Decizia de impunere emisa de organul administrativ fiscal, reprezinta un act administrativ fiscal si contestarea actului trebuie facuta in limita termenelor si a procedurii speciale prev. de art. 205 alin. 1, 206, 207 si 209 cod procedura fiscala, in termen de 30 de zile de la comunicarea actului.
Formularea plangerii administrative peste termenul prevazut de art. 205 alin. 1 cod procedura fiscala, echivaleaza practic cu neindeplinirea procedurii prealabile obligatorii, astfel incat actiunea formulata impotriva deciziei prin care organul de solutionare a contestatiei a respins contestatia impotriva deciziei de impunere ca tardiv formulata, este inadmisibila.
Decizia nr. 432/10.03.2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti-
Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin sentinta nr. 912/14.12.2009, Tribunalul Dambovita - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, a respins cererea formulata de reclamantul P C M, in contradictoriu cu paratii A.F.P. Trg. si D.G.F.P D-ta, ca inadmisibila, impotriva deciziei nr. 3/16.01.2009 si a deciziei de impunere nr. 7481/17.03.2006.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin decizia nr. 3/16.01.2009, pronuntata de D.G.F.P. D-ta, Biroul de solutionare contestatii a retinut faptul ca impotriva masurilor dispuse prin decizia de impunere nr. 7481/17.03.2006, reclamantul avea dreptul sa depuna contestatie in termen de 30 de zile de la data confirmarii de primire a deciziei si din documentele aflate la dosar, prima data mentionata pe confirmare de primire a debitului contestat este 18.01.2007,contestatia fiind depusa la DGFP D-ta in data de 30.12.2008 sub nr. 39666, astfel incat termenul legal de 30 de zile de la comunicare a fost depasit, potrivit disp. art. 207 din OG nr. 92/2003, privind codul de procedura fiscala, potrivit caruia termenul de depunere a contestatiei impotriva actelor administrativ fiscale este de 30 de zile de la data comunicarii actului sub sanctiunea decaderii, situatie in care in mod corect si legal organul de solutionare a contestatiei a respins contestatia ca tardiv formulata.
Se arata in hotarare ca, reclamantul nu a formulat contestatia impotriva deciziei de impunere, ce reprezinta act administrativ fiscal, in termenele si dupa procedura speciala prev. de OG nr. 92/2003, privind codul de procedura fiscala, art. 205, 206, 207 si 209, formuland contestatia tardiv, astfel incat actiunea formulata de reclamant in temeiul art. 218 alin. 2 din OG nr 92/2003 la instanta de contencios administrativ, impotriva deciziei nr. 3/16.01.2009 pronuntata de DGFP, prin care i-a fost respinsa contestatia ca tardiva, este inadmisibila, deoarece reclamantul nu a respectat dispozitiile procedurale reglementate de codul de procedura fiscala obligatorii, mai sus enuntate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul P.C.M, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand intr-un prim motiv de recurs ca in mod gresit i-a fost respinsa actiunea ca inadmisibila, intrucat prin cererea introductiva a precizat ca solicita instantei verificarea si stabilirea intinderii titlului executoriu, emis de catre o alta institutie decat instanta de judecata, solutia instantei nu poate viza in nici un fel inadmisibilitatea actiunii, atata vreme cat el a contestat decizia nr. 3/16.01.2009, in termen legal.
Printr-un alt motiv de recurs, arata ca instanta de fond nu a luat in calcul concluziile celor doua expertize care au stabilit in mod cert, ca organul de inspectie fiscala a calculat si retinut o suma nereala, respectiv 16.665 lei, fata de 23.073 lei, stabilita de catre cei doi experti, unul desemnat de organul de cercetare penala, celalalt de instanta de judecata, iar intimata parata DGFP D-ta - AFP Trg, a comunicat la data de 20.11.2008 prin adresa nr. 28703 ca, creanta totala este de 101.998 lei, fara sa justifice de unde provine diferenta in plus, solicitand obligarea sa la o suma stabilita in mod arbitrar.
Recursul nu este fondat.
Critica recurentului ca in mod gresit instanta de fond a respins actiunea ca inadmisibila, desi el a contestat decizia nr. 3/16.01.2009 in termen legal, este nefondata.
In considerentele sentintei se retine ca actiunea formulata de catre recurentul reclamant, este impotriva deciziei nr. 3/16.01.2009 pronuntata de DGFP - Biroul de solutionare contestatii, astfel incat critica recurentului ca in mod gresit s-a respins actiunea ca inadmisibila, fara a retine ca obiectul actiunii cu care a fost investita instanta de fond, este impotriva deciziei nr. 3/2009, este nefondata.
Cum din probatoriile administrate in cauza cu titluri executorii, adresa de infiintare poprire, procese verbale de licitatie pentru bunuri mobile, acte aflate la filele 50-108 dosar fond, a rezultat ca inca din data de 17.03.2006, odata cu emiterea deciziei de impunere, intimata parata a initiat executarea silita a reclamantului pentru sumele cuprinse in decizia de impunere, deci de la acea data recurentul a cunoscut decizia de impunere si trebuia sa conteste aceasta decizie in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal.
Decizia de impunere emisa de organul administrativ fiscal, reprezinta un act administrativ fiscal si contestarea actului trebuie facuta in limita termenelor si a procedurii speciale prev. de art. 205 alin. 1, 206, 207 si 209 cod procedura fiscala, in termen de 30 de zile de la comunicarea actului, recurentul contestand decizia de impunere la data de 30.12.2008, la DGFP D-ta, sub nr. 3966, cu mult peste termenul legal de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ, iar cu probatoriile administrate in cauza recurentul nu a dovedit ca ar fi formulat contestatie in termenul legal, sesizarea organelor de cercetare penala cu privire la savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 nu putea sa conduca la suspendarea deciziei de impunere si nici a termenului de formulare a contestatiei.
Potrivit disp. art. 218 alin.2 din OG nr 92/2003, cel nemultumit de decizia pronuntata de organul administrativ jurisdictional de solutionare a contestatiei, poate contesta la instanta de contencios administrativ, recurentul atacand decizia nr. 3/16.01.2009 a DGFP D-ta prin actiunea cu care a fost investita prima instanta si in care s-a pronuntat sentinta recurata.
Formularea plangerii administrative peste termenul prevazut de lege, in speta peste termenul de 30 de zile de la comunicarea actului, prevazut de art. 205 alin. 1 cod procedura fiscala, echivaleaza practic cu neindeplinirea procedurii prealabile obligatorii, in acest sens fiind si practica ICCJ (dec.nr. 798/8.02.2007). Jurisprudenta a statuat ca disp. art. 21 alin. 4 din Constitutie, nu inlatura caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, intrucat se refera la caracterul facultativ si gratuit al jurisdictiilor speciale administrative, iar nu la recursul ierarhic sau gratios.
Parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezinta o conditie obligatorie, a carei neindeplinire afecteaza insusi exercitiul dreptului la actiune si recurentul efectuand contestatia la decizia de impunere peste termenul legal, aceasta echivaleaza practic cu neindeplinirea procedurii prealabile obligatorii si in aceste conditii actiunea formulata impotriva deciziei de solutionare a contestatiei ce a fost depusa peste termenul legal, este inadmisibila, astfel ca legal si corect prima instanta a respins actiunea ca inadmisibila prin sentinta recurata.
Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul PCM, impotriva sentintei nr. 912/14.12.2009, pronuntata de Tribunalul Dambovita.