SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. RESPINGEREA ACTIUNII CA INADMISIBILA PENTRU INDEPLINIREA TARDIVA A PROCEDURII ADMINISTRATIVE PREALABILE.
-art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004;
-art.109 alin.2 Cod procedura civila.
Instanta de fond a facut o corecta aplicare a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu raportare la prevederile art. 109 alin. 2 cod procedura civila, constatand indeplinirea tardiva a procedurii administrative prealabile, respectiv nerespectarea de catre reclamant a termenului de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ, in care trebuia sa solicite autoritatii eminente revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
In speta, reclamantului i s-a comunicat, pe baza de semnatura, Dispozitia Sefului IJPF Bihor nr. 1348959/07.10.2011, la data de 12.10.2011, plangerea prealabila a fost inregistrata la data de 18.01.2012 ( respinsa ca tardiv introdusa prin adresa nr. 2153476/15.02.2012 emisa de IJPF B.) cu depasirea termenului legal de 30 de zile, calculat de la data comunicarii actului administrativ, iar actiunea prin care s-a solicitat anularea acestui act a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bihor la data de 26.10.2011, fara a se urma procedura prealabila obligatorie, reglementata de textele legale mentionate mai sus.
De asemenea, justificat, prima instanta a retinut ca cererea prin care reclamantul s-a adresat autoritatii emitente, dupa sesizarea instantei de judecata, si-a pierdut natura juridica a unei plangeri prealabile, a unui recurs gratios.
Pe de alta parte, este neintemeiata afirmatia recurentului cum ca la data sesizarii instantei de contencios administrativ exista atat plangerea prealabila, cat si raspunsul la aceasta, deoarece sesizarea instantei de judecata s-a facut, dupa cum s-a mentionat si mai sus, la data de 26.10.2011 si nu la data de 04.04.2012 - data la care instanta de contencios competenta a fost sesizata ca urmare a transpunerii dosarului de la sectia de Litigii de munca. Corect s-a apreciat, in considerentele sentintei , ca in cauza are relevanta data sesizarii instantei, chiar necompetente si nu data la care instanta competenta a fost sesizata in urma declinarii sau transpunerii dosarului.
Referitor la invocarea faptului ca termenul prevazut la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ar fi unul de recomandare si nu unul de decadere sau de prescriptie, instanta de recurs a considerat ca acest termen de 30 de zile este un termen de decadere substantial, de drept administrativ, a carui depasire, fara motive intemeiate, are ca efect atat inadmisibilitatea recursului administrativ, cat si a actiunii in fata instantei de contencios administrativ. Prin urmare, nu este un termen de recomandare, fara efecte juridice, cum sustine recurentul.
Decizia nr.3512/CA/07.10.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta Prin sentinta nr.2216/CA/15.03.2013 Tribunalul Bihor a admis exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii, ridicata prin intampinare.
A respins ca inadmisibila cererea formulata de reclamantul C. G. N. cu domiciliul procesual ales in localitatea O., str. F. S., nr.7, judetul B. la sediul Cabinetului de avocat N. E. N. in contradictoriu cu paratul I. T. P. F. O. cu sediul in O. , str. C. A. , nr. 2 - 4, judetul B.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Instanta a constatat ca reclamantul s-a aflat in raport de serviciu cu paratul , avand calitatea de politist - functionar public cu statut special, raporturi ce sunt reglementate de legea speciala, respectiv Legea nr. 360/2002. Astfel, potrivit art. 78 dispozitiile legii speciale privind statutul politistului se completeaza cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale altor acte normative in vigoare aplicabile functionarului public, in situatia in care domeniile respective nu sunt reglementate in legislatia specifica politistului.
Avand in vedere ca procedura contestarii Dispozitiei de incetare a raporturilor de serviciu nu este reglementata special in Legea nr. 360/2002, instanta constata ca devin aplicabile prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999, potrivit carora in cazul in care raportul de serviciu a incetat, functionarul public poate cere anularea actului administrativ prin care s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
In conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicata, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea in tot sau in parte a acestuia, iar in conformitate cu dispozitiile art. 109 alin.2 Cod procedura civila, in cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege, dovada indeplinirii procedurii prealabile anexandu-se la cererea de chemare in judecata.
Verificand modalitatea de indeplinire a procedurii administrative prealabile, instanta a constatat ca reclamantului i s-a comunicat Dispozitia Sefului Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera B. nr. 1348959/07.10.2011, pe baza de semnatura, la data de 12.10.2011, data ce nu este contestata de reclamant, si rezulta din adresa de raspuns nr. CR2153476/ 18.02. 2012 si potrivit prevederilor legale, reclamantul putea formula plangerea prealabila pana la data de 11.11.2011inculusiv si nu ulterior acestei date.
In speta, reclamantul a inregistrat plangerea la data de 18.01.2012, la mai mult de doua luni dupa expirarea termenului prevazut de lege. Totodata, fara a urma anterior procedura prealabila, reclamantul a introdus prezenta actiune in justitie in anularea aceleiasi dispozitii, la data de 26.10.2011.
