ACTIUNE IN RECUNOASTEREA PATERNITATII. PRESCRIPTIA DREPTULUI LA ACTIUNE. INCIDENTA DISPOZITIILOR LEGII NR. 288/2007.

La data de 28 noiembrie 2008 reclamanta S.N. a solicitat instantei, in contradictoriu cu paratii B.E., I.B., B.A., C.R. si C.G., sa i se recunoasca filiatia dupa B.A., decedat la 4 mai 2008, cu completarea certificatului de nastere la rubrica numele tatalui in sensul aratat.
In motivare reclamanta a aratat ca a rezultat din relatiile de concubinaj ale mamei sale cu B.A., relatii care erau de notorietate, datand inca din anul 1944 cand s-au intors din localitatea Prelipca unde fusesera refugiati in timpul razboiului, ca la data de 12 februarie 1963 parintii sai s-au casatorit, insa, la acea data fiind deja adolescenta si urmand sa se casatoreasca la randul ei, nu s-au mai intreprins demersurile de recunoastere a paternitatii si de schimbare a numelui.
Judecatoria Suceava, prin sentinta civila nr. 2277 din 14 mai 2009 a respins actiunea ca fiind prescrisa.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 60 din Codul familiei, in reglementarea initiala, anterioara modificarii intervenite prin Legea 288/2007, dispozitii potrivit carora "actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita in termen de un an de zile de la nasterea copilului".
Instanta a avut in vedere ca nu sunt aplicabile nici prevederile art. 60 al. 3 din Codul familiei, intrucat intreruperea prescriptiei vizata de aceste dispozitii opereaza cel mult pana la decesul mamei reclamantului survenit la data de 16 februarie 1999, data fata de care, de asemenea, s-a implinit termenul de prescriptie.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca in mod gresit s-a retinut exceptia prescriptiei dreptului la actiune in conditiile in care filiatia este de notorietate, iar B.A. a procedat la o recunoastere voluntara atunci cand a trecut-o la Primaria Bosanci ca facand parte din "membrii familiei" in calitate de fiica.
Prin decizia nr. 324 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, retinandu-se in motivare ca recunoasterea paternitatii nu s-a facut in conditiile prevazute de art. 57 din Codul familiei, respectiv la serviciul de stare civila, prin inscris autentic sau prin testament, iar notorietatea filiatiei si conditiile speciale in care reclamanta a fost conceputa nu sunt de natura sa inlature efectele prescriptiei extinctive.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticand decizia pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor a aratat ca prescriptia dreptului la actiune a fost gresit retinuta deoarece, fata de modificarile aduse Codului Familiei, prevederile referitoare la termenul de introducere a actiunii au fost abrogate. A solicitat admiterea recursului si casarea celor doua hotarari, apreciind ca, pe fond, actiunea este admisibila.
Analizand actele dosarului instanta urmeaza sa respinga ca nefondat recursul declarat de reclamanta.
Prin Legea 288/29 octombrie 2007 s-a modificat art. 60 din Codul Familiei in sensul ca, prin introducerea alineatului 4, s-a constatat imprescriptibilitatea actiunii in stabilirea paternitatii apartinand copilului, iar prin art. II al aceleiasi legi s-a prevazut aplicabilitatea acestor prevederi si in cazul copiilor nascuti inainte de intrarea sa in vigoare.
Ulterior, prin decizia Curtii Constitutionale nr. 755/2008 s-a declarat neconstitutionalitatea prevederilor art. II din Legea 288/2007, consecinta fiind aceea ca, pentru copiii nascuti anterior intrarii legii in vigoare, se aplica reglementarea initiala a Codului Familiei, care prevede ca actiunea in stabilirea paternitatii se prescrie in termen de 1 an de la data nasterii copilului.
Cazul prevazut de art. 60 alin. 3 din Codul Familiei nu poate fi avut in vedere, deoarece intreruperea cursului prescriptiei prevazuta de aceste dispozitii opereaza cel mult pana la decesul mamei reclamantei, survenit la 16 februarie 1999, fata de care, de asemenea, s-a implinit termenul de prescriptiei.
Date fiind aspectele prezentate anterior, Curtea constata ca exceptia prescrierii dreptului la actiune a fost corect retinuta de instantele anterioare, motiv pentru care, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.