OMISIUNEA INSTANTEI DE RECURS DE A CERCETA UNUL DINTRE MOTIVELE DE MODIFICARE SAU DE CASARE. REVIZUIRE. - Art.318 Cod procedura civila
- Art.322 Cod procedura civila
Nepronuntarea de catre instanta de recurs asupra tuturor motivelor de recurs nu este un motiv de revizuire a sentintei, ci ar putea fi eventual unul de contestatie in anulare, respectiv cel vizand omisiunea instantei de recurs de a cerceta unul dintre motivele de modificare sau de casare.
(Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale - decizia civila nr.1073/26.05.2010)
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel P., revizuienta G.M. a solicitat, in contradictoriu cu intimata intimata SC P.M. SRL, revizuirea deciziei civile nr.1525 din 30 iunie 2009 pronuntata de Curtea de Apel P., in dosarul nr.6202/105/2008, solicitand instantei ca prin decizia ce va pronunta sa anuleze in parte decizia atacata, sa rejudece recursul si sa oblige intimata la plata sumei de 30.000 de euro, respectiv 114.000 lei daune morale si 6.000 lei daune materiale.
In motivarea cererii, revizuienta a aratat, in esenta, ca, prin cererea de recurs formulata impotriva sentintei civile nr.299/04.02.2009 a Tribunalului P., a solicitat obligarea paratei intimate la plata despagubirilor morale si materiale si, desi instanta a admis recursul si a modificat hotararea atacata, nu s-a pronuntat asupra motivelor de recurs privind obligarea la daune morale si materiale.
Un alt motiv de revizuire il reprezinta faptul ca a descoperit inscrisuri noi detinute de intimata, respectiv adresa nr.60/13.03.2009 si fisa de identificare a factorilor de risc profesional, inscrisuri de care a luat cunostinta prin intermediul Tribunalului P. abia la data de 08.02.2010. A mai aratat ca avocatul sau a aparat-o cu viclenie si nu a studiat dosarul in mod corespunzator. In drept, revizuienta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.322 pct.2 si 3 si art.324 Cod procedura civila, art.274 Codul muncii si art.998 si urmatoarele din Codul civil.
Prin intampinarea formulata, intimata SC P.M. SRL a invocat exceptia tardivitatii cererii de revizuire, iar pe fondul cauzei a raspuns criticilor revizuentei si solicitat respingerea cererii de revizuire ca neintemeiata.
La termenul din 28.04.2010, revizuenta a aratat ca cererea de revizuire are ca temei dispozitiile art.322 pct.5 si nu pe cele ale art.322 pct.3 C.pr.civ., asa cum din eroare a aratat in cererea de revizuire.
In vederea solutionarii cauzei, Curtea a dispus atasarea dosarului nr.6202/105/2008, solutionat prin decizia civila nr.1525 din 30 iunie 2009 pronuntata de Curtea de Apel P., impotriva careia s-a formulat prezenta cerere de revizuire.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor formulate, potrivit art.322 si art.326 C.pr.civ., Curtea a constatat ca prin cererea inregistrata sub nr.6202/105/2008 pe rolul Tribunalului P., contestatoarea G.M. a solicitat anularea deciziei nr.4005 din 21 august 2008 prin care a fost sanctionata disciplinar cu avertisment, emisa de intimata SC P.M. SRL, cu motivarea ca in perioada 1-31 august 2008 contestatoarea se afla in incapacitate de munca datorita faptului ca se afla in concediu medical, fiind solicitata telefonic de seful ierarhic sa se prezinte la locul de munca a dat raspuns solicitarilor efectuate, iar urmare suprasolicitarilor, in ziua de 20 august 2008, fiindu-i rau a fost nevoita sa apeleze la serviciile de interventie medicala. De asemenea, nu este adevarat ca a avut un limbaj si un comportament neadecvat, agresiv si tendentios la adresa colegilor din cadrul departamentului si in afara lui, carora le-ar fi adresat cuvinte jignitoare. A mai solicitat si obligarea paratei la plata sumei de 30.000 de euro, cu titlu de daune morale.
Prin sentinta civila nr.299 din 4 februarie 2009, Tribunalul P. a respins contestatia, retinand, in esenta, ca, desi contestatoarea se afla in concediu medical, aceasta s-a prezentat la serviciu, iar atributiile sale de serviciu au fost indeplinite fara a fi afectata de conditiile dificile de la locul sau de munca.