Indeplinirea procedurii prealabile constituie o conditie esentiala a declansari etapei judiciare de contestare a actului administrativ, legiuitorul intentionand sa-l protejeze pe cel care se considera vatamat intr-un drept recunoscut de lege prin evitarea unui eventual proces , daca autoritatea emitenta a actului administrativ ar proceda, in cadrul procedurii plangerii prealabile, la revocarea propriului act.
In cauza insa, reclamantul s-a adresat autoritatii emitente dupa sesizarea instantei de judecata, astfel ca cererea sa si-a pierdut natura juridica a unei plangeri prealabile, a unui recurs gratios, neputand avea decat natura juridica a unei incercari de solutionare amiabila a litigiului.
S-a apreciat ca, nu sunt intemeiate apararile reclamantului, in sensul ca Dispozitia Sefului Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera B. nr. 1348959/07.10.2011 nu cuprinde autoritatea careia i se adreseaza plangerea prealabila. In cuprinsul Dispozitiei contestate se arata ca politistul se poate adresa cu plangere la instanta competenta, in conditiile si termenele prevazute de Legea nr. 554/2004. Or, nu se poate aprecia ca reclamantul s-a aflat intr-o eroare de drept, cu privire la procedura prealabila pe care trebuia sa o urmeze, intrucat in principiu nu poate invoca necunoasterea legii, si in special avand in vedere ca profesia pe care a avut-o, cea de politist - functionar public cu statut special, ceea ce presupune ca avea posibilitatea de a cunoaste si intelege prevederile Legii nr. 554/2004.
De asemenea, in cauza are relevanta data sesizarii instantei de judecata, chiar necompetenta fiind, si nu data la care instanta competenta a fost sesizata in urma declinarii sau transpunerii dosarului, intrucat litigiul s-a nascut la data introducerii actiunii si nu ulterior.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 18 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, apreciind ca neindeplinita procedura prealabila in conformitate cu exigentele legii, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii si a dispus respingerea cererii formulate de reclamant ca inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs recurentul reclamant C. G. N. solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, respingerea exceptiei inadmisibilitatii, retinerea cauzei spre solutionare pe fond si pe cale de consecinta admiterea actiunii asa cum a fost formulata si ulterior precizata .
Considera ca in mod neintemeiat instanta de fond a solutionat cauza pe exceptia inadmisibilitatii.
Un motiv de nulitate absoluta pe care l-a invocat consta in faptul ca nu s-a indicat instanta competenta sau autoritatea careia se adreseaza plangerea prealabila simpla trimiterea la prevederile Legii nr.554/2004 nefiind suficienta in acest caz, regula generala fiind cea prevazuta de art.62 alin.3 Codul muncii.
Procedura prealabila este indeplinita inainte de sesizarea instantei de contencios administrativ.
Instanta a fost sesizata la data de 04 aprilie 2012 cand a fost inregistrat dosarul pe rolul acestei instante ca urmare a declinarii cauzei de la Sectia de Litigii de Munca prin incheierea din 30 martie 2012.
Exceptia lipsei plangerii prealabile este neintemeiata si raportat la faptul ca la data formularii ei prin intampinarea depusa la instanta in data de 13.02.2012 plangerea prealabila era inregistrata atat la IGPF cat si la IJPF iar raspunsurile au fost date in data de 15.02.2012.
In concluzie la data sesizarii instantei de contencios administrative exista atat plangerea prealabila cat si raspunsul la aceasta.
In ceea ce priveste tardivitatea formularii plangerii prealabile si aceasta este neintemeiata intrucat termenul prevazut de art. 7 alin. 1 de 30 de zile este un termen de recomandare si nu unul de decadere sau de prescriptie.
Nu este vina reclamantului ca avocatul angajat anterior in cauza nu a facut procedura prealabila in termenul de 30 zile. Mai mult derularea procesului dupa sesizarea acestor aspecte l-a facut sa renunte la serviciile acestuia si sa apeleze la altcineva.
Pe fond, arata ca in cursul lunilor octombrie 2011 i-a incetat raporturile de serviciu ca urmare a reorganizarii Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera B. si a inaintat plangerea prealabila ca urmare a emiterii actului administrativ insa solicitarile au fost respinse ca fiind neintemeiate. In plangerea prealabila a invocat atat motive de nulitate absoluta cat si motive de netemeinicie.
Motive de nulitate absoluta:
1. Lipsa preavizului
Potrivit art.99 alin.3-5 din Legea nr. 188/1999 unitatea angajatoare era obligata la acordarea preavizului. Aceasta obligatie rezulta si din coroborarea art. 117 din Legea nr. 188/1999 cu art. 75 din Codul muncii.
Punerea la dispozitie nu echivaleaza cu acordarea dreptului la preaviz fiind vorba de doua institutii juridice diferite.
Punerea la dispozitie este o institutie specifica politistilor si militarilor si nu are echivalent in statutul functionarului public si intervine atunci cand fata de politist s-a pus in miscare actiunea penala sau este judecat in stare de libertate ori liberat provizoriu pe cautiune si inceteaza atunci cand politistul nu se mai afla in situatiile descrise sau in situatii temeinic justificate, altele decat cele prevazute la art. 65.
