Recunoasterea pe cale incidentala a hotararilor penale straine. Conditii. Limite. Recurs. neagravarea situatiei in propria cale de atac.
Legea nr. 302/2004R, art. 130 si urm.
C. pr. pen., art. 3858
In conditiile in care la data introducerii cererii de recunoastere a hotararii penale straine si a solutionarii acesteia in prim grad, persoana in cauza era detinuta pe teritoriul statului strain in executarea pedepsei acolo, recunoasterea hotararii penale pronuntate de autoritatile judiciare ale statului in relatie nu putea sa aiba loc decat fie dupa executarea pedepsei aplicate in strainatate, fie pe calea transferului persoanelor condamnate. O recunoastere la acea data a hotararii autoritatilor judiciare straine, in procedura prescrisa de art. 130 si urm. din Legea nr. 302/2004 republicata, este exclusa, intrucat ar duce la eludarea unui instrument de cooperare judiciara internationala prioritar, care este transferul persoanelor condamnate.
Daca, din momentul pronuntarii hotararii in prim grad si pana la judecarea recursului, persoana vizata a fost predata autoritatilor judiciare romane in vederea executarii unei pedepse pronuntate in Romania, cererea de recunoastere a hotararii si a actelor judiciare straine este admisibila si trebuie examinata in substanta.
Chiar daca nu exista un text legal expres de trimitere la dispozitiile art. 132 alin. 4 din Lege, acestea sunt aplicabile si in ipoteza recunoasterii hotararii straine pe cale incidentala. In caz contrar dispozitia de recunoastere ar ramane lipsita de efecte juridice pe teritoriul Romaniei, ceea ce nu a fost in intentia legiuitorului.
Substituirea pedepsei sau a restului de pedeapsa la care se refera art. 132 alin. 4 din Lege nu reprezinta in realitate o conversiune a condamnarii, ci o adaptare a pedepsei, in acest fel fiind evitate formele greoaie ale exequatorului specific conversiunii.
Chiar daca pedeapsa aplicata in recurs, in urma recunoasterii pe cale incidentala a hotararii si a actelor judiciare straine si a modificarii post judicium a pedepselor este superioara celei aplicate prin sentinta atacata, modalitatea de solutionare a recursului petentului nu aduce atingere principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac. Aceasta, deoarece, recunoscand pe cale incidentala la acest moment hotararea penala straina si realizand contopirea pedepselor pronuntate fata de petent prin hotarari judecatoresti distincte, in raport de pedeapsa rezultanta, persoana in cauza are deja vocatie la liberarea conditionata. Daca nu s-ar fi procedat in aceasta maniera, petentul ar fi fost nevoit sa declanseze o noua procedura incidenta la executare, de modificare a pedepselor si de recunoastere pe cale incidentala a hotararii straine de condamnare, iar solutionarea definitiva a acestei actiuni neindoielnic implica timp, care prejudicia interesul petentului sa-i fie discutata cat mai curand situatia lui, pentru a accede la liberarea conditionata.
Prin sentinta penala nr. 127/19 septembrie 2011, Tribunalul Mures:
- in baza art. 449 alin. 1 lit. a C.p.p., a admis in parte cererea de contopire a pedepselor formulata de petentul I.S., si in consecinta:
- a descontopit pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata petentului prin s.p. 339/13.12.2007 a Tribunalului Mures, definitiva prin neapelare, in pedepsele componente de 3 ani si de 3 luni inchisoare.
- a descontopit pedeapsa de 3 ani si 2 luni inchisoare aplicata petentului prin s.p. 203/F/13.10.2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud, definitiva prin dec. 2218/23.04.2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in pedepsele componente de 6 luni, 3 ani si 2 ani inchisoare, la care se adauga pedeapsa de 6 luni inchisoare aplicata prin s.p. 649/2001 a Judecatoriei Bistrita, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendarii executarii prin s.p. 203/F/13.10.2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud.
