Motive optionale de refuz al executarii. Cetatenia persoanei solicitate. Recunoasterea pe cale principala a hotararii penale straine. Conditii. Procedura. Substituirea, pentru pedeapsa sau restul de pedeapsa ramas neexecutat, a unei pedepse potrivit legii penale romane.
Legea nr. 302/2004, art. 88 alin. 2 lit. c1, alin. 3, art. 116, art. 117
C. pen., art. 71, art. 64
Desi art. 88 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 nu trimite expres la conditiile de fond specifice recunoasterii hotararilor penale straine, examenul acestora se impune, din moment ce textul legal invocat nu afirma expres recunoasterea si executarea automata si neconditionata a hotararii straine de condamnare.
Constatand incidenta conditiilor recunoasterii si avand in vedere ca instanta romana nu se substituie instantei straine de condamnare, astfel incat nu este abilitata sa analizeze si sa dispuna asupra vinovatiei celui in cauza si asupra pedepsei de executat, aceste aspecte fiind dezlegate anterior in fata autoritatilor judiciare maghiare, chiar daca nu exista un text legal expres de trimitere la dispozitiile art. 117 alin. 4 din Lege, acestea sunt aplicabile si in ipoteza recunoasterii hotararii straine pe cale incidentala in procedura executarii mandatului european de arestare. In caz contrar dispozitia de recunoastere ar ramane lipsita de efecte juridice pe teritoriul Romaniei, ceea ce nu a fost in intentia legiuitorului.
Observand ca legiuitorul nu a stipulat expres ca pedepsei aplicate in statul de condamnare ori restului de pedeapsa ramas de executat i se substituie o pedeapsa principala, ci a folosit termenul generic de "pedeapsa", plecand si de la natura pedepselor accesorii care decurg din pedeapsa principala privativa de libertate, pedepsei sau restului de pedeapsa i se substituie o pedeapsa principala si una accesorie, potrivit dreptului roman, chiar daca instanta straina nu a aplicat accesoria.
Prin exceptie de la regula dupa care hotararile interne sunt executorii la data ramanerii lor definitive, necesitatea executarii imediate a sanctiunii aplicate in statul membru emitent a impus ca, in cazul refuzului executarii mandatului european de arestare urmat de recunoasterea hotararii straine de condamnare, dispozitiile din sentinta privind pedeapsa principala sa fie executorii la data pronuntarii hotararii, potrivit art. 88 alin. 3 din Lege.
Prin cererea inregistrata la Curtea de Apel Tg.-Mures, procurorul de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures a sesizat aceasta instanta cu propunerea de luare a arestarii persoanei solicitate S.I. si predare a acestuia in baza mandatului european de arestare nr. 16.Szv.2857/2004 emis la data de 15 ianuarie 2010 de catre Tribunalul Capitalei Budapesta, Republica Ungaria.
1. Asupra motivului facultativ de refuz al executarii mandatului european de arestare prevazut de art. 88 alin. 2 lit. c1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala. Prin mandatul european de arestare nr. 16.Szv.2857/2004 emis la data de 15 ianuarie 2010, Tribunalul Capitalei Budapesta, Republica Ungaria, autoritatea judiciara emitenta competenta, a solicitat arestarea si predare d-lui S.I. in vederea executarii restului de pedeapsa de 4 ani, 7 luni si 29 zile inchisoare, ramas de executat din pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare, aplicata persoanei solicitate prin sentinta nr. 8.B.1316/2002/62 din 14 mai 2003 a Judecatoriei Sectoarelor XVIII si XIX Budapesta, ramasa definitiva la data de 26 mai 2004 prin decizia nr. 28.Bf.8005/2003/18 a Tribunalului Capitalei Budapesta, Republica Ungaria, pentru savarsirea infractiunii de talharie, a infractiunii de vatamare corporala grava si a delictului de abuz cu inscrisuri oficiale.