Situatiile temeinic justificate sunt mentionate in Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 300/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 119 - Politistii si cadrele militare sunt pusi la dispozitie in situatiile stabilite prin statutele de personal care le reglementeaza activitatea.
Art. 120 - (1) Prin exceptie de la prevederile art. 119 politistii pot fi pusi la dispozitia unitatii in urmatoarele situatii:
a)cand in urma reorganizarii unitatii nu exista posibilitatea numirii intr-o functie similara;
b)cand au fost eliberati din functie ca urmare a constatarii unor deficiente profesionale /manageriale.
(2) Punerea la dispozitie in situatiile prevazute la alin. (1) opereaza pana la identificarea unor functii corespunzatoare in vederea numirii, cu respectarea termenelor prevazute de lege.
Aceste articole au fost abrogate abia prin Ordinul MAI nr.298/23.12.2011 publicat in Monitorul Oficial nr. 929/28.12.2011, prin urmare ele fiind valabile la momentul concedierii subsemnatului.
A aratat ca in mod gresit parata-intimata a considerat ca punerea la dispozitie cu preavizul este acelasi lucru.
Ca atare nu se poate spune ca dreptul de preaviz a fost acordat in perioada de punere la dispozitie intrucat preavizul se acorda doar persoanelor carora urmeaza a le inceta raporturile de munca respectiv care au fost selectate in vederea concedierii dupa epuizarea tuturor etapelor prevazute de lege.
Din coroborarea tuturor dispozitiilor invocate rezulta ca nu se poate pune semnul egalitatii intre perioada punerii la dispozitie si cea a preavizului, preavizul acordandu-se doar persoanei careia ii va inceta raportul de munca.
Neindicarea instantei competente sau a autoritatii careia i se adreseaza plangerea prealabila.
In opinia sa simpla trimitere la prevederile Legii nr.554/2004 nu este suficienta. In acest sens considera ca regula generala este cea prevazuta de art.62 alin.3 Codul muncii.
Nepublicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a Ordinul MAI in baza caruia Seful Inspectoratului avea competenta de a dispune incetarea raporturilor de serviciu conform art.22 alin.7 din Legea nr.360/2002 asa cum aceasta a fost modificata prin Legea nr. 133/27.06.2011.
Nepublicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a Ordinelor MAI nr.600/2005, nr.I/652/30.06.2011 si Dispozitiei IGPF nr.027632/01.07.2011, asa cum prevad textele normative.
De plano, un act administrativ de autoritate, emis de conducatorul unei institutii publice centrale trebuie sa aiba aparenta de forma si de fond al unui act conform legii, cu atat mai mult cu cat acesta este abdotat intr-un sector si intr-o materie care vizeaza structura in care se organizeaza si functioneaza o institutie cu atributii imediate si primordiale in cadrul sigurantei nationale dar si un impact serios social, institutional si uman, cu privire la drepturile fundamentale ale omului.
S-au incalcat, in acest mod de a actiona, dispozitiile imperative ale art. 11, alin. 1 si ale art. 12, alin. 3 din Legea 24/2000 .
Ori, Ordinele si dispozitiile mai sus aratate au produs efecte juridice si au determinat o noua organigrama la nivelul institutiei si au dus la stabilirea unor modalitati noi de eliberare din functie, in mod vadit nelegal.
Pe cale de consecinta, ordinele si dispozitiile care au generat efectul vacantarii postului reclamantilor nu puteau produce acest efect juridic daca erau respectate principiile legalitatii actelor administrative, al transparentei in activitatea decizionala a institutiilor administratiei publice.
Art. 1 alin. 3 din Constitutia Romaniei stipuleaza ca Romania este stat de drept, astfel ca doar "autocratia "legii poate determina garantia respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, in cazul de fata, dreptul constitutional la munca si principiul stabilitatii functiei publice.
Instanta subliniaza ca insusi textul art. 35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotararea de Guvern nr. 50/2005 permite nepublicarea ordinelor cu caracter normativ in Monitorul Oficial numai "daca legea nu dispune altfel".
De aceea, instanta a considerat ca in conditiile in care nu s-a dovedit caracterul clasificat al Ordinului Ministerului Administratiei si Internelor nr. 400/2004 nu se poate retine ca art.35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotararea de Guvern nr. 50/2005 autorizeaza intrarea sa in vigoare fara a fi publicat in Monitorul Oficial, Partea I.
O alta interpretare data art. 35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotararea de Guvern nr. 50/2005 ar contraveni dispozitiilor alineatului 11 al art. 10 din Legea nr. 24/2000, care excepteaza de la regula publicarii in Monitorul Oficial, Partea I numai actele normative care au caracter clasificat.
Absenta publicarii acestui ordin in Monitorul Oficial conduce la consecinta lipsirii sale de efecte juridice pana in momentul publicarii in Monitorul Oficial in raport cu aceasta concluzie, instanta a apreciat ca este nelegala procedura de sanctionare a reclamantei intemeiata pe un act normativ care nu putea produce efecte juridice, o atare procedura aducand atingere dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, potrivit carora "legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile".
