Anulare act - administrativ. Aplicarea principiului disponibilitatii partilor in procesul civil.
C. proc.civ., art. 129 alin. 6 si art. 312 alin. 5
In toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cauzei deduse judecatii. Aceasta este expresia aplicarii principiului disponibilitatii partilor in procesul civil, iar nerespectarea lui si pronuntarea unei solutii care nu vizeaza obiectul cauzei echivaleaza cu necercetarea fondului. Prin Sentinta nr. 963/24 septembrie 2010, Tribunalul Mures a hotarat: respingerea exceptiei inadmisibilitatii cererii; admiterea cererii reclamantei P.D.; admiterea cererii de chemare in garantie formulate de parata D.G.F.P. Mures impotriva A.F.M.; obligarea paratei sa-i restituie reclamantei taxa pe poluare in suma de 2.479 lei si dobanda legala aferenta acestei sume, incepand cu data de 9 martie 2010 si pana la restituirea sumei; obligarea chematei in garantie sa-i vireze paratei suma de 2.479 lei, reprezentand taxa pe poluare, cu dobanda legala aferenta.
In considerentele Sentintei s-au retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• exceptia inadmisibilitatii cererii, invocata de parata, este neintemeiata, dat fiind ca actiunea nu are ca obiect anularea unui act administrativ-fiscal, ci plata unei sume de bani care, in opinia reclamantului, a fost incasata ilegal; potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept sau interes legitim al sau, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri ori de efectuare a unei operatiuni administrative necesare exercitarii sau protejarii unui drept/interes al sau legitim, precum si orice persoana care, in situatiile de mai sus, urmareste repararea unei pagube, se poate adresa instantei judecatoresti de contencios administrativ; pe de alta parte, Decizie de calcul al taxei pe poluare nu reprezinta un titlu de creanta, in sensul art. 110-111 din O.G. nr. 92/2003, ci un act constatand efectuarea unui calcul;
• reclamanta a achitat suma de 2.479 lei - taxa pe poluare, , pentru inmatricularea autoturismului Volkswagen, cumparat din Republica Federala Germania, inmatriculat in aceasta tara, dar neinmatriculat in Romania; reclamanta a solicitat restituirea taxei, dar parata i-a respins cererea pe considerentul ca nu a formulat contestatie in temeiul dispozitiile art. 205, 207 din O.G. nr. 92/2003;
• taxa pe poluare a fost introdusa prin O.U.G. nr. 50/2008, inlocuind taxa de prima inmatriculare prevazuta de Legea nr. 343/2006, iar autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate prin lege de la plata taxei pe poluare; obligatia de plata intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, fara distinctie intre cele produse in tara si cele produse in afara acesteia sau intre cele noi si cele "second-hand"; potrivit art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, actul normativ a intrat in vigoare la 1 iulie 2008, taxa fiind datorata numai pentru autovehiculele cu privire la care se face prima inmatriculare in Romania - esentiala fiind, deci, distinctia legiuitorului intre autoturismele deja inmatriculate in tara si cele care provin din tari U.E. si se inmatriculeaza pentru prima data in Romania;
• instanta a apreciat ca taxa pe poluare reprezinta un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, iar argumentul privind satisfacerea unei cerintei obligatorii a interesului public nu poate fi primit, mai cu seama fata de faptul ca prin Tratatul C.E. s-a creat o "noua ordine juridica" in dreptul international care are efect direct si se bucura de suprematie (prioritate) in raport cu ordinea juridica interna (art. 148 alin. 2 din Constitutie); art. 90 T.C.E. (art. 110 TUE) interzice restrictionarea liberei circulatii a marfurilor;
• un stat membru U.E. nu poate impune, nici in mod direct si nici in mod indirect, taxe interne - asupra produselor unui alt stat membru -, altele decat cele impuse produselor interne similare; apararile paratei, referitoare la faptul ca autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele de aplicare a tratatelor constitutive ale U.E. nu pot fi retinute, instanta fiind obligata sa dea prioritate prevederilor comunitare;
• pentru repararea integrala a prejudiciului, reclamantei i s-a acordat si dobanda legala prevazuta de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 - Cod proc. fiscala;
• cererea de chemare in garantie a fost admisa intrucat, potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu gestionat de catre A.F.M.;
• in ce priveste dobanzile, Tribunalul a apreciat ca acestea raman in sarcina paratei careia ii revine culpa procesuala pentru refuzul solutionarii cererii de restituire a taxei pe poluare.
Impotriva Sentintei nr. 963/24 septembrie 2010 au formulat recurs parata D.G.F.P. Mures si chemata in garantie A.F.M., ambele solicitand admiterea caii de atac, modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantului.
