NECESITATEA UNUI STUDIU DE IMPACT, PREALABIL EMITERII UNEI AUTORIZATII DE CONTRUCTIE, IN CAZUL NERESPECTARII DISTANTELOR MINIME PREVAZUTE DE OMS NR. 536/1997
In cazul edificarii unei constructii intr-o zona de protectie pentru desfasurarea unor activitati cu caracter poluant al mediului, este necesara efectuarea unui studiu de impact care sa ateste daca este posibila emiterea autorizatiei de constructie pentru imobile care urmeaza a se edifica la o distanta mai mica decat cea prevazuta de OMS nr. 536/1997.
art. 1 Legea nr. 554/2004
OMS nr.536/1997
Prin sentinta nr. 188 din 20.03.2009, Tribunalul Dambovita a admis actiunea reclamantei SC RP SA si a dispus anularea autorizatiei nr. 29/11.08.2008 emisa de parata Primaria comunei N, in beneficiul paratului C.D.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a constatat ca din probatoriile administrate in cauza a rezultat, ca autorizatia in litigiu s-a emis cu incalcarea prevederilor. Legii 50/1991 ,fiind incomplet eliberat certificatul de urbanism si lipsind avizele privind utilitatile urbane, alimentare cu apa, canalizare, electricitate, raportul de expertiza intocmit in cauza de expertul GL, atestand ca distanta intre constructia ridicata ca urmare a emiterii autorizatiei si incinta abatorului reclamantei, este de cca. 116 metri, situatie in care era necesara intocmirea unui studiu de impact, care sa stabileasca, daca aceasta distanta asigura protectia sanitara prevazuta, pentru asemenea cazuri de 500 metri, conform art. 13 din OMS 536/1997.
Tribunalul Dambovita a inlaturat sustinerile paratului C.D., potrivit carora reclamanta a initiat actiunea in scopul de a-i acapara proprietatea terenului pe care si-a edificat constructia, deoarece terenul pe care reclamanta isi desfasoara activitatea de abatorizare, transare carne si preparate carne tocata, este obtinut prin concesiune de la Consiliul local al comunei N,in anul 2005, iar in anul 2007 reclamanta a fost selectata de APIA pentru ca obiectivul sau sa primeasca ajutor financiar nerambursabil, din schita de plan a terenului concesionat reiesind ca paratul C.D si-a edificat constructia pe terenul care este proprietatea sa, dar care se afla situat intre cele doua suprafete de teren concesionate reclamantei de autoritatea publica locala, astfel incat constructia edificata de aceasta nu respecta distanta minima de 500 m. prevazuta de art. 15 din OMS 536/1997, ca zona de protectie fata de obiectivul reclamantei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul C.D., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invederand in esenta urmatoarele:
- materialul probator administrat in cauza confirma ca recurentul si-a edificat imobilul din comuna N, cu respectarea tuturor normelor impuse de legea 50/1991, avand documentatia de urbanism avizata,prima instanta interpretand gresit caracterul Normelor Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 536/1997, care sunt norme de recomandare, asa cum precizeaza si expertul G;
- avizul de mediu se emite pana la eliberarea autorizatiei, iar emitentul acestuia avea obligatia de a verifica si de a obtine in numele solicitantului avizele necesare, inclusiv cele privind protectia mediului, in nici un moment, recurentul nefiind atentionat sa obtina un astfel de aviz;
- prima instanta a confirmat necesitatea unui studiu de impact, pentru care recurentul a facut deja demersuri la Agentia de Mediu, nefiindu-i imputabila conduita neglijenta a angajatilor primariei;
- din analiza celor doua expertize intocmite in cauza, rezulta ca intre proprietatea recurentului si a societatii intimate mai exista o proprietate, respectiv un grajd cu animale care intr-adevar poate afecta activitatea abatorului, iar pe acelasi aliniament cu imobilul sau mai sunt si alte case, chiar si o scoala, insa existenta acestora se pare ca nu afecteaza activitatea viitorului abator, aceeasi concluzie fiind valabila si in privinta constructiei ridicata de recurent, eventualele omisiuni neputand fi imputate decat superficialitatii emitentului autorizatiei - Primaria N.
