SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL. FUNCTIONAR PUBLIC. ANULARE DECIZIE DE NUMIRE A FUNCTIONARULUI PUBLIC INTR-O ALTA FUNCTIE PUBLICA, CA URMARE A REORGANIZARII INSTITUTIEI. PROCEDURA PREALABILA PREVAZUTA DE ART.7 DIN LEGEA NR.554/2004.
- art. 7 alin.1 SI 7 din Legea nr.554/2004;
- art.109 din Legea nr.188/1999;
- art.117 din Legea nr.188/1999.
Raportat la dispozitiile art. 109 din Legea nr.188/1999, indiferent daca litigiile vizeaza nasterea , modificarea , suspendarea sau incetarea raportului de serviciu, competenta de solutionare apartine instantei de contencios administrativ, sustinerea recurentului potrivit careia in cauza dedusa judecatii, competenta ar apartine instantei de litigii de munca fiind nefondata.
Este nefondata si sustinerea potrivit careia recurentului i s-ar aplica dispozitiile art.283 din Codul muncii intrucat dispozitiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevad ca dispozitiile legii se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementari de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, doar in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice, ori , asa cum s-a aratat mai sus, art. 109 prevede expres competenta instantei de contencios administrativ pentru cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, fiind incidente - in temeiul art. 117 - dispozitiile Legii nr. 554/2004, inclusiv art.7 alin.1 , cat timp Legea nr. 188/1999 nu contine vreo dispozitie contrara.
Prin urmare, in mod corect instanta de fond a stabilit ca in cauza cererea este de competenta instantei de contencios administrativ situatie in care sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dispozitii care prevedeau obligativitatea procedurii prealabile inainte de formularea actiunii de contencios administrativ, procedura pe care recurentul nu a respectat-o.
Decizia nr.2775/CA/21.06.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal. Prin Sentinta nr.3373/CA din 13.12.2011 Tribunalul Satu a admis exceptia neindeplinirii procedurii prealabile sesizarii instantei invocata de parata.
A respins pentru acest motiv actiunea in contencios administrativ inaintata de reclamantul T. I. , cu sediul procesual ales in S. M. , str. C. C. nr. 2, biroul nr. 38, jud. Satu Mare, impotriva paratei D. G. F. P. cu sediul in S. M. , P. R., nr. 3-5, jud.Satu Mare pentru anulare act administrativ.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Prezenta actiune in contencios administrativ are ca obiect anularea unei decizii prin care un functionar public, sef birou gradul II, clasa de salarizare 74 la Biroul de audit intern - Aparatul propriu, ca urmare a reorganizarii institutiei, a fost numit in functia publica de executie de auditor superior gradul I, gr. 5, clasa de salarizare 64 la Compartimentul de audit intern-aparatul propriu, potrivit noii structuri organizatorice aprobate prin O.P.ANAF nr. 2310/2011, conform art. 100 lit. d din legea nr. 188/1999. Postul de conducere a fost transformat in post de executie.
Potrivit art. 7 alin. 1 si 7 din Legea nr. 554/2004, "inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
Plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie."
Din aceasta dispozitie legala a rezultat fara echivoc faptul ca pentru litigiile legate de anularea unui act administrativ este necesara parcurgerea procedurii prealabile prevazuta de alin. 1 al art. 7 din lege, exceptiile de la aceasta regula fiind de stricta interpretare.
Nu s-a retinut sustinerea reclamantului din precizarea la actiune, prin care a aratat ca nu isi intemeiaza actiunea pe prevederile Legii nr. 188/1999 privind functionarii publici, ci pe prevederile codului muncii, intrucat potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, in cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativ a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public.
Aceste prevederi legale au ca scop asigurarea conditiilor necesare pentru contestarea actului administrativ privind raportul de serviciu, atat sub aspectul legalitatii cat si sub aspectul temeiniciei, functionarul public fiind astfel protejat impotriva emiterii in mod abuziv a unui asemenea act administrativ.
Retinand ca in speta, anterior sesizarii instantei de judecata, reclamantul nu a indeplinit procedura prealabila in termenul, forma si conditiile prevazute de lege, instanta a apreciat ca fiind intemeiata exceptia invocata in acest sens de catre parata.
In consecinta, avand in vedere considerentele expuse, in temeiul art.137 Cod de procedura civila, art.18 din Legea nr.554/2004 si a textelor de lege anterior invocate, instanta a admis exceptia lipsei procedurii prealabile invocate de parata si a respins actiunea reclamantului.
