Belchia.
Prin intampinarea formulata, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinand legalitatea solutiilor adoptate in cauza.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate , precum si din oficiu, in limitele prevazute de art.306 alin.2 Cod pr.civila, Curtea a constatat ca acesta este fondat, pentru urmatoarele considerente:In sustinerea actiunii sale, reclamantul a invocat existenta in favoarea imobilului proprietatea sa a unui drept de servitute de trecere, instituit prin hotarare judecatoreasca , insa nu a depus la dosarul cauzei nici o dovada in acest sens.
In schimb, paratul a anexat cererii de apel copia partiala a C.F. nr. 12361 Gheorgheni, care constata, intr-adevar , un drept de servitute de trecere cu carul si piciorul asupra parcelei cu nr.top.1784, in favoarea parcelei cu nr.top.1783 (inscrisa la pozitia B+3), insa, asa cum rezulta din mentiunile ulterioare , la data de 28.09.1963 s-a inregistrat un act de renuntare la dreptul de servitute.
In aceste conditii, se impunea ca instanta de apel, in virtutea rolului activ impus de art. 129 alin.5 Cod pr.civila, sa solicite lamuriri sub acest aspect partilor si chiar sa procure copia fidela a cartii funciare, intrucat solutia primei instante este argumentata prioritar pe existenta dreptului de servitute invocat de reclamant.
Sesizat cu solutionarea apelului declarat de parat, tribunalul era dator sa examineze cauza prin raportare la toate sustinerile si mijloacele de aparare invocate, inclusiv sub aspectul solutionarii de catre prima instanta a tuturor cererilor formulate, urmand a aprecia, eventual , asupra incidentei prevederilor art.297 Cod pr.civila. De altfel, nici instanta de apel nu a argumentat in mod convingator justetea solutiei de respingere a actiunii reconventionale formulate de parat, rezumandu-se la a concluziona ca cererea este nejustificata in raport de probatoriul administrat.
Nu se precizeaza, de asemenea, nici argumentele care au justificat neacceptarea de catre ambele instante a variantei doi din raportul de expertiza, care, agreat fiind de parat, nu ar afecta imobilul proprietatea acestuia. in fine, nu s-a verificat daca paratul este unicul proprietar al terenului aservit pretinsei servituti, in caz contrar hotararea pronuntata nefiind opozabila celorlalti coproprietari . Aceasta datorita faptului ca servitutea este indivizibila, profita intregului fond dominant si se constituie asupra intregului imobil aservit.
Pentru considerentele expuse, Curtea a retinut incidenta prevederilor art. 312 alin.5 Cod pr.civila, constatand ca instanta de apel a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, astfel ca s-a casat hotararea atacata si s-a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, conform celor anterior relevate.