In privinta efectelor republicarii acestui ordin in Monitorul Oficial al Romaniei, instanta a constatatat ca urmarile juridice ale nepublicarii sunt reglementate prin Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, lege care a fost republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, fiind modificata ulterior republicarii, prin Legea nr. 49/2007, prin Legea nr. 173/2007 si prin Legea nr. 194/2007.
Conform art.10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, "in vederea intrarii lor in vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
De la aceasta regula, alineatul 11 al art. 10 din Legea nr. 24/2000 prevede anumite exceptii, stipuland ca "nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul al Romaniei;
a)deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b)actele normative clasificate, potrivit legii, precum si cele cu caracter individual, emise de autoritatile administrative autonome si de organele administratiei publice centrale de specialitate".
Asadar, in raport cu aceste dispozitii legale, Ordinul Ministerului Administratiei si Internelor nr. 400/2004 se impunea a fi publicat in Monitorul Oficial, Partea I, in vederea intrarii sale in vigoare.
Sub acest aspect, instanta a retinut ca Ordinul nr. 400/2004 este emis de un conducator al organelor administratiei publice centrale de specialitate, respectiv de Ministrul Administratiei si Internelor.
Totodata, caracterul de act normativ al acestui ordin este determinat de imprejurarea ca acesta reglementeaza regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administratiei si Internelor.
Asadar, acest ordin reglementeaza regimul disciplinar, respectiv o procedura de stabilire a sanctiunilor disciplinare aplicabila unui numar nedeterminat de persoane.
Din acest punct de vedere, instanta a constatat caracterul nelegal al intregii proceduri de sanctionare a reclamantului, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise in aceasta procedura in temeiul Ordinului Ministerului Administratiei si Internelor nr. 400/2004.
Pentru aceste considerente, intreaga procedura de sanctionare a reclamantului este viciata, iar actele administrative emise in aceasta procedura sunt nule de drept, motiv pentru care actiunea a fost admisa.
Considera ca sunt eronate sustinerile paratei cu privire la caracterul clasificat al actelor normative aratate si din punctul sau de vedere se impunea publicarea in Monitorul Oficial.
Evaluarea reclamantului trebuia sa se infaptuiasca cu respectarea principiului legalitatii, al drepturilor si libertatilor persoanelor, al egalitatii de sanse si de tratament, al nediscriminarii, al criteriilor instituite, al procedurii si termenelor prevazute de actele normative sus-invocate, HG 611/2008 si Legea 188/1999 si cu respectarea OG 137/2000 privind combaterea discriminarii, in conditiile in care nu toate posturile politistilor, respectiv functionarii publici cu statut special au fost scoase la concurs, fara criteriile obiective de evaluare a activitatii profesionale si a calificativelor obtinute.
Totodata, au fost incalcate dispozitiile imperative ale art. 13 alin. 1 lit. d din legea 24/2000 care impun: "Proiectul si actul normativ trebuie sa fie corelatate cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si ale Protocoalelor aditionate la acestea, ratificate de Romania, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului".
Fata de dispozitiile legale mai-sus aratate ca fiind incalcate este evident ca nu a fost respectata cerinta imperativa a art. 13 lit. din Legea 24/2000.
Prin dispozitia contestata se mai incalca fundamental art. 2, art. 7, art. 21 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si contravine Pactului International cu privire la Drepturile economice, sociale si culturale sub aspectul dreptului le munca si ale Directivei 2000/78/CE privind legalitatea la locul de munca, acte normative invocate prin rapoartele la art. 20 alin. 1 si 5 din Constitutia Romaniei.
Ori, in lipsa unei fundamentari a actului normativ si prin prisma efectelor create, este vadita necorelarea acestui act normativ cu dispozitiile fundamentale la care am facut referire, fiind ignorate complet.
S-a incalcat si art.l, alin. 2. 3 si 4 din OG 137/2000 care stipuleaza: "2) Principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea urmatoarelor drepturi:
e) drepturile economice , sociale si culturale , in special:
(1)dreptul la munca , la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare:
3) Exercitarea drepturilor enuntate in cuprinsul prezentului articol priveste persoanele aflate in situatii comparabile.
(4) Orice persoana fizica sau juridica are obligatia sa respecte principiile enuntate la alin. (2)."
Totodata, prin art. 3 al OG 127/2000 se instituie sfera de aplicare si persoanele chemate sa respecte drepturile si valorile garantate de actul normativ: "Dispozitiile prezentei ordonante se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum si insitutiilor publice cu atributii in ceea ce priveste:
a)conditiile de incadrare in munca, criteriile si conditiile de recrutare selectate si promovare, accesul la toate formele si nivelurile de orientare, formare si perfectionare profesionala;
b)protectia si securitatea sociala;"
Art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei garanteaza ca un drept fundamental, egalitatea de tratament si nediscriminarea: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari"
Art. 41 alin 1 din Constitutia Romaniei statueaza: "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera."
Practica CEDO referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului instituie in sarcina autoritatilor statului stabilitatea si siguranta si protectia dreptului castigat la munca care este apreciat, in interpretarea Curtii ca fiind dreptul la protejarea unui "bun" al persoanei.
