ACTIUNE IN PRETENTII. RECUNOASTERE DEBIT.
INTRERUPERE TERMEN PRESCRIPTIE.
-Art.16 din Decretul nr.167/1958.
Recunoasterea debitului ulterior implinirii termenului prescriptiei nu are ca efect intreruperea cursului prescriptiei, intrucat problema intreruperii cursului prescriptiei se poate pune numai cat timp prescriptia este in curs, nu si dupa ce cursul acesteia s-a implinit.
(Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale
- decizia civila nr.247/10.02.2010)
Prin cererea inregistrata pe rolul tribunalului reclamanta SC P.G. SRL C. a chemat-o in judecata pe parata A.O.A., solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligata parata la plata sumei de 1422,316 lei.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca in perioada 14.03.2005- 28.04.2005 parata a detinut functia de gestionar in cadrul societatii, iar in urma unei inventarieri s-a constatat ca a produs o paguba din vina sa, in valoare de 1422,316, lucru recunoscut prin angajamentul de plata semnat, iar la data de 06.07.2008 parata a efectuat o plata in valoare de 50 lei conform chitantei nr.0010501, urmand ca pana la data de 20.07.2009 sa achite restul sumei datorate, insa nu a efectuat aceasta plata.
In dovedirea actiunii reclamanta a depus la dosar inscrisuri.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, invocand exceptia tardivitatii cererii, sustinand ca reclamanta avea la indemana sa puna in executare angajamentul autentificat la notariat, deoarece constituie titlu executoriu.
Tribunalul prin sentinta nr.1763 din 19 octombrie 2009, a respins exceptia tardivitatii introducerii actiunii invocata de parata prin intampinare, a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC P.G. SRL si a obligat parata sa achite societatii reclamante suma de 1372,316 lei reprezentand lipsa in gestiune.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut, referitor la exceptia tardivitatii actiunii invocata de parata, ca este neintemeiata, deoarece dupa cum reiese din inscrisurile depuse in cauza cererea a fost inregistrata la 27.09.2009, iar procesul verbal de inventariere prin care s-a constatat producerea lipsei in gestiune a fost incheiat la data de 28.04.2005, cursul prescriptiei fiind intrerupt prin plata partiala a debitului de catre parata, asa cum a reiesit din sustinerile reclamantei din actiune si din cele ale paratei din intampinare.
Ca urmare, in baza art.138 cod pr. civila, tribunalul a respins exceptia tardivitatii formularii actiunii, ca neintemeiata.
Totodata, a constatat ca actiunea este in parte intemeiata, deoarece parata a detinut in perioada 14.03.2005-28.04.2005 functia de gestionar in cadrul societatii parate, in urma inventarierii efectuate constatandu-se ca aceasta a produs o lipsa in gestiune in valoare de 1422,316 lei, imprejurare care a rezultat si din angajamentul de plata al paratei autentificat sub nr.1533/29.04.2005.
A mai retinut prima instanta ca, potrivit disp. art.270 Codul muncii, salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile patrimoniale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Intrucat prejudiciul reprezentand lipsa in gestiune a fost cauzat din vina paratei, fapt atestat si de angajamentul de plata depus in cauza, rezulta ca sunt intrunite conditiile prevazute de art.270 codul muncii, pentru angajarea raspunderii patrimoniale a acesteia.
Retinand ca parata a achitat partial debitul, tribunalul a admis actiunea in parte si a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 1372,316 lei, reprezentand lipsa in gestiune.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal parata C.O.A., cu motivarea ca prima instanta nu a tinut cont de faptul ca actiunea este tardiva.
Prin intampinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum si sub toate aspectele, potrivit art.3041 C.pr.civ., Curtea a constatat ca recursul declarat este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, Curtea a retinut ca parata a recunoscut, prin angajamentul de plata autentificat sub nr.1533/29.04.2005, ca are o datorie de 14.223.160 lei vechi catre reclamanta.
La data de 27.07.2009, reclamanta a chemat-o in judecata pe parata, solicitand instantei sa fie obligata parata la plata sumei de 1.422,316 lei, intrucat aceasta din urma nu a platit datoria.
Potrivit dispozitiilor art.16 litera a din Decretul nr.167/1958 prescriptia se intrerupe(_ )prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
Este adevarat ca la data de 29.04.2005 parata a recunoscut datoria pe care o avea fata de reclamanta, insa de la aceeasi data a inceput sa curga un nou termen de prescriptie, supus acelorasi reguli privind prescriptia.
In cauza nu mai a intervenit niciunul dintre motivele de intrerupere a cursului noului termen al prescriptiei.
Faptul ca la data de 06.07.2008 parata a efectuat o plata in valoare de 50 lei nu reprezinta un motiv de intrerupere a cursului prescriptiei, intreruperea avand efect numai in situatia in care aceasta noua recunoastere a datoriei ar fi intervenit in cursul noului termen de prescriptie, respectiv pana la data de 29.04.2008.
Recunoasterea debitului ulterior implinirii termenului prescriptiei nu are ca efect intreruperea cursului prescriptiei, intrucat problema intreruperii cursului prescriptiei se poate pune numai atata cat timp prescriptia este in curs, nu si dupa ce cursul acesteia s-a implinit.
Fata de aceste considerente, in temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul si a modificat in tot sentinta, in sensul ca a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea ca prescrisa.