- in conformitate cu prev. art. 33 lit. a, 34 lit. b si 36 alin. 1 C. pen., a contopit pedepsele sus-mentionate, de 3 ani si de 3 luni stabilite prin s.p. 339/13.12.2007 a Tribunalului Mures, si de 6 luni, de 3 ani si de 2 ani inchisoare, la care se adauga 6 luni inchisoare, stabilite prin s.p. 203/F/ 13.10.2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud, in pedeapsa cea mai grea, 3 ani inchisoare la care se adauga 6 luni, pedeapsa pe care a sporit-o cu inca 6 luni, aplicand in final pedeapsa rezultanta de 4 ani inchisoare.
- in baza art. 35 alin. 4 Cod penal, i-a aplicat petentului pe langa pedeapsa principala pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, si anume dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, pe o durata de 1 an.
- in baza art. 71 C. pen., i-a interzis petentului exercitiul drepturilor prev. de art 64 lit. a, b C. pen. pe durata executarii pedepsei principale.
- a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor supuse contopirii si emiterea unui nou mandat.
- a respins ca neintemeiata cererea petentului de recunoastere si modificare a pedepsei de 5 ani inchisoare cu ridicarea dreptului de sufragiu pasiv, la care se adauga o amenda de 7 milioane euro si o amenda de 6 milioane euro, aplicata prin sentinta cu nr. de rol 100414 din data de 23 noiembrie 2007 a Judecatoriei Provinciei Almeria din Regatul Spaniei, sectiunea 1, definitiva prin sentinta din 30 octombrie 2008 din dosarul 10147/2008 P al Tribunalului Suprem al Regatului Spaniei, sectia penala.
- in conformitate cu prev art. 192 alin.2, 3 C.p.p., l-a obligat pe petent sa plateasca statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmand ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, 100 lei, sa ramana in sarcina acestuia.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, tribunalul a retinut ca prin s.p. 339/13.12.2007 a Tribunalului Mures, definitiva prin neapelare, s-au aplicat petentului pedepsele de 3 ani si de 3 luni inchisoare , pentru doua infractiuni comise in cursul lunii septembrie 2003, pedepse contopite in cea mai grea dintre ele, 3 ani inchisoare.
Prin s.p. 203/F/13.10.2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud, definitiva prin dec. 2218/23.04.2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, petentul a fost condamnat la pedepsele de 6 luni, 3 ani si 2 ani inchisoare pentru 3 infractiuni comise in perioada septembrie-noiembrie 2002, pedepsele au fost contopite in cea mai grea, de 3 ani si 2 luni inchisoare, la care s-a adaugat pedeapsa de 6 luni inchisoare aplicata prin s.p. 649/2001 a Judecatoriei Bistrita, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendarii executarii.
Pedepsele aplicate prin cele doua sentinte nu au fost executate, fiindca petentul a plecat in Spania.
Prin sentinta cu nr. de rol 100414 din data de 23 noiembrie 2007 a Judecatoriei Provinciei Almeria din Regatul Spaniei, sectiunea 1, definitiva prin sentinta din 30 octombrie 2008 din dosarul 10147/2008 P al Tribunalului Suprem al Regatului Spaniei, sectia penala, s-a aplicat petentului pedeapsa de 5 ani inchisoare cu ridicarea dreptului de sufragiu pasiv, la care s-au adaugat o amenda de 7 milioane euro si o amenda de 6 milioane euro, pentru o infractiune comisa in data de 19 noiembrie 2006. Printr-o "Lichidare a condamnarii" emisa de prima instanta, s-a dedus din pedeapsa inchisorii aplicata durata arestarii incepand din data de 19 noiembrie 2006 si s-a calculat ca executarea pedepsei va expira la data de 17 noiembrie 2011. Petentul se afla actualmente in executarea acestei pedepse intr-un penitenciar din Spania.
Instanta a constatat ca toate infractiunile pentru care a fost condamnat petentul sunt concurente.
Ca urmare, cu privire la pedepsele aplicate de instantele romane, se impune in baza art. 449 alin. 1 lit. a C.p.p. si art. 33 lit. a, 34 lit. b si 36 alin. 1 C. pen. descontopirea pedepselor rezultante si contopirea pedepselor componente, sus-mentionate, in pedeapsa cea mai grea, la care trebuie adaugata pedepasa de 6 luni a carei suspendare a fost revocata, pentru a respecta dispozitiile Tribunalului Bistrita Nasaud. Fiindca petentul a comis faptele pentru care a fost condamnat de Tribunalul Mures chiar in timp ce era cercetat in celalalt dosar, ceea ce denota o perseverenta infractionala deosebita, este necesara si aplicarea unui spor de contopire.