Astfel motivarea paratei cum ca nu ar fi existat discriminare este contrazisa de modul in care a avut loc intreaga reorganizare a Inspectoratul General al Politiei de Frontiera inclusiv procedura examinarii dar si a inexistentei criteriilor care sa stea la baza selectarii personalului ce urma sa fie supus procedurii de reorganizare.
MOTIVE DE NETEMEINICIE
A. Referitor la motivele reorganizarii bazate pe reducerile bugetare.
Potrivit motivarii din actele administrative atacate dar si a raspunsurilor date de catre parata la plangerile prealabile, intreaga reorganizare a avut la baza Legea nr. 286/2010- privind aprobarea Bugetului de stat,pe anul 2011.
Astfel a fost necesar sa se efectueze reorganizari si disponibilizari de personal din randul MAI pentru incadrarea in limitele indicatorilor bugetari.
Aceste sustineri sunt eronate, cu atat mai mult cu cat din insasi raspunsul la interogatoriu se specifica ca reorganizarea a avut la baza reducerea cheltuielilor bugetare cu personalul:
Din sintezele bugetelor pe anii 2008-2012 - publicate pe site-ul MAI- se poate observa ca, cheltuielile cu personalul au crescut in anul 2011 si anul 2012 fata de anul 2010 in conditiile in care au fost operate diminuari salariale de 25% precum si reduceri de personal.
Pe anul 2012 au fost majorate finantarile de la Bugetul de stat la capitolul de cheltuieli cu personalul MAI cu 50.935.000 lei fata de anul 2011 iar in anul 2011 cu suma de 515.884.000 lei fata de anul 2010.
Considera astfel, pe buna dreptate, ca reducerea cheltuielilor bugetare, motiv care a stat la baza inlaturarii din sistem a persoanelor disponibilizate, a constituit doar un pretext, un motiv artificial, urmarindu-se doar crearea unor locuri suplimentare celor deja existente in sistem pentru absolventii anului 2011, absolventi cu care MAI avea un contract semnat si care trebuia onorat.
Dovada celor afirmate sta si faptul ca, inclusiv auditul efectuat la nivelul MAI pe anul 2011 concluzioneaza ca reducerile de personal nu au avut nici un efect benefic.
B. Existenta posturilor vacante
Din Evaluarea Activitatii desfasurate de Ministerul Administratiei si Internelor in anul 2011- publicata pe internet www.mai.gov.ro - rezulta ca reducerile de personal s-au facut doar pe partea de Interne (IGPF, IGPR, IGJR, IGSU), reorganizarea nu a afectat partea de Administratie Publica, ceea ce creeaza o discriminare intre categoriile de functionari publici, fiind afectati astfel doar cei cu statut special.
Tot din aceasta evaluare rezulta ca la data de 31.12.2011 la sectorul Ordine Publica si Siguranta Nationala erau 130.520 de angajati in conditiile in care erau finantate pentru acest sector 131.647 posturi. Deci la data respectiva erau vacante si finantate 1.127 de posturi.
Faptul ca au fost locuri vacante in sistem rezulta si din recunoasterile facute chiar de catre parata, respectiv din:
- adresa nr.S3/AP371432 din data de 11.06.2012 depusa in dosarul lui H. L. in care se specifica ca nu au fost intreprinse demersuri in vederea redistribuirii personalului, asa cum s-a intamplat cu ocazia reorganizarii din luna decembrie 2011, unde in continutul Ordinului MAI 1/705/2011 se prevedea ca care nu se mai regasesc in statele de functii ale Politiei de Frontiera sa fie transferati la Politia Romana.
Raportat la prevederile OG nr.54/2011- pentru stabilirea unor masuri privind incadrarea in limita alocata cheltuielilor de personal din Ministerul Administratiei si Internelor pentru anul 2011.
Art. 3. - (1) incadrarea absolventilor promotiilor anului 2011 ale institutiilor de formare profesionala initiala din structura Ministerului Administratiei si Internelor si a absolventilor promotiilor anului 2011 ale institutiilor de invatamant din structura Ministerului Apararii Nationale pregatiti pentru nevoile Ministerului Administratiei si Internelor se realizeaza cu data de 1 ianuarie 2012, fara a depasi numarul maxim de posturi aprobat pentru Ministerul Administratiei si Internelor prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010.
Prin Ordinul 11/2812/07.05.2012 s-a aprobat calendarul privind incadrarea in functii a absolventilor Scolii Avram Iancu, de unde rezulta din nou ca sunt locuri vacante in sistem.
Faptul ca toata aceasta procedura a fost nelegala rezulta si din incalcarea dispozitiilor art. 100 alin 5 din Legea nr. 188/1999 care prevede ca :
(5) in cazul reorganizarii activitatii prin reducerea posturilor, autoritatea sau institutia publica nu poate infiinta posturi similare celor desfiintate pentru o perioada de un an de la data reorganizarii.
C.Lipsa programelor de reconversie profesionala :
Pentru protectia lor nu s-a prevazut nici un program de reconversie profesionala pentru a se putea adapta mai usor noii situatii de fapt create.
Ordinul MAI nr. 172/13.07.2012 care prevede organizarea si desfasurarea programelor de reconversie profesionala a fost aprobat si publicat abia in luna iulie a anului 2012 in conditiile in care trebuia sa fie o masura prealabila concedierii subsemnatilor reclamanti.