In fata instantei la data de 5 martie 2010, d-l S.I. s-a prevalat de motivul optional de refuz al executarii mandatului european de arestare prevazut de art. 88 alin. 2 lit. c1 din Legea nr. 302/2004, vizand cetatenia sa, si a refuzat expres sa execute pedeapsa in statul membru emitent.
Actele dosarului confirma cetatenia romana a d-lui S.I. si pornind de la manifestarea de vointa a acestuia si de la faptul ca persoana solicitata locuieste si are familia pe teritoriul Romaniei, astfel ca legaturile sale cu statul roman sunt semnificative, executarea pedepsei privative de libertate pe teritoriul Republicii Ungaria este o masura disproportionata in raport de viata sa privata si familiala. Prin urmare, pentru protejarea propriului cetatean, prin asigurarea unei mai bune reinsertii sociale, fara ca d-l S.I. sa fie indepartat de mediul sau familial, cultural si social, vom da eficienta motivului facultativ de refuz al executarii mandatului european de arestare prescris de art.
2. Asupra recunoasterii sentintei nr. 8.B.1316/2002/62 din 14 mai 2003 a Judecatoriei Sectoarelor XVIII si XIX Budapesta si a deciziei nr. 28.Bf.8005/2003/18 a Tribunalului Capitalei Budapesta, Republica Ungaria.
Principiile recunoasterii si increderii reciproce impun autoritatii judiciare romane ca, in caz de refuz al executarii mandatului european de arestare, sa recunoasca hotararea de condamnare pronuntata in statul emitent, daca, bine-nteles raspunde conditiilor specifice acestei din urma forme de cooperare judiciara internationala in materie penala, acordand astfel un grad ridicat de incredere calitatii hotararii straine de condamnare si obligandu-se sa puna in executare imediat pe teritoriul Romaniei pedeapsa pronuntata prin acea hotarare.
Constata ca, prin sentinta nr. 8.B.1316/2002/62 din 14 mai 2003 a Judecatoriei Sectoarelor XVIII si XIX Budapesta, modificata si ramasa definitiva la data de 26 mai 2004 prin decizia nr. 28.Bf.8005/2003/18 a Tribunalului Capitalei Budapesta, Republica Ungaria, d-l S.I. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea unui cumul de infractiuni: talharie, prevazuta de art. 321 alin. 1, calificata conform alin. 3 lit. c din Codul penal maghiar; vatamare corporala grava, prevazuta de art. 170 alin. 1, calificata conform alin. 2 din Codul penal maghiar si delictul de abuz cu inscrisuri oficiale, prevazut de art. 277 alin. 1 din Codul penal maghiar. Din pedeapsa aplicata, au fost deduse perioada retinerii si cea a arestarii preventive, din 14 iulie 2002 pana la 14 mai 2003, ramanand de executat un rest de pedeapsa de 4 ani, 7 luni si 29 de zile inchisoare.
In fapt, in esenta, s-a retinut ca, in noaptea datei de 14 iulie 2002, d-l S.I. si complicii sai G.M. si N.M., inculpati de gradele II si III, aflati in stare de ebrietate, au pornit spre casa. La intersectia strazilor Szabo Ervin si Teleki din sectorul XIX Budapesta, au exercitat violente fizice impotriva partii vatamate de cetatenie romana K.A.L. si au luat de la acesta telefonul mobil in valoare de 29.000 forinti, precum si permisul de sedere nr. BA 11083 eliberat de autoritatile maghiare. Ca urmare a agresiunilor aplicate victimei, aceasta a suferit urmatoarele traumatisme: pleoapa stanga umflatura, hematom, deasupra arcului zigomatic stang, un hematom mic, o zgarietura superficiala a pielii in partea stanga a gurii, respectiv pe suprafata mucoasei buzelor mai multe plagi, pe obraz o rana deschisa de aproximativ jumatate de centimetru, comotie cerebrala. Leziunile au necesitat pentru vindecare mai mult de 8 zile de ingrijiri medicale.