Intimata parata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand sentinta criticata, prin prisma motivelor de recurs, tinand cont de actele si lucrarile dosarului, precum si de dispozitiile legale incidente, Curtea a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru urmatoarele considerente :
Prima critica formulata de recurent prin care a sustinut ca imobilul proprietatea sa din comuna N, s-a edificat cu respectarea dispozitiilor Legii 50/1991, este contrazisa de probele administrate in cauza, expertul tehnic D.L., precizand in raportul de expertiza depus la filele 66-70 dosar fond, ca autorizatia de construire nr. 29/11.08.2008 eliberata de intimata Primaria comunei N., in beneficiul recurentului, nu indeplineste conditiile prevazute de Legea 50/1991 si de completarile cuprinse in Legea 453/2003, lipsind avizele si acordurile privind utilitatile urbane si infrastructura alimentarii cu apa, canalizare, alimentare cu energie electrica, gaze naturale, telefoane, salubritate.
Acelasi expert a aratat ca lipsesc avizele si acordurile privind prevenirea si stingerea incendiilor si aparare civila, protectia mediului, sanatatea populatiei.
Este adevarat ca pentru aceste omisiuni nu se face vinovat recurentul si ca respectivele avize cum este cel de mediu se elibereaza anterior emiterii autorizatiei de construire, insa instanta nu poate trece peste aceste aspecte, care vizeaza nelegalitatea emiterii autorizatiei de construire nr. 29/2008 ce formeaza obiectul prezentului litigiu.
De asemenea, s-a stabilit cu certitudine ca imobilul edificat de recurent se situeaza la distanta mai mica decat cea minima, de 500 metri, prevazuta de OMS nr. 536/1997, ca zona de protectie pentru desfasurarea activitatilor de abatorizare pe terenul concesionat de Consiliul local N. intimatei reclamante SC R.P. SA, pentru o perioada de 49 de ani, teren ce reprezinta zona de protectie sanitara, critica recurentului privind respectarea dispozitiilor legale de ridicare a constructiei, fiind nefondata.
In concluzie, chiar daca autorizatia de construire nr. 29/2008 a fost eliberata incalcandu-se conditiile prevazute de lege, aceasta nu inseamna, in mod categoric, ca recurentul parat nu-si poate edifica un imobil pe terenul proprietatea sa, ci numai faptul ca acesta este obligat sa obtina toate avizele si acordurile prevazute de Legea 50/1991 si OMS 536/1997 si sa efectueze un studiu de impact, din care sa rezulte cu claritate daca distanta la care se edifica imobilul respecta protectia sanitara, in raport cu conditiile concrete si natura activitatii desfasurate de societatea intimata, comparativ cu distantele recomandate in OMS 536/1997, aceasta fiind de altfel si concluzia expertului D. L.
In cauze care vizau respectarea linistitei folosinte a domiciliului si a dreptului la un mediu sanatos, solutionate in baza art. 8 din Conventie, CEDO a stabilit ca este esential a se analiza justul echilibru care trebuie sa existe intre interesul public si cel privat - cauza Lopez Ostra - c.Spaniei - Hot. din 9.12.1994.
In speta, interesul public este reprezentat de asigurarea respectarii legii in desfasurarea activitatilor de abatorizare pe terenul concesionat intimatei reclamante din anul 2005, cu asigurarea zonei de protectie sanitara pentru locuitorii din imprejurimi, iar interesul privat consta in dreptul recurentului parat de a se bucura de respectarea domiciliului si vietii private, precum si de atributele dreptului de proprietate, in sensul art. 8 CEDO si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie.
Instanta apreciaza ca in speta, interesul recurentului parat concorda cu interesul public, deoarece nu ar folosi cu nimic recurentului , confirmarea si punerea in aplicarea a unei autorizatii de constructii care nu respecta normele legale si care ar conduce la edificarea unui imobil fara respectarea normelor de protectie sanitara, ceea ce ar crea inconveniente majore pentru cei care-l folosesc.
Statul roman a fost condamnat pentru incalcarea art. 8 din Conventie, al carui inteles a fost extins si in privinta asigurarii respectarii dreptului la un mediu sanatos, in cauzele Tatar c. Romaniei - Hotararea din 27.01.2009 si Branduse c. Romaniei - Hotararea din 7.04.2009, astfel ca masurile preventive, de asigurare a aplicarii corecte a dispozitiilor legale de asigurare a unui mediu sanatos, raportate la dreptul proprietarilor de a-si utiliza bunurile ce le apartin, folosesc inclusiv recurentului parat.
Imprejurarea ca pe aliniamentul imobilului recurentului sunt edificate si alte constructii nu este dovedita si excede cadrului procesual, limitat prin actiunea introductiva la examinarea legalitatii autorizatiei de constructie eliberata recurentului dupa incheierea contractului de concesiune intre societatea intimata si autoritatile administratiei locale.
Constatand ca sentinta atacata, nu este afectata de nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 c.p.civ., in baza disp. art. 312 c.p.civ., Curtea a respins recursul paratului C.D. ca nefondat.