In aplicarea principiului disponibilitatii, instanta nu poate depasi limitele obiectului fixate de reclamant, in sensul ca nu poate acorda mai mult sau mai putin decat s-a solicitat. Daca formularile reclamantului sunt improprii, ambigui si nu se poate determina exact obiectul cererii, instanta are obligatia, in baza rolului activ, sa ceara partii sa faca precizarile necesare.
In exercitarea rolului activ, instanta nu este tinuta de temeiul juridic al cererii, avand posibilitatea de a schimba calificarea juridica data de reclamant, in functie de continutul cererii, iar nu de denumirea data de parte( in acest sens art. 84 c.p.c.).Instanta are obligatia de a cere partilor sa prezinte explicatii si sa puna in discutie orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cererea de chemare in judecata( art 129 alin 4 c.p.c.), fara sa faca o aplicare restrictiva a dispoz. art 129 alin 6 c.p.c., deoarece investirea este facuta cu situatia de fapt in intregul sau.
Prin cererea adresata Judecatoriei Craiova, la data de 02.02.2006, reclamantii P.I. si P.J. au chemat in judecata pe paratul A.F., pentru a se constata nulitatea contractului de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 896/01.07.2002, de BNP P.O.
Motivand in fapt actiunea, reclamantii au sustinut ca in luna iunie 2002, avand nevoie de bani pentru dezvoltarea unei investitiei, au gasit intr-un ziar local un anunt prin care o persoana acorda imprumuturi banesti, au contactat-o si au stabilit sa le acorde un imprumut de 8000 USD, cu o dobanda acoperita de 10%, inclusa in suma.
In acest sens au intocmit o factura prin care garantau suma imprumutata cu mai multe bunuri mobile, insa partenerul paratului nu a fost de acord, solicitand garantarea imprumutului cu casa proprietatea reclamantilor.
Partile s-au deplasat la notar unde au primit banii si au semnat actul fara sa li se citeasca continutul si fara a primi un exemplar, considerand ca a fost incheiat un contract de garantie.
Dupa incheierea actului au avut anumite neintelegeri cu paratul, dar au continuat sa locuiasca in apartament, s-au comportat ca proprietari pana cand la data de 14.01.2003 au fost evacuati de catre executorul judecatoresc B. T.
Au precizat ca paratul s-a folosit de mijloace viclene si metode dolosive, astfel ca s-a incheiat un contract de vanzare-cumparare, in loc de contract de garantie pentru imprumut, asa cum se intelesera partile.
De altfel, suma de 8000 USD pe care au imprumutat-o de la parat reprezenta in anul 2002 circa 250.000.000 lei , adica 20 % din valoarea casei si anexei cu 7 camere si 203 mp., toate situate in zona A si in concluzie nu s-a pus in discutie vanzarea acestora ci numai garantarea imprumutului.
Prin sentinta civila nr. 2749 din 10.04.2006, Judecatoria Craiova a respins actiunea pornita de reclamanti si i-a obligat la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca a intervenit prescriptia dreptului la actiune fata de data de 01.07.2002 cand s-a incheiat contractul iar manoperele dolosive invocate de reclamanti la incheierea contractului reprezinta o cauza sanctionata cu nulitatea relativa, actiunea in anulare putand fi promovata in termen de 3 ani, ce incepe sa curga de la data cand s-a cunoscut cauza de nulitate.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel, in termen legal, reclamantii iar
prin decizia civila nr.176 din 10 aprilie 2007, pronuntata in dosar nnr.2951/63/2006, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de reclamanti, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Instanta a apreciat ca , raportandu-se exclusiv la temeiul de drept invocat de parti, in mod gresit s-a rezolvat cauza fara a se intra in cercetarea fondului si fara a se analiza obiectul cererii de chemare in judecata prin prisma motivelor de nulitate aratate de reclamanti si care rezulta din cuprinsul actiunii.
Astfel, in cererea de chemare in judecata, reclamantii au invocat reaua credinta, viclenia manifestata permanent de catre parat, precum si cauza ilicita in raport de scopul urmarit de parat la incheierea contractului, aspecte ce rezulta din modalitatea de derulare a operatiunii juridice, fiind avuta aici in vedere imprejurarea ca paratul a anuntat in ziar intentia sa de a acorda imprumuturi cu consecinta contactarii sale de catre apelanti, ceea ce impunea analiza dosarului si sub aspectul cauzei contractului incheiat, aspecte ce nu au fost analizate.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul, motivand ca au fost gresit aplicate dispoz art 129 c.p.c., deoarece instanta a incalcat limitele investirii sale si a caracterizat gresit actiunea.