Impotriva acestei sentintei, a declarat recurs recurentul reclamant T. I., solicitand admiterea recursului, casarea in intregime a sentintei in sensul admiterii precizarii actiunii cu privire la temeiul de drept invocat, respingerea exceptiei lipsei plangerii prealabile si trimiterea cauzei spre rejudecare; - in subsidiar admiterea recursului, casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare, si repunerea in termenul legal necesar promovarii plangerii prealabile prevazute de art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
In dezvoltarea motivelor de recurs, s-a aratat ca raportat la obiectul spetei care este un veritabil litigiu de munca, apreciata incidente dispozitiile Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii si cele ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, care nu prevad parcurgerea unei proceduri prealabile inainte de sesizarea instantei de judecata. Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici este lacunara in ceea ce priveste reglementarea competentei solutionarii litigiilor de munca dintre functionarii publici si institutiile sau autoritatile publice cu care ei se afla in raporturi de serviciu. Din acest motiv, in literatura juridica s-au exprimat opinii divergente, iar jurisprudenta este oscilanta. Este adevarat ca, in cazul functionarilor publici, prin exceptie Legea nr. 188/ 1999 prevede competenta functionala a instantei de contencios administrativ. Aceasta competenta nu ii este insa atribuita in plenitudine de jurisdictie, printr-o norma generala, ci, limitativ, prin norme speciale.
Astfel, apreciaza ca nu exista nici o ratiune ca unele litigii sa fie solutionate de instantele de contencios administrativ, iar altele de instantele competente sa judece conflictele de munca. Este evident ca in cazul modificarii raportului de serviciu sau in alte cazuri, in care Legea nr. 188/1999 omite sa indice instanta competenta, sesizarea instantei de contencios administrativ nu este conditionata de efectuarea procedurii prealabile reglementata de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Fiind vorba de un litigiu de munca, procedura prealabila este exclusa; se aplica dispozitiile art. art. 283 din Codul muncii care nu prevad o asemenea procedura, la fel cum nu prevede o astfel de procedura nici Legea nr. 1 88/1999.
Considera ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 109 si nu cele prevazute de art. 106 din Legea 188/1999 in conditiile in care obiectul deciziei contestate este dat de modificarea raporturilor de serviciu a reclamantului si nu de o incetare a acestora, asa cum prevede art. 106 care face trimitere la Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Arata ca din punctul sau de vedere, legea speciala (Legea nr. 188/1999) prin art. 109 prevede competenta instantei de contencios in judecarea cauzelor avand ca obiect raporturile de serviciu ale functionarilor publici, insa nu prevede obligatia urmarii unei cai prealabile si nici nu face trimitere la legea contenciosului, asa cum o face in art. 106. Chiar daca instanta competenta este cea de contencios, obiectul procesului il constituie tot drepturi de natura salariala, prin urmare apreciaza ca fiind incidente dispozitiile dreptului comun (fiind tot un litigiu de munca).
Pentru toate motivele invocate, raportat la obiectul litigiului, solicita admiterea recursului, conform petitului.
Intimata parata prin intampinare a solicitat respingerea recursului .
Examinand sentinta recurata , prin prisma motivelor de recurs , cat si din oficiu , avand in vedere actele si lucrarile dosarului s-a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.109 din Legea nr. 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante.
Cererea cu care a fost investita instanta de fond a fost aceea de anulare a unui act administrativ prin care recurentul, functionar public, sef birou - in temeiul art. 100 lit. d din Legea nr. 188/199, ca urmare a reorganizarii institutiei publice - a fost numit intr-o functie de executie, actul administrativ atacat vizand , deci , modificarea raportului de serviciu al recurentului
Este adevarat ca dispozitiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 nu sunt incidente in cauza deoarece ele se refera expres la cauzele avand ca obiect incetarea raportului de serviciu, insa acest aspect nu prezinta relevanta fata de dispozitiile art. 109 din lege potrivit carora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta instantei de contencios administrativ
Asadar, fata de dispozitiile art. 109 din lege, indiferent daca litigiile vizeaza nasterea, modificarea , suspendarea sau incetarea raportului de serviciu, competenta de solutionare apartine instantei de contencios administrativ , sustinerea recurentului potrivit careia in cauza dedusa judecatii , competenta ar apartine instantei de litigii de munca fiind nefondata.
Este nefondata si sustinerea potrivit careia recurentului i s-ar aplica dispozitiile art.283 din Codul muncii intrucat dispozitiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevad ca dispozitiile legii se completeaza cu prevederile legislatiei muncii , precum si cu reglementari de drept comun civile , administrative sau penale , dupa caz , doar in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice , ori , asa cum s-a aratat mai sus , art. 109 prevede expres competenta instantei de contencios administrativ pentru cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public , fiind incidente - in temeiul art. 117 - dispozitiile Legii nr. 554/2004 , inclusiv art.7 alin.1 , cat timp Legea nr. 188/1999 nu contine vreo dispozitie contrara.
Prin urmare, in mod corect instanta de fond a stabilit ca in cauza cererea este de competenta instantei de contencios administrativ situatie in care sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dispozitii care prevedeau obligativitatea procedurii prealabile inainte de formularea actiunii de contencios administrativ, procedura pe care recurentul nu a respectat-o.
Nu in ultimul rand trebuie aratat ca decizia atacata a fost emisa si in temeiul Legii nr. 285/2010, care in art.7 prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile in termen de 5 zile de la data luarii la cunostinta a actului .
Avand in vedere considerentele mai sus aratate, recursul a fost respins ca nefondat , in baza art. 312 alin.1 Cod procedura civila
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.