D.Obligativitatea obtinerii avizului Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Pana la data depunerii prezentelor concluzii in niciunul dintre dosarele celor 75 de ofiteri si agenti de politie disponibilizati care au actionat in instanta MAI, IGPF si ITPF - in functie de gradul avut - nu s-a depus avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici care a stat la baza intregii reorganizari - conditie fara de care actele administrative emise sunt lovite de nulitate absoluta.
Potrivit art. 107 din Legea nr. 188/1999- forma la zi, avizul este obligatoriu si prealabil:
Art. 107. - (1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia de a solicita Agentiei Nationale a Functionarilor Publici avizul privind functiile publice in oricare dintre urmatoarele situatii:
a)stabilirea sau modificarea structurii de functii publice pentru fiecare autoritate si institutie publica, in parte, de catre conducatorul acesteia ori prin hotarare a consiliului judetean sau, dupa caz, a consiliului local, pe baza activitatilor prevazute la art. 2 alin. (3);
b)modificarea calitatii posturilor, potrivit art. 111 alin. (1) sau (5);
c)reorganizarea activitatii autoritatii sau institutiei publice.
(3) Avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici este prealabil si obligatoriu in toate situatiile prevazute la alin. (1).
Art. 1071. - (1) Pentru respectarea drepturilor de cariera ale functionarilor publici, in cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificari ale structurii organizatorice, reorganizari sau desfiintari de structuri si functii publice, autoritatile si institutiile publice initiatoare din administratia publica centrala si locala sunt obligate sa prevada un termen de minimum 30 de zile, in vederea aplicarii procedurilor legale prevazute de prezenta lege.
(2) Dupa aprobarea actelor normative, in conditiile legii, pentru structura de functii publice care rezulta in conditiile alin. (1), autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala solicita avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in conditiile prevazute la art. 107.
Art. 110. - Autoritatile si institutiile publice prevazute la art. 5, alin. (1) au obligatia de a armoniza statutele speciale cu prevederile prezentei legi, cu consultarea si avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Art. 5. - (1) Pot beneficia de statute speciale functionarii publici care isi desfasoara activitatea in cadrul urmatoarelor servicii publice:
f)politia si alte structuri ale Ministerului Internelor si Reformei
Administrative;
g)alte servicii publice stabilite prin lege.
Desi se neaga pe parcursul derularii litigiilor aplicabilitatea Legii nr. 188/1999 si implicit obligativitatea avizului ANFP, aceasta afirmatie este contrazisa inclusiv prin ordinele interne proprii ale MAI, cu aplicabilitate directa politistilor si aici facem trimitere la Ordinul MAI nr.300/2004, art.130 alin .3
Art. 130 -(3) Consultarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in perspectiva reorganizarii, se face cu cel putin 30 de zile inainte de data intrarii in vigoare a noilor state de organizare.
E. Lipsa consultarii organizatiilor sindicale
Prin informarea transmisa in teritoriu si afisata la avizierul fiecarei unitati de catre FSNPPC se aduce la cunostinta membrilor de sindicat ca, conducerea sindicatului nu a fost consultata nici de catre minister si nici de catre ceilalti ordonatori de credite cu privire la reorganizarea institutionala si reducerile de personal ce urmau sa aiba loc, toate ordinile si dispozitiile fiind emise cu titlu de secret de serviciu pentru a nu fi cunoscute de catre angajatii institutiei.
F. Lipsa analizelor privind posturile care se desfiinteaza precum si lipsa analizei personalului ce urmeaza a fi supus reorganizarii conform art.66 alin.l din Legea nr. 360/2002- forma la zi privind Statutul politistului
Art. 66. (1) Stabilitatea politistului la locul de munca este garantata, in conditiile prezentei legi.
Prin deciziile atacate au incetat raporturile de serviciu ca urmare a reducerii posturilor celor de natura celui ocupat de subsemnatul.
Desi se sustine ca a avut loc o reorganizare si o reducere a posturilor la nivelul unitatii, aceste sustineri sunt contrazise de modul in care s-a procedat la concedierea subsemnatului si la emiterea dispozitiei atacate.
Conform prevederilor legale mai sus aratate, in orice reorganizare/reducere a posturilor trebuie in primul rand urmate aceste texte legale, proceduri neurmate de catre institutia emitenta a dispozitiei.
Astfel, potrivit art. 100 alin.4 din Legea nr. 188/1999, reducerea unui post se face daca atributiile aferente acestuia se modifica in proportie de peste 50% sau daca sunt modificate conditiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
Din prevederile art.99 alin.6 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu prevederile art. 130 alin.3 din Ordinul MAI nr.300/21.06.2004, este necesara consultarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in perspectiva reorganizarii, consultare care se face cu cel putin 30 de zile inainte de data intrarii in vigoare a noilor state de functii.
Totodata rezultatele evaluarii personalului, trebuiau sa fundamenteze selectionarea functiei publice in situatia in care are loc restrangerea numarului de posturi conform art.76 lit.j din Ordinul Mai nr.300/2004.