In ce priveste pedeapsa aplicata de instanta spaniola, modificarea ei de catre instanta romana, contopirea ei cu pedepse stabilite de instante romane intr-o pedeapsa rezultanta si anularea mandatului de executare emis in Spania, prealabil emiterii unui nou mandat, atat timp cat petentul executa pedeapsa intr-un penitenciar din Spania, sunt nejustificate fiindca interfereaza in caracterul executoriu al hotararii spaniole si contravine cooperarii judiciare internationale in materie penala.
Este adevarat ca potrivit deciziei in interesul legii nr. 9 din 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie recunoasterea hotararii straine se poate face pe cale incidentala si in faza punerii in executare a unei hotarari judecatoresti definitive. Dar recunoasterea pe cale incidentala se face cu respectarea conditiilor generale ale recunoasterii, intre care a celei prevazute de art. 116 alin. 1 lit. e din legea 302/2004, ca hotararea straina sa poata produce efecte in Romania. La acest moment, singurul mod in care hotararea straina ar putea produce efecte in Romania ar fi cel al transferului persoanei condamnate din Spania, in conformitate cu art. 127 si urm. din Legea 302/2007. Petentul poate uza de aceasta procedura, ceea ce presupune sa se adreseze autoritatii centrale competente spaniole, sau poate astepta terminarea executarii pedepsei aplicate in Spania.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petentul I.S.
In motivarea caii de atac promovata, este contestata temeinicia dispozitiei primei instante prin care a respins cererea de recunoastere a hotararii pronuntate in strainatate impotriva petentului. Se sustine ca sunt indeplinite conditiile recunoasterii sentintei pronuntate de Judecatoria Provinciei Almeria din Regatul Spaniei, sub numar 1018/2007 la data de 23 noiembrie 2007 in privinta petentului I.S., precum si a actelor subsecvente. Pe cale de consecinta, pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata prin aceasta sentinta trebuie contopita dupa regulile concursului de infractiuni cu pedepsele stabilite prin sentinta penala nr. 339/13 decembrie 2007 a Tribunalului Mures si prin sentinta penala nr. 203/F/13 octombrie 2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud, iar din pedeapsa rezultanta sa se deduca perioada deja executata, incepand cu data de 16 noiembrie 2006 pana la zi.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 8410/112/2010 al Tribunalului Mures, a motivelor invocate, a sustinerilor si a concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Recursul promovat de petentul I.S. impotriva sentintei penale nr. 127/19 septembrie 2011 a Tribunalului Mures este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta in continuare vor determina, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. Pen., admiterea caii de atac cu consecintele casarii in parte a hotararii atacate si rejudecarii cauzei in urmatoarele limite:
1. Prin sentinta pronuntata de Judecatoria Provinciei Almeria din Regatul Spaniei, sub numar 1018/2007 la data de 23 noiembrie 2007, intre altii, d-l I.S. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani inchisoare cu ridicarea dreptului de sufragiu pasiv, la care s-au adaugat o amenda de 7 milioane euro si o amenda de 6 milioane euro, pentru o infractiune de trafic de droguri de risc.
In fapt, s-a retinut ca la data de 19 noiembrie 2006, pe la ora 5:00, acuzatii C.K., G.D., S.I., A.A.C., J.R., M.C.S. si N.O. se aflau intr-un punct de pe coasta, situat intre Balanegra si Playa A. unde sosise o ambarcatiune pneumatica dupa ce navigase aproximativ paralel cu aceasta pe la vremea apusului, neputandu-se dovedi locul de plecare, si se ocupau cu descarcarea din aceasta nava a 166 baloti din panza de sac ce contineau hasis, cu o greutate totala de 5.034,701 kg si o valoare estimata pe piata ilegala de 6.845.940 euro, substanta care era destinata sa fie transmisa si difuzata, toti acuzatii cunoscand continutul pachetelor.
Sentinta a ramas definitiva prin hotararea pronuntata in recurs de Tribunalul Suprem din Madrid, Regatul Spanei, sub nr. 10147/2008P la data de 30 octombrie 2008, prin care s-a respins recursul promovat de Iordache Sorin.