Desi art. 88 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 nu trimite expres la conditiile de fond specifice recunoasterii hotararilor penale straine, examenul acestora se impune, din moment ce textul legal invocat nu afirma expres recunoasterea si executarea automata si neconditionata a hotararii straine de condamnare.
Intrucat, prin decizia nr. 28.Bf.8005/2003/18 a Tribunalului Capitalei Budapesta a fost modificata sentinta Judecatoriei Sectoarelor XVIII si XIX Budapesta, vom supune exigentelor recunoasterii ambele hotarari.
Analiza conditiilor prescrise de art. 116 din Legea nr. 302/2004 prin prisma particularitatilor cauzei duce la concluzia ca acestea sunt intrunite cumulativ. Astfel: a) prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, Romania si-a asumat obligatia recunoasterii hotararilor provenind de la autoritatile statelor membre ale Uniunii;
b) in fata instantelor statului strain emitent, a fost respectat dreptul la un proces echitabil, in sensul art. 6 din Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In acest sens, in primul rand, cat priveste faptul ca, la judecata in apel, d-l S.I. nu a fost citat sa se infatiseze, un asemenea procedeu nu este contrar Conventiei europene, de vreme ce, asa cum s-a specificat in mandatul european de arestare, legislatia statului emitent -art. 408 din Codul de procedura penala maghiar, contine remedii de rejudecare a cauzei in prezenta celui judecat in lipsa, un asemenea remediu fiind revizuirea, iar, potrivit art. 122 alin. 3 din Lege, statul strain isi pastreaza dreptul sa decida asupra oricarei cai extraordinare de atac.
In al doilea rand, referitor la lipsa publicitatii sedintei din 26 mai 2004, intrucat, in fata instantei de apel nu s-au adus chestiuni tinand de vinovatia persoanei in cauza, ci au fost luate in discutie numai probleme de drept tinand de incadrarea faptelor si limitele de pedeapsa aplicate, avand in vedere ca in prim grad sedinta de judecata a fost publica, garantiile de echitate a procedurii au fost satisfacute si in privinta publicitatii sedintei.
Independenta si impartialitatea instantelor maghiare nu au fost puse la indoiala in fata Curtii de Apel Tg.-Mures si, nedispunand de vreun element care sa le combata, constata ca si din aceasta perspectiva, dreptul la un proces echitabil a fost asigurat persoanei solicitate;
c) condamnarea nu a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru o infractiune militara;
d) hotararile in cauza respecta ordinea publica a statului roman, respectiv este conforma cu principiile fundamentale ale statului de drept, asa cum sunt ele inscrise in Constitutia Romaniei, intrand aici si dubla incriminare. Privind dubla incriminare, privita atat in abstracto, cat si in concreto. Determinarea dublei incriminari in abstracto presupune ca fapta sa fie considerata infractiune atat in statul solicitant, cat si in statul solicitat, fara sa fie necesar ca infractiunea sa fie identic incriminata, fiind suficient sa existe o corespondenta intre elementele constitutive esentiale ale infractiunii, asa cum este ea conceputa in fiecare din cele doua sisteme de drept. Aprecierea dublei incriminari in concreto implica nu numai ca fapta sa fie infractiune in legislatia ambelor state, dar, in egala masura, faptuitorul sa fie sanctionabil, conform legii statului solicitat. Cele trei fapte pentru care d-l S.I. a fost condamnat la o singura pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare isi gasesc corespondentul in dreptul pozitiv in continutul infractiunii de talharie prevazute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c si alin. 21 lit. a C. pen. si nu exista nici un impediment ca d-l S.I. sa execute pedeapsa inchisorii care i-a fost aplicata. Delictul de abuz cu inscrisuri oficiale retinut in sarcina persoanei solicitate, constand in sustragerea prin violenta din posesia partii vatamate a vizei de sedere constituie in legislatia romana element al infractiunii de talharie si nu al infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri, prev. de art. 242 C. pen. Totodata, pentru savarsirea celor trei fapte, instanta maghiara a aplicat o singura pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare. Prescriptia executarii pedepsei este exclusa la acest moment atat in raport cu aceasta durata, cat si in raport de durata restului ramas de executat;
e) in Romania hotararile autoritatilor judiciare maghiare sunt apte sa produca efecte juridice, cel putin pentru executarea pedepsei privative de libertate in mediul de origine si pentru evitarea derularii unei noi proceduri pentru acelasi fapt;
f) potrivit extrasului dupa cazierul judiciar, care nu a fost combatut in cauza, impotriva d-lui S.I. nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte nici in Romania si nici intr-un alt stat, cu recunoasterea acesteia din urma in Romania. Astfel, regula ne bis in idem nu este periclitata prin recunoasterea celor doua hotarari straine.