Art. 76 - Rezultatele evaluarii personalului fundamenteaza activitatea de:
j) selectionarea functionarilor publici care vor fi mentinuti in functii publice in situatia in care are loc restrangerea numarului de posturi ale institutiei;
In lumina prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 130 din Ordinul MAI nr.300/2004 trebuiau sa se aiba in vedere noile atributii ale unitatii si analiza fiecarui post, ceea ce din pacate, nu s-a intamplat.
La fel, nu au fost respectate prevederile legale pentru stabilirea selectiei functionarilor carora trebuia sa le inceteze raportul de serviciu, respectiv, conform art. 130 alin. din OMAI nr.300/2004 se au in vedere calificativele obtinute la evaluarile profesionale in ultimii 2 ani precum si potentialul de dezvoltare pe plan profesional al fiecaruia.
Art. 130 - (1) in vederea determinarii posturilor care se restrang, ca urmare a reorganizarii, se au in vedere:
a)noile atributii ale unitatii;
b)analiza posturilor.
(2) Pentru stabilirea functionarilor publici carora, in urma reorganizarii, le inceteaza raporturile de serviciu, se au in vedere urmatoarele criterii:
a)calificativele obtinute la evaluarea de serviciu in ultimii 2 ani;
b)potentialul de dezvoltare in plan profesional
Abia dupa selectarea posturilor si a personalului mai sus aratat puteau fi aplicate prevederile Ordinului MAI nr. 129/2011 privind concursul.
Mai mult, in conditiile in care reorganizarea/reducerea posturilor s-ar fi facut in conditii legale, trebuiau aplicate dispozitiile art. 104 din Legea nr. 188/1999, respectiv redistribuirea functionarilor ale caror posturi au fost reduse, de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici.
Referitor la raspunsurile date de catre parata prin raspunsul la plangerea prealabila, acestea sunt in contradictie cu adresa 431196/08.08.2011 emisa de catre Directia Generala Management Resurse Umane din cadrul MAI si inaintata Corpului National al Politistilor unde se face trimitere la Legea cadru nr.!88/1999-forma la zi, sens in care sustinerile paratei ca aceasta nu s-ar aplica in speta sunt neintemeiate.
Referitor la desfasurarea examenului, arata ca o parte dintre reclamanti au fost dupa tura de noapte si au solicitat in prealabil sa schimbe turele pentru a fi apti la examen. Examenul trebuia dat la Liceul Agricol din S. unde erau camere de supraveghere insa sambata dinaintea examenului de departajare care a avut loc lunea a fost schimbata locatia la Sala Mare a Primariei. Aceasta schimbare a locatiei nu a fost afisata sau anuntata nicaieri .
O alta problema a fost cu intrebarile care nu au fost din bibliografia de examen data astfel de exemplu o intrebare a fost legata de antreprozitul fiscal la care raspunsul se gasea in Codul fiscal care nu a facut parte din bibliografie.
De asemenea au mai fost 4 sau 5 intrebari din Ordine MAI clasificate care erau in bibliografia respectiv tematica personalului cu atributii de conducere, niciunul dintre reclamanti neavand atributii in acest sens.
Distanta in timpul examenului dintre candidati a fost foarte mica, unii dintre ei solicitand foi suplimentare insa nu am primit, unii au scris cu pixuri proprii altii au fost obligati de comisie sa foloseasca pixurile distribuite de catre aceasta .
Membrii comisiei nu au fost ofiteri specialisti in pregatirea cadrelor, la corectare participand si sefii de tura desi nu faceau parte din comisie. Unul dintre membrii comisiei de examinare cms. B. a plecat de la PTF S. la ora 00.30 iar rezultatele s-au afisat abia la ora 02,40 .
Contestatiile trebuiau depuse in 24 de ore de la afisare insa nu s-a specificat unde fiind purtati toata ziua de la Inspectorat la Subunitate.
Toate problemele din timpul reorganizarii la nivelul inspectoratului le-a redat in memoriul ce a fost depus la Prefectura B. si inaintat la Ministerul Administratiei si Internelor la care de 6 luni nu s-a primit nici un raspuns.
In ceea ce priveste capatul privind suma de 10.000 lei cu titlu de daune aceasta a fost formulata intrucat are familie, copil in intretinere precum si faptul ca sotia ii este foarte bolnava iar tot stresul din aceasta perioada si-a pus amprenta asupra vietii de familie si asupra sa.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanta de recurs trebuie sa aiba in vedere ca acestea sa aiba efecte compensatorii, neputand sa constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici venituri nejustificate pentru, victimele acestora, suma solicitata de 10.000 lei fiind una justificata.
Instanta trebuie sa aprecieze asupra faptului ca stresul cauzat reclamantului de catre autoritatea publica se regaseste si in prezent, afectandu-i acestuia cariera profesionala, precum si prestigiul social si familial, cu atat mai mult cu cat si-a dedicat viata si activitatea profesionala sigurantei cetateanului si respectarii legii.
Fata de cele aratate mai sus, desi conform art.272 Codul muncii sarcina intregii probatiuni revenea paratei, considera ca a facut dovada deplina asupra modului nelegal in care a fost facuta intreaga reorganizare in cadrul Politiei de Frontiera si implicit in ceea ce il priveste si ca, pe de alta parte, parata nu a reusit sa demonstreze, in niciuna din sustinerile acesteia ca eliberarea sa din functie a fost rezultatul unei proceduri care respecta prevederile legale.
