Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Pretentii civile. Restituire imprumut notarial. Intrerupere termen de prescriptie - dovada. Justificare interes. Rol activ al judecatorului Sentinta civila nr. 3087 din data de 18.06.2008
pronunțată de Judecatoria Focsani

Pretentii civile. Restituire imprumut notarial. Intrerupere termen de prescriptie - dovada. Justificare interes. Rol activ al judecatorului.

Materie: pretentii contractuale
Sent. civ. nr. 3087/18.06.2008
Autor: Judecatoria Focsani Prin sent. civ. nr. 3087/18.06.2008 s-a admis cererea reclamantului, s-a obligat parata sa restituie reclamantului suma de 1.540 lei cu titlu de imprumut nerambursat, avand termen scadent 18.08.2002, in baza contractului de imprumut autentificat, suma care urmeaza a fi actualizata la data platii efective si s-a respins cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a avut in vedere urmatoarele:
Prin contractul autentificat sub nr. 787/18.02.2002 la BNP O. reclamantul a imprumutat-o pe parata cu suma de 15.400.000 lei vechi, cu obligatia acesteia de a restitui imprumutul la data de 18.08.2002.
Din depozitia martorului audiat in cauza reiese ca, nici pana in prezent, parata nu si-a indeplinit obligatia asumata si nu a restituit reclamantului suma imprumutata.
Este adevarat ca obligatia de restituire a imprumutului este supusa termenului general de prescriptie reglementat prin art. 3 al. 1 din decretul 167/1958. Sub acest aspect, interpretat singular, abstractie facand de celelalte imprejurari care reies din materialul probator administrat in cauza, dreptul material la actiune al reclamantului apare ca fiind prescris (termenul de prescriptie implinindu-se la data de 18.08.2005).
Dar, potrivit depozitiei martorului C. M., parata a recunoscut, cu mai mult timp in urma (posibil deci, in perioada in care termenul de prescriptie nu se implinise inca), fata de reclamant, imprumutul acordat de acesta.
In acest context, in cauza devin incidente prevederile art. 16 al. 1 lit. a din decretul 167/1958, potrivit carora prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
Ca efect al intreruperii prescriptie prin recunoasterea dreptului creditorului de catre debitor, incepe sa curga un nou termen de prescriptie, de aceeasi durata ( in speta trei ani) de la data recunoasterii.
Avand in vedere ca din declaratia martorului audiat reiese ca parata a recunoscut dreptul reclamantului in urma cu aproximativ doi ani, instanta retine ca actiunea reclamantului este promovata in termenul de prescriptie legal reglementat.
Intrucat executarea obligatiei de catre parata depindea de modul se interpretare si aplicare a prevederilor decretului 167/1958 referitor la prescriptia extinctiva, existand riscul ca un executor judecatoresc sa refuze, pentru acest motiv, punerea in executare a contractului de imprumut autentificat (si care constituie titlu executoriu in temeiul art. 66 din legea nr. 36/1995), instanta a apreciat ca exista interes din partea reclamantului pentru promovarea prezentei actiuni.
In drept, se constata incidenta in cauza a prevederilor art. 1584 si art. 1587 C.civ., referitore la obligatia imprumutatului de a restitui suma imprumutata, suma care va fi actualizata (in lipsa unei stipulari contractuale referitoare la dobanda) in faza de executare, la data platii efective, potrivit prevederilor art. 371/2 al. 3 C.p.civ.
Este adevarat ca reclamantul si-a intemeiat in drept cererea pe dispozitiile raspunderii civile delictuale (art. 998-999 C.civ.) si instanta, din oficiu, nu poate schimba calificarea cererii, avand in vedere principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil. Totusi, date fiind circumstantele personale ale reclamantului - care nu a beneficiat de serviciile unui aparator, neavand mijloace materiale suficiente nici pentru achitarea taxei judiciare de timbru - varsta inaintata a acestuia si lipsa de pregatire juridica, instanta apreciaza ca este vorba despre o simpla eroare faptul ca cererea de chemare in judecata a fost intemeiata in drept pe raspunderea civila delictuala, in locul raspunderii civile contractuale; de altfel, aceasta din urma reiese din motivarea in fapt a cererii.
Intrucat reclamantul nu a dovedit ca a efectuat vreo cheltuiala cu prezentul proces, in baza art. 1169 C.civ. si art. 274 C.p.civ., instanta va respinge ca neintemeiata solicitarea acestuia de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Sursa: Portal.just.ro