Impotriva acestei sentinte, contestatoarea a declarat recurs, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, cu motivarea, in esenta, ca instanta de fond a facut o apreciere gresita a probelor, acestea au fost apreciate fragmentat, iar unele dintre ele nu au fost luate in considerare sau au fost apreciate in favoarea paratei. De asemenea, din aceste probe rezulta fara putere de tagada ca pretentiile solicitate, respectiv 114.000 lei daune morale si 6.000 lei daune materiale, sunt intemeiate.
Curtea de Apel Ploiesti prin decizia nr.1525 din 30 iunie 2009, a admis recursul declarat de contestatoarea G.M., a modificat in tot sentinta si pe fond a admis contestatia, anuland decizia de sanctionare.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut ca in motivarea deciziei de sanctionare s-a facut referire, printre abaterile disciplinare pretins a fi savarsite de contestatoare, si la faptul ca ,,in mai multe randuri a avut un limbaj si un comportament neadecvat, agresiv si tendentios la adresa colegilor, atat in cadrul compartimentului, cat si in afara lui, adresandu-le cuvinte jignitoare". S-a mai precizat ca ,,a avut un comportament neadecvat si fata de Directorul de Achizitii si Marketing in momentul in care a fost numita sef de departament".
Instanta de recurs a mai retinut ca rezulta fara indoiala ca pretinsele abateri disciplinare nu au o baza faptica concludenta, nefacandu-se referiri concrete la pretinsele abateri, care nu au niciun fel de relevanta fiind formulate sub forma unor generalizari lipsite de corectitudine, ceea ce demonstreaza ca nu au baza reala faptica, asa cum prevad dispozitiile Codului muncii. Totodata, nu este lipsit de importanta si faptul ca in chiar cuprinsul deciziei de sanctionare s-au facut referiri si la faptul ca in ziua de 20 august 2008 contestatoarea a fost nevoita sa paraseasca locul de munca intrucat s-a simtit rau, fara a anunta superiorii, or in perioada respectiva este de necontestat ca aceasta s-a aflat in concediu medical. Prin urmare, instanta de recurs a retinut ca toate acestea demonstreaza pana la evidenta modul vadit tendentios de desfacere a contractului de munca al contestatoarei, masura nelegala.
In consecinta, in baza art.304 si 312 Cod pr.civila, recursul a fost admis si solutia primei instante a fost modificata, iar pe fond contestatia a fost admisa si decizia de sanctionare a fost anulata.
Impotriva deciziei nr.1525 din 30 iunie 2009 pronuntata de Curtea de Apel P., s-a formulat prezenta cerere de revizuire, asa cum s-a aratat mai sus.
Cu privire la exceptia tardivitatii formularii cererii de revizuire, invocata de intimata, Curtea a retinut ca aceasta exceptie este neintemeiata, avand in vedere ca revizuenta a luat cunostinta de inscrisurile invocate in cererea de revizuire la data de 08.02.2010 (fila 9 dosar), astfel ca cererea a fost formulata in termenul prevazut de art.324 alin.1 pct.1 C.pr.civ.
In ceea ce priveste adresa nr.60/13.03.2009, mentionata de revizuenta ca inscris nou detinut de intimata, Curtea a retinut ca aceasta adresa nu intruneste cerintele prevazute de art.322 pct.5 C.pr.civ., avand in vedere ca a fost emisa dupa pronuntarea hotararii instantei de fond, astfel ca nu putea fi cunoscuta de aceasta instanta.
Cat priveste sustinerea revizuentei potrivit careia instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra tuturor motivelor de recurs, respectiv asupra celui privind obligarea paratei la plata daunelor morale si materiale, Curtea a retinut ca acesta nu este un motiv de revizuire a sentintei, ci ar putea fi eventual unul de contestatie in anulare, respectiv pentru omisiunea din greseala a instantei de recurs de a cerceta unul dintre motivele de modificare sau de casare.
Fata de considerentele expuse, in baza art.324 si art.326 C.pr.civ., Curtea a respins atat exceptia tardivitatii formularii cererii de revizuire invocata de intimata, cat si cererea de revizuire formulata de G.M., ca neintemeiate.