Constatand incidenta conditiilor recunoasterii si avand in vedere ca instanta romana nu se substituie instantei straine de condamnare, astfel incat nu este abilitata sa analizeze si sa dispuna asupra vinovatiei celui in cauza si asupra pedepsei de executat, aceste aspecte fiind dezlegate anterior in fata autoritatilor judiciare maghiare, chiar daca nu exista un text legal expres de trimitere la dispozitiile art. 117 alin. 4 din Lege, acestea sunt aplicabile si in ipoteza recunoasterii hotararii straine pe cale incidentala in procedura executarii mandatului european de arestare. In caz contrar dispozitia de recunoastere ar ramane lipsita de efecte juridice pe teritoriul Romaniei, ceea ce nu a fost in intentia legiuitorului.
Substituirea pedepsei sau a restului de pedeapsa la care se refera art. 117 alin. 4 din Lege, pe de o parte, nu reprezinta in realitate o conversiune a condamnarii, ci o adaptare a pedepsei, in acest fel fiind evitate formele greoaie ale exequatorului specific conversiunii. Pe de alta parte, observand ca legiuitorul nu a stipulat expres ca pedepsei aplicate in statul de condamnare ori restului de pedeapsa ramas de executat i se substituie o pedeapsa principala, ci a folosit termenul generic de "pedeapsa", plecand si de la natura pedepselor accesorii care decurg din pedeapsa principala privativa de libertate, pedepsei sau restului de pedeapsa i se substituie o pedeapsa principala si una accesorie, potrivit dreptului roman, chiar daca instanta straina nu a aplicat accesoria. Pedeapsa principala substituita in cazul d-lui S.I. este cea a inchisorii de 4 ani, 7 luni si 29 de zile, iar pedeapsa accesorie este cea a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua si lit. b C. pen., de la ramanerea definitiva a prezentei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
Prin exceptie de la regula dupa care hotararile interne sunt executorii la data ramanerii lor definitive, necesitatea executarii imediate a sanctiunii aplicate in statul membru emitent a impus ca, in cazul refuzului executarii mandatului european de arestare urmat de recunoasterea hotararii straine de condamnare, dispozitiile din sentinta privind pedeapsa principala sa fie executorii la data pronuntarii hotararii, potrivit art. 88 alin. 3 din Lege.
3. Masuri provizorii. Prin ordonanta din 4 martie 2010, procurorul de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures a dispus retinerea d-lui S.I. pe o perioada de 24 de ore, masura pe care acesta a executat-o in intregime. Durata retinerii va fi scazuta din pedeapsa d e 4 ani, 7 luni si 29 de zile, intrucat orice masura privativa de libertate, luata pentru executarea oricarei forme de cooperare judiciara internationala in materie penala, trebuie dedusa din pedeapsa principala de executat.
Prin incheierea penala nr. 4/ME/5 martie 2010, fata de d-l S.I. s-a dispus pentru 30 de zile masura obligarii lui de a nu parasi localitatea Balauseri, jud. Mures, masura care va expira in 3 aprilie 2010, iar, daca mandatul de executare a pedepsei inchisorii va fi executat anterior acestei date, masura va ramane lipsita de efecte. In orice caz, masura restrictiva de libertate nu inceteaza de drept la data de astazi, a pronuntarii hotararii de fata, un asemenea caz de incetare de drept nefiind prevazut de lege.