Printr-un act intitulat "Lichidare a condamnarii", emis de prima instanta, s-a dedus din pedeapsa inchisorii aplicata durata arestarii incepand din data de 19 noiembrie 2006 si s-a calculat ca executarea pedepsei va expira la data de 17 noiembrie 2011. Petentul a executat in Spania din pedeapsa de 5 ani inchisoare perioada cuprinsa intre data de 19 noiembrie 2006 si cea de 8 noiembrie 2011 si nu a executat cele doua amenzi aplicate, fiind declarat insolvabil.
Dupa pronuntarea hotararii Tribunalului Mures recurate, la data de 8 noiembrie 2011, d-l I.S. a fost predat autoritatilor romane, in baza mandatului european de arestare nr. 231/2003/18 septembrie 2007 emis de catre Tribunalul Bistrita Nasaud si executat de catre autoritatile judiciare spaniole la data de 7 aprilie 2011, in prezent aflandu-se in Penitenciarul Bistrita in executarea pedepsei de 3 ani si 8 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 203/F/13 octombrie 2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud.
In conditiile in care la data de 19 septembrie 2011 cand Tribunalul Mures a pronuntat sentinta penala nr. 123, petentul se afla incarcerat in Penitenciarul Cordoba din Regatul Spaniei in executarea pedepsei de 5 ani inchisoare, intr-adevar recunoasterea hotararii penale pronuntate de autoritatile judiciare spaniole nu putea sa aiba loc decat fie dupa executarea pedepsei aplicate in strainatate, fie pe calea transferului persoanelor condamnate, forma de cooperare judiciara internationala care nu a fost insa declansata in cauza. O recunoastere la acea data a hotararii autoritatilor judiciare spaniole, in procedura prescrisa de art. 130 si urm. din Legea nr. 302/2004 republicata, era exclusa, intrucat ar fi dus la eludarea unui instrument de cooperare judiciara internationala prioritar, care este transferul persoanelor condamnate.
Cum, insa, la data de 8 noiembrie 2011, la executarea pedepsei de 5 ani inchisoare, petentul a fost predat autoritatilor romane sa execute pedeapsa de 3 ani si 8 luni inchisoare la care a fost condamnat prin hotararea Tribunalului Bistrita, in prezent cererea sa de recunoastere a sentintei pronuntate de Judecatoria Provinciei Almeria din Regatul Spaniei, sub numar 1018/2007 la data de 23 noiembrie 2007 si a actelor subsecvente (insemnand hotararea pronuntata de Tribunalul Suprem din Madrid, Regatul Spanei, sub nr. 10147/2008P la data de 30 octombrie 2008, care atesta caracterul definitiv al sentintei de condamnare, si fisa de lichidare a condamnarii intocmita la 6 februarie 2009 de catre Judecatoria Provinciei Almeria din Regatul Spaniei, din care rezulta perioada executarii pedepsei si durata computata din aceasta) este admisibila si trebuie examinata in substanta.
Astfel, analiza conditiilor prescrise de art. 131 din Legea nr. 302/2004 prin prisma particularitatilor cauzei duce la concluzia ca acestea sunt intrunite cumulativ. In acest sens: a) prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, Romania si-a asumat obligatia recunoasterii hotararilor provenind de la autoritatile statelor membre ale Uniunii;
b) in fata instantelor statului strain emitent, a fost respectat dreptul la un proces echitabil, in sensul art. 6 din Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
c) condamnarea nu a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru o infractiune militara;
d) hotararile si actul judiciar in cauza respecta ordinea publica a statului roman, respectiv este conforma cu principiile fundamentale ale statului de drept, asa cum sunt ele inscrise in Constitutia Romaniei, intrand aici si dubla incriminare, privita atat in abstracto, cat si in concreto. Determinarea dublei incriminari in abstracto presupune ca fapta sa fie considerata infractiune in ambele state in relatie, fara sa fie necesar ca infractiunea sa fie identic incriminata, fiind suficient sa existe o corespondenta intre elementele constitutive esentiale ale infractiunii, asa cum este ea conceputa in fiecare din cele doua sisteme de drept. Aprecierea dublei incriminari in concreto implica nu numai ca fapta sa fie infractiune in legislatia celor doua state, dar, in egala masura, faptuitorul sa fie sanctionabil, conform legii statului in care are loc recunoasterea. Fapta pentru care d-l Iordache Sorin a fost condamnat la 5 ani inchisoare, la care s-au adaugat o amenda de 7 milioane euro si o amenda de 6 milioane euro si gaseste corespondentul in dreptul pozitiv in continutul infractiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 43/2000 si nu exista niciun impediment care ar face neexecutabila pedeapsa.
