Daune morale, daune compensatorii, datorate pentru refuzul eliberarii adeverintei prev. de art. 4 din OUG. 4/2005. Conditii.
-art 4(3) din OUG 2/2005
Sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare prevazute la alin. (2) se dovedesc prin inscrisurile din carnetele de munca sau prin adeverinte intocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poarta intreaga raspundere cu privire la valabilitatea si corectitudinea acestora.
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia de conflicte
de munca si asigurari sociale - decizia nr.
86 din 21 ianuarie 2010.
Prin actiunea introductiva, reclamantul D.G. a chemat in judecata pe parata SC "Ubemar" SA Ploiesti, solicitand instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligata parata la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei in perioada 18.09.1963-01.04.1967, perioada in care a beneficiat de mai multe sporuri, printre care si sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal. Desi a solicitat societatii eliberarea unei adeverinte in care sa fie inregistrate toate sporurile de care a beneficiat pe perioada in care a fost angajat, i s-a eliberat o adeverinta incompleta, cu nr.3971/03.07.2006, in care era trecut doar sporul de santier. Ulterior, prin sentinta civila nr. 487/11.05.2009 a Tribunalului Buzau, pronuntata in dosarul nr. 3764/114/2008, a fost admisa actiunea si obligata parata sa-i elibereze adeverinta solicitata. Refuzul societatii de a elibera adeverinta a fost nejustificat si prin aceasta a suferit un prejudiciu ca urmare a faptului ca nu a beneficiat de pensie in conformitate cu veniturile realizate in perioada in care a lucrat, pe o perioada de aproape trei ani.
Parata SC "Ubemar" SA Ploiesti a formulat intampinare, invocand exceptiile necompetentei teritoriale si materiale a Tribunalului Buzau, exceptia netimbrarii. Cu privire la competenta Tribunalului Buzau, s-a aratat ca obiectul actiunii il reprezinta pretentii banesti, iar nu litigiu de munca, astfel incat cauza nu revine in competenta acestei instante, ci Judecatoriei Iasi unde unitatea isi are sediul central. Pretentia nefiind timbrata, a invocat si exceptia netimbrarii. S-a mai aratat ca actiunea este inadmisibila raportat la decizia nr.40/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca in temeiul raspunderii patrimoniale a angajatorului, astfel cum este reglementata de art.269 Codul muncii, pot fi acordate salariatilor daune morale numai in ipoteza in care legea le prevede, ori au fost inserate in contractul colectiv de munca, respectiv, in antecontractul individual de munca, anumite clauze.
Dupa administrarea probatoriilor cu inscrisuri, prin sentinta civila 891 din data de 19 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Buzau, s-au respins ca neintemeiate exceptiile si actiunea.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate in baza art.312 alin.1 Cod procedura Civila. In motivarea recursului sau, recurentul a sustinut ca solutia Tribunalului Buzau este gresita intrucat refuzul unitatii de a-i elibera o adeverinta in conformitate cu legea a fost de natura de a-l prejudicia moral prin stresul provocat si timpul pierdut.
Prin decizia civila 86 din 22 oct. 2010, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat recursul, retinand, in esenta, ca, pentru a putea fi obligata parata la plata daunelor morale, reclamantul trebuie sa justifice un prejudiciu moral produs de aceasta unitate prin neeliberarea adeverintei care sa cuprinda si sporul mentionat de acesta, respectiv sporul de lucru sistematic peste programul normal.
Or, reclamantul nu a justificat un astfel de prejudiciu la instanta de fond, mentionand in actiune ca ar fi suferit un prejudiciu ca urmare a faptului ca nu a beneficiat de pensie in conformitate cu veniturile realizate in perioada in care a lucrat, datorita neeliberarii adeverintei.
Insa, prin sentinta civila nr.487/11.05.2009 a Tribunalului Buzau pronuntata intr-un alt dosar, a fost obligata parata sa emita adeverinta in care sa fie inscris sporul de lucru sistematic peste programul normal de lucru, pentru perioada 18.09.1963 - 01.04.1967, conform raportului de expertiza Filip Stan. Totodata, parata a fost obligata la plata sumei de 100 lei pe zi de intarziere reprezentand daune cominatorii, de la data pronuntarii sentintei, pana la indeplinirea obligatiei.
Astfel, in conditiile in care, prin refuzul paratei de a elibera adeverinta conform dispozitivului sentintei, reclamantului i-ar fi fost cauzat un prejudiciu deoarece a fost lipsit de plata pensiei, putea solicita transformarea daunelor cominatorii in daune compensatorii, sume ce reprezentau prejudiciul efectiv cauzat prin intarzierea executarii obligatiei de a face.
Reclamantul nu a solicitat o astfel de transformare, ci doar acordarea sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, fara insa a se justifica un prejudiciu moral. Pe de alta parte, recurentul, desi a invederat ca a fost stresat de faptul ca societatea nu i-a eliberat aceasta adeverinta, nu a facut dovada ca, astfel, stresul ar fi fost mai mare decat cel obisnuit. Nici timpul pe care recurentul invedereaza ca l-a pierdut nu poate determina acordarea daunelor morale deoarece acest fapt este mai mult un prejudiciu material ce ar putea fi acoperit prin daunele cominatorii pe zi de intarziere.