Mai mult potrivit practicii judiciare instanta de fond trebuia sa verifice si sa se pronunte si asupra motivelor de netemeicie invocate, asa cum corect se retine in Sentinta civila nr. 2005/01.06.2012 a Tribunalului C. pe care a anexat-o: "Este de observat ca atat institutiile nationale cat si cele comunitare nu exclud controlul instantei de judecata asupra actelor administrative emise in cadrul marjei de libertate acordata autoritatilor publice. Pentru a efectua insa controlul actului administrativ emis in cadrul marjei de libertate acordata de legiuitor autoritatii publice, actul respectiv trebuie sa contina motivele optiunii.
O detaliere a motivelor este necesara si atunci cand autoritatea emitenta dispune de o larga putere de apreciere, caci motivarea confera actului transparenta, particularii putand verifica daca actul este corect fundamentat si in acelasi timp, sa permita exercitarea controlului judecatoresc.
Subliniaza si faptul ca practica instantelor nu este unitara in ceea ce priveste concedierile din cadrul MAI in cursul anului 2011 (IGPF, ISU, Inspectoratul General al Jandarmeriei ).
In drept a invocat prevederile art. 304 ind.l Cod procedura civila.
Intimatul parat prin intampinare a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si mentinerea sentintei recurate ca temeinica si legala.
Referitor la nulitatea recursului a aratat ca simpla trimitere la prevederile Legii 554/2004 nu este suficienta, regula generala fiind cea prevazuta de art.62 alin.3 din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei a aratat ca cererea recurentului este neintemeiata. A aratat ca datorita rezultatelor inferioare celor de promovare obtinute de catre recurent cu ocazia participarii la examenele organizate pentru ocuparea functiilor vacante nefiind alte posibilitati de incadrare, le-au incetat raporturile de serviciu.
De asemenea cadrul legal confera institutiei posibilitatea emiterii fata de angajati a unor acte administrative de incetare a raporturilor de serviciu, acte care nu sunt agreate de cei fata de care se ia o astfel de masura.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, in baza prevederilor art.304 ind.1 cod procedura civila, instanta a apreciat recursul declarat de recurentul C. G. N. ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a facut o corecta aplicare a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu raportare la prevederile art. 109 alin. 2 cod procedura civila, constatand indeplinirea tardiva a procedurii administrative prealabile, respectiv nerespectarea de catre reclamant a termenului de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ, in care trebuia sa solicite autoritatii eminente revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
In speta, reclamantului i s-a comunicat, pe baza de semnatura, Dispozitia Sefului IJPF Bihor nr. 1348959/07.10.2011, la data de 12.10.2011, plangerea prealabila a fost inregistrata la data de 18.01.2012 ( respinsa ca tardiv introdusa prin adresa nr. 2153476/15.02.2012 emisa de IJPF B.) cu depasirea termenului legal de 30 de zile, calculat de la data comunicarii actului administrativ, iar actiunea prin care s-a solicitat anularea acestui act a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bihor la data de 26.10.2011, fara a se urma procedura prealabila obligatorie, reglementata de textele legale mentionate mai sus.
De asemenea, justificat, prima instanta a retinut ca cererea prin care reclamantul s-a adresat autoritatii emitente, dupa sesizarea instantei de judecata, si-a pierdut natura juridica a unei plangeri prealabile, a unui recurs gratios.
Pe de alta parte, este neintemeiata afirmatia recurentului cum ca la data sesizarii instantei de contencios administrativ exista atat plangerea prealabila, cat si raspunsul la aceasta, deoarece sesizarea instantei de judecata s-a facut, dupa cum s-a mentionat si mai sus, la data de 26.10.2011 si nu la data de 04.04.2012 - data la care instanta de contencios competenta a fost sesizata ca urmare a transpunerii dosarului de la sectia de Litigii de munca. Corect s-a apreciat, in considerentele sentintei , ca in cauza are relevanta data sesizarii instantei, chiar necompetente si nu data la care instanta competenta a fost sesizata in urma declinarii sau transpunerii dosarului.
Referitor la invocarea faptului ca termenul prevazut la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ar fi unul de recomandare si nu unul de decadere sau de prescriptie, instanta de recurs a considerat ca acest termen de 30 de zile este un termen de decadere substantial, de drept administrativ, a carui depasire, fara motive intemeiate, are ca efect atat inadmisibilitatea recursului administrativ, cat si a actiunii in fata instantei de contencios administrativ. Prin urmare, nu este un termen de recomandare, fara efecte juridice, cum sustine recurentul.
De asemenea, nu prezinta relevanta, din punct de vedere juridic, nici sustinerile recurentului in sensul ca avocatului anterior i-ar fi imputabila neindeplinirea procedurii prealabile in termenul legal de 30 de zile.
In consecinta, in baza considerentelor expuse, in temeiul prevederilor art. 312 cod procedura civila, cu raportare la prevederile art. 109 alin. 2 din acelasi cod si art.7 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul C. G. N.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.