e) in Romania hotararile si actul judiciar ale autoritatilor judiciare spaniole sunt apte sa produca efecte juridice, in ceea ce priveste constatarea pluralitatii de infractiuni, contopirea pedepselor si scaderea perioadei deja executate, dar si pentru evitarea derularii in Romania a unei noi proceduri pentru acelasi fapt;
f) potrivit extrasului dupa cazierul judiciar, care nu a fost combatut in cauza, impotriva d-lui Iordache Sorin nu s-a pronuntat o condamnare pentru acelasi fapt nici in Romania si nici intr-un alt stat, cu recunoasterea acesteia din urma in Romania. Astfel, regula ne bis in idem nu este periclitata prin recunoasterea celor doua hotarari si a actului judiciar straine.
Constatand incidenta conditiilor recunoasterii si avand in vedere ca instanta romana nu se substituie instantei straine de condamnare, astfel incat nu este abilitata sa analizeze si sa dispuna asupra vinovatiei celui in cauza, aceste aspecte fiind dezlegate anterior in fata autoritatilor judiciare spaniole, chiar daca nu exista un text legal expres de trimitere la dispozitiile art. 132 alin. 4 din Lege, acestea sunt aplicabile si in ipoteza recunoasterii hotararii straine pe cale incidentala. In caz contrar dispozitia de recunoastere ar ramane lipsita de efecte juridice pe teritoriul Romaniei, ceea ce nu a fost in intentia legiuitorului.
Substituirea pedepsei sau a restului de pedeapsa la care se refera art. 132 alin. 4 din Lege, pe de o parte, nu reprezinta in realitate o conversiune a condamnarii, ci o adaptare a pedepsei, in acest fel fiind evitate formele greoaie ale exequatorului specific conversiunii. Pe de alta parte, observand ca legiuitorul nu a stipulat expres ca pedepsei aplicate in statul de condamnare ori restului de pedeapsa ramas de executat i se substituie o pedeapsa principala, ci a folosit termenul generic de "pedeapsa", plecand si de la natura pedepselor accesorii prevazute de art. 71 cu referire la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C. pen., care decurg din pedeapsa principala privativa de libertate, pedepsei sau restului de pedeapsa i se substituie o pedeapsa principala si una accesorie, potrivit dreptului roman. Pedeapsa principala substituita in cazul d-lui I.S. este cea a inchisorii de 5 ani, legea penala romana excluzand aplicarea a doua pedepse principale pentru acelasi fapt infractional, iar pedeapsa accesorie este cea a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua si lit. b C. pen., de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, de la ramanerea definitiva a prezentei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
2. a) Constatam, alaturi de Tribunalul Mures, ca infractiunile pentru comiterea carora a fost condamnat petentul prin sentinta penala nr. 339/13 decembrie 2007 a Tribunalului Mures si prin sentinta penala nr. 203/F/13 octombrie 2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud sunt savarsite anterior sa fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, prin urmare in conditiile concursului real de infractiuni, prev. de art. 33 alin. 1 lit. a C. pen.