Intimatii reclamanti au depus la dosar intampinare si un set de acte, solicitand respingerea recursului.
Recursul s-a considerat ca nefiind fondat pentru urmatoarele considerente.
In speta de fata, se impune analiza a doua principii, deopotriva aplicabile dreptului procesual civil si anume cel al disponibilitatii si cel al rolului activ al judecatorului
Justitia se infaptuieste de instantele judecatoresti in scopul apararii si realizarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, cu respectarea anumitor principii si reguli de drept stabilite prin acte normative speciale. Liberalismul procesual al partilor nu se poate manifesta decat in cadrul si in limitele legii, deoarece drepturile si obligatiile lor au un caracter legal, realizandu-se pe baza si in conditiile legii.
Principiul disponibilitatii consta in posibilitatea partilor de a dispune de obiectul procesului si de mijloacele procesuale de aparare a dreptului material dedus judecatii. In continutul acestui principiu este cuprins dreptul reclamantului de a determina limitele cererii de chemare in judecata cu privire la obiect( pretentia concreta exprimata), cu privire la care art. 129 alin 6 c.p.c. obliga judecatorul sa se pronunte numai asupra obiectului cererii deduse judecatii si cu privire la parti .Instanta nu poate depasi limitele obiectului fixate de reclamant, in sensul ca nu poate acorda mai mult sau mai putin decat s-a solicitat. Daca formularile reclamantului sunt improprii, ambigui si nu se poate determina exact obiectul cererii, instanta are obligatia, in baza rolului activ, sa ceara partii sa faca precizarile necesare.
In exercitarea rolului activ, instanta nu este tinuta de temeiul juridic al cererii, avand posibilitatea de a schimba calificarea juridica data de reclamant, in functie de continutul cererii, iar nu de denumirea data de parte( in acest sens art. 84 c.p.c.).Instanta are obligatia de a cere partilor sa prezinte explicatii si sa puna in discutie orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cererea de chemare in judecata( art 129 alin 4 c.p.c.).
Prin actiunea de fata, reclamantii au facut o prezentare stufoasa a relatiilor dintre ei si parat, nu numai pe taram contractual, au invocat vicierea consimtamantului lor prin manopere dolosive si mijloace viclene, au contestat natura juridica a contractului incheiat, fara a exprima cu claritate motivele de nulitate ale contractului. Desi obiectul actiunii a fost exprimat cu claritate( constatarea nulitatii contractului), temeiul de drept invocat nu a fost in concordanta cu toate sustinerile din actiunea ambiguu redactata si nici cu solicitarea de a se constata nulitatea conventiei. Astfel, desi art. 960-961 c.civ., sustinut ca temei de drept, reglementeaza dolul si violenta ca vicii de consimtamant, care duc la anularea contractului, s-a solicitat constatarea nulitatii acestuia. Mai mult, desi se face referire la natura juridica a actului incheiat, nu se invoca un temei de drept legat de aceasta cauza de nulitate, dupa cum nu se sustin in drept motivarile de fapt legate de atitudinea subiectiva a paratului, intentia avuta de acesta la momentul contractarii, cauza actului juridic.
Dupa cum s-a aratat, instanta nu trebuie sa faca o aplicare restrictiva a dispoz. art 129 alin 6 c.p.c., considerandu-se investita doar cu ceea ce este exprimat in termeni clari sau cu temeiul de drept sustinut prin actiune, investirea fiind facuta cu situatia de fapt in intregul sau.
In aceste conditii in mod corect tribunalul a apreciat ca prima instanta nu a cercetat actiunea sub toate aspectele sale, nu a dat o calificare corecta a cererii si nu a avut in vedere temeiul de drept rezultat din expunerea motivelor de fapt.
Aplicarea dispozitiilor art 297 alin 1 c.p.c. s-a facut corect, deoarece analizarea trunchiata a actiunii echivaleaza cu nejudecarea fondului cauzei, ceea ce impune desfiintarea sentintei primei instante.
Motivul de recurs privind aplicarea gresita a dispoz. art 129 c.p.civ. nu este fondat, astfel ca apreciind solutia atacata drept legala , potrivit art 312 c.p.c., recursul se va respinge ca nefondat.