Parata D.G.F.P. Mures a invocat disp. art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod proc. civ. si a expus, in esenta, urmatoarele argumente: Tribunalul nu putea respinge exceptia inadmisibilitatii cererii, in conditiile in care reclamanta-intimata nu a inteles sa uzeze de calea administrativa de atac, potrivit disp. art. 205 din O.G. nr. 92/2003; prima instanta a considerat in mod gresit ca disp. O.U.G. nr. 50/2008 sunt discriminatorii fata de art. 25, 28, 90 din Tratatul C.E.; referitor la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, a afirmat ca acestea sunt obligatorii numai in privinta rezultatului, autoritatile nationale avand competenta de a alege forma si mijloacele prin care se asigura obtinerea rezultatului; taxa de poluare este reglementata de O.U.G. nr. 50/2008, deci obligativitatea achitarii acesteia subzista, cu atat mai mult cu cat instituirea ei a fost rezultatul negocierilor dintre Romania si Comisia Europeana; prin instituirea taxei pe poluare nu sunt incalcate dispozitiile art. 90 T.C.E. deoarece aceasta taxa nu poate fi asimilata impozitelor interne, fiind perceputa pentru asigurarea protectiei mediului, de la toti proprietarii de autoturisme care, prin inmatricularea acestora, doresc sa le utilizeze pe teritoriul Romaniei si contribuie, astfel, la poluarea mediului; in ce priveste data de la care s-au acordat dobanzile, recurenta s-a referit la termenul instituit de art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, raportat la art. 117 alin. 2 sau la art. 70 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
Chemata in garantie, A.F.M., a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. si a enumerat, in esenta, urmatoarele motive: taxa instituita de O.U.G. nr. 50/2008 este in acord cu principiile comunitare, actul normativ stabilind masuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 TCE, taxa fiind neutra din punct de vedere fiscal; discriminare exista numai atunci cand se protejeaza produsele interne in detrimentul celor provenind din statele membre U.E., iar o astfel de situatie nu a fost creata prin O.U.G. nr. 50/2008 care prevede ca taxa de poluare se plateste, in egala masura, pentru autovehiculele produse in tara, ca si pentru cele produse in afara tarii - evident, cu aplicarea unor criterii obiective de stabilire a taxei; in plus, art. 8 din O.U.G. nr. 50/2008 a prevazut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei; C.J.C.E. a afirmat, repetat, ca statele membre pot impune taxe de inmatriculare asupra autovehiculelor "second-hand" importate, cu conditia acele taxe sa respecte art. 110 T.C.E. (fost art. 90 T.C.E.); A.F.M. nu este titulara vreunei obligatii in raport de contribuabil, astfel ca nu poate fi obligata la plata unei dobanzi legale.
Prin Intampinarea depusa la 26 ianuarie 2011, reclamanta - intimata a solicitat a se dispune respingerea recursurilor intrucat diferenta de 7.439 lei, stabilita prin Decizia nr. 26536/24 septembrie 2009 este nejustificata deoarece autoturismul a fost achizitionat din Germania anterior datei de 15 decembrie 2008, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si potrivit regulilor statornicite de dispozitiile art. 3041 Cod proc. civ., a retinut urmatoarele aspecte:
Prin cererea introdusa la 5 martie 2010, reclamanta a solicitat anularea ca netemeinica si nelegala a Deciziei nr. 303/7 ianuarie 2010, emisa de D.G.F.P. Mures, prin care s-a solutionat contestatia reclamantei impotriva Deciziei de stabilire a diferentelor de taxa pe poluare pentru autovehicule nr. 26536/24 septembrie 2009, in sensul respingerii contestatiei. Prin aceasta din urma Decizie s-a stabilit o diferenta de taxa pe poluare in suma de 7.439 lei, in sarcina reclamantei.
Prin Intampinarea depusa la 21 mai 2010, parata a facut referire clara la Decizia atacata, solicitand respingerea actiunii si mentinerea Deciziei nr. 303 din 7 ianuarie 2010 ca temeinica si legala. Tot astfel, prin Incheierea pronuntata la 26 mai 2010, Tribunalul a dispus emiterea unei adrese catre parata D.G.F.P. Mures pentru a depuse la dosar toate actele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 303/7 ianuarie 2010.
Desi obiectul cauzei, conturat conform principiului disponibilitatii, l-a constituit anularea actului administrativ (Deciziei) emis cu ocazia solutionarii contestatiei reclamantei - suma contestata fiind de 7.439 lei, prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului cererii reclamantei. Asadar, Tribunalul nu s-a pronuntat cu privire la legalitatea Deciziei nr. 303/7 ianuarie 2010 a D.G.F.P. Mures - Biroul Solutionare Contestatii si nu a analizat suma cu privire la care obligatia de plata stabilita este considerata, de catre reclamanta, ca fiind nelegala, ci s-a referit doar la suma de 2.479 lei, stabilita printr-o alta Decizie, dispunand restituirea acestei sume.
In consecinta, Curtea a admis recursurile, a casat Sentinta atacata si a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Mures - art. 312 alin. 1 teza I, alin. 5 teza I Cod proc. civ.