b) Sentinta penala nr. 339/13 decembrie 2007 a Tribunalului Mures a ramas definitiva prin neapelare la data de 31 decembrie 2007, iar sentinta penala nr. 203/F/13 octombrie 2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud a ramas definitiva in recurs, la data de 23 aprilie 2004. Pana in 19 noiembrie 2006, cand petentul a savarsit infractiunea pentru care a fost condamnat de catre autoritatile judiciare spaniole, acesta nu a inceput executarea niciuneia din condamnarile pronuntate in Romania. In consecinta, infractiunea din 19 noiembrie 2006 este comisa in conditiile recidivei mari postcondamnatorii in raport de condamnarea suferita de petent prin sentinta penala nr. 203/F/13 octombrie 2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud si este concurenta cu infractiunile care au facut obiectul sentintei penale nr. 339/13 decembrie 2007 a Tribunalului Mures
c) Prin sentinta penala nr. 203/F/13 octombrie 2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud, pe de o parte, a fost aplicat un spor de contopire care, odata cu ramanerea definitiva a acestei hotarari, a dobandit autoritate de lucru judecat. Pe de alta parte, a fost revocata suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 6 luni inchisoare aplicate prin sentinta penala nr. 649/17 aprilie 2001 a Judecatoriei Bistrita. Revocarea suspendarii conditionate si cumulul aritmetic al pedepselor nu au operat in raport cu fiecare infractiune componenta a concursului, ci doar la final, dupa realizarea cumulului juridic intre pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente, operatiune care, la randul ei, a dobandit autoritate de lucru judecat. Totodata, in cazul cumulului aritmetic, acordarea unui spor de contopire este exclusa.
De asemenea, in situatia particulara din cauza, legea nu prevede o formula unica apta sa duca la o singura pedeapsa, in cazul incidentei recidivei fata de o condamnare, cand infractiunile care au atras acea condamnare sunt concurente cu alte infractiuni la randul lor concurente cu infractiunea comisa in conditiile recidivei. In aceasta ipoteza, instanta este tinuta sa aplice tratamentul sanctionator legal care creeaza situatia cea mai avantajoasa pentru cel in cauza, iar aceasta este contopirea deodata a tuturor pedepselor impuse petentului prin cele trei hotarari.
In aceste imprejurari, formula de contopire aleasa de instanta de recurs este diferita de cea adoptata de prima instanta, pedeapsa de 6 luni inchisoare urmand sa o adaugam la rezultanta dupa aplicarea sporului de 2 luni si nu anterior acesteia. Pentru reiterarea de catre petent a comportamentului infractional, un spor de 2 luni inchisoare este suficient.
In consecinta, in rejudecare, in baza art. 36 alin. 2 cu referire la art. 34 alin. 1 lit. b si art. 33 alin. 1 lit. a C. pen., art. 39 alin. 1 si 6 C. pen. cu referire la art. 34 alin. 1 lit. b C. pen., vom contopi pedepsele de 3 ani inchisoare, 3 luni inchisoare stabilite prin sentinta penala nr. 339/13 decembrie 2007 a Tribunalului Mures, de 6 luni inchisoare, 2 ani inchisoare, 3 ani inchisoare, stabilite prin sentinte penala nr. 203/F/13 octombrie 2003 a Tribunalului Bistrita Nasaud, si de 5 ani inchisoare stabilita prin sentinta pronuntata de Judecatoria Provinciei Almeria din Regatul Spaniei, sub numar 1018/2007 la data de 23 noiembrie 2007, recunoscuta prin prezenta decizie, vom retine pedeapsa cea mai grea de 5 ani inchisoare pe care o vom spori cu 2 luni inchisoare, fixand pedeapsa de 5 ani si 2 luni inchisoare.
Vom adauga pedepsei de 5 ani si 2 luni inchisoare pedeapsa de 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 649/17 aprilie 2001 a Judecatoriei Bistrita, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate a executarii acestei pedepse, si vom aplica in acest fel pedeapsa de 5 ani si 8 luni inchisoare, cu executare in detentie.
Modalitatea de solutionare a prezentului recurs nu aduce atingere principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac, chiar daca pedeapsa aplicata prin decizia de fata este superioara celei aplicate prin sentinta atacata. Aceasta, deoarece, recunoscand pe cale incidentala la acest moment hotararea penala straina si realizand contopirea pedepselor pronuntate fata de petent prin cele trei hotarari judecatoresti, in raport de pedeapsa rezultanta, d-l I.S. are deja vocatie la liberarea conditionata. Daca nu procedam in aceasta maniera, petentul ar fi fost nevoit sa declanseze o noua procedura incidenta la executare, de modificare a pedepselor si de recunoastere pe cale incidentala a hotararii straine de condamnare, iar solutionarea definitiva a acestei actiuni neindoielnic implica timp, care prejudicia interesul petentului sa-i fie discutata cat mai curand situatia lui, pentru a accede